Dimitrie Cantemir

Editarea, in limba romana, a scrierilor lui Dimitrie Cantemir a fost una dintre primele preocupari ale Academiei Romane si, de-a lungul anilor, lucrarile acestui domnitor si mare carturar moldav raman un izvor de cunoastere si intelepciune. Aparitia lucrarilor "Divanul", "Istoria ieroglifica" si "Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor", sub egida Academiei Romane, la Ed. Univers Enciclopedic, in colectia "Opere Fundamentale, ofera prilejul unei admirabile (re)intalniri cu unele dintre scrierile esentiale ale spiritualitatii noastre. Pentru ca, asa cum scria Lucian Blaga, Dimitrie Cantemir..." e un fel de Leibnitz al nostru, de o multilateralitate in adevar uimitoare in activitatea lui stiintifica, literara, artistica, politica... De personalitatea lui... s-a interesat Voltaire, care, se presupune, intentiona sa scrie un studiu despre marele si ciudatul domn al Moldovei". Ales, in 1714, membru al Academiei din Berlin, Cantemir si-a facut cunoscuta lumii savante patria si istoria ei, intr-o vreme cand se stia foarte putin despre aceasta parte a Europei.
"Divanul", "intaia roada" a domnitorului-carturar este ingrijit, cu osardie pe masura, de acad. Virgil Candea (dimpreuna cu indicele de autori si opere si cu un substantial studiu introductiv), "Istoria Ieroglifica" o datoram regretatului Nicolae Stoicescu, iar "Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor" il datoram vredniciei cercetatoarei Stela Toma, careia ii apartin cronologia, glosarul si referintele critice.
"Divanul", sau "Galceava inteleptului cu lumea", sau "Giudetul sufletului cu trupul" este scris intr-un profund spirit crestin ortodox, dominant in Sudul si Sud-Estul Europei din acel timp. Structura este una clasica, in care se confrunta doua conceptii despre lume: aceea traditionala, a inteleptului si aceea laicizanta, a lumii. Dialogul este insa unul spre impacare, aratand ca viata laica nu contravine celei monastice, ca si mireanul poate aspira spre desavarsirea spirituala. Acad. Virgil Candea reliefeaza ca aceasta lucrare poate fi inteleasa si "ca o reluare cu alte mijloace a poemului lui Miron Costin". (Viata Lumii). Desigur, "Divanul" poate fi citit si ca o opera literara plina de farmec, stilul sau fiind semnificativ pentru o "emancipare de tiparele arhaice".
Datorita complexitatii sale, "Istoria ieroglifica" a ridicat probleme de interpretare, fiind considerata cand "lucrare morala-filosofica" si o "satira politica" (A.D. Xenopol), cand "roman istoric" (Nicolae Iorga) si am putea continua. N. Stoicescu, analizandu-le, distinge caracterul literar, ideile filosofice si social politice si, indeosebi, valoarea de "izvor istoric... unic pentru studiul societatii romanesti de la sfarsitul Evului Mediu".
Ramas in manuscris timp de peste un secol, "Hronicul vechimei romano-molda-vlahilor", deschide, cum scrie Stela Toma, "drumul cercetarii stiintifice, al investigatiei de nivel academic, depasind, in istoriografia romaneasca, metodele abordate de cronici". In Prolegomene, domnitorul carturar isi sintetizeaza ideile, scriind: "Hronicul a toata Tara Romaneasca (carea apoi s-a impartit in Moldova, Munteniasca si Ardealul) din descalecatul ei de la Traian. Imparatul Ramului... Si pentru romanii carii de atuncea intr-insa asezandu-sa, intr-aceiasi si pana amu lacuiesc". Sunt descifrate aici ideile unitatii nationale, originea si continuitatea romanilor in Dacia. Poate de aceea, G. Calinescu il considera "testamentul stiintific lasat de Cantemir poporului sau". Poate si un model, daca tinem seama de bogatia izvoarelor cercetate, selectarea lor, metoda critica de cercetare si chiar stilul, daca tinem seama de epoca in care a scris Dimitrie Cantemir. De altfel, C. Noica scria ca prin "cercetarea in cuvant", el este nu numai "indaratul nostru, ci poate inaintea noastra".
Ce spune astazi opera lui Dimitrie Cantemir? Cam tot ce a spus si o va face si de acum inainte celor interesati sa scormoneasca intre cele ale trecutului pe cele care, sub alte forme, apar ca noi si sa "guste" farmecul cuvintelor impovarate de talcuri. Din ele ne-am putea dumiri ce s-ar cuveni facut si ne este ingaduit sa speram.

---

Despre autor: