Convulsiile polului popular

Ordinul dat PD de catre Traian Basescu pentru transformarea in partid popular va fi executat intocmai. Mai exista insa si necunoscute: care va fi urmatorul presedinte al PD-Popular?; ce alte partide, factiuni si lideri non-PD se vor conforma ordinului?; care nu se vor supune?; care dintre acestea va primi votul popular (daca il va primi vreuna)? Asistam la una dintre cele mai provocatoare inginerii politice din ultimii ani. Unii ziaristi aborigeni au inteles termenul de "inginerie politica" drept un fel de echivalent al "ingineriilor financiare", al fraudelor. Este bine sa mai si radem, mai ales de umorul involuntar, dar folosesc aici termenul in perimetrul semantic din stiinta politica, unde "inginerie politica" sau "inginerie electorala" (caz particular fata de primul) desemneaza constructe institutionale, legislative, normative, procedurale specifice.
Au mai existat inginerii politice de succes in Romania postcomunista, mai ales ca formule de coalitii electorale: Conventia Democratica sau Alianta DA. Partidele constituite prin inginerii politice nu au cunoscut succesul electoral, cel putin pana acum. Ciudat, mai toate partidele nou construite, nu constituite prin factionalism (PAC, Alternativa Romaniei, URR) au disparut. Presiunea pusa de Basescu asupra fostului sau partid este cu atat mai puternica cu cat exista deja partide care au trecut prin experienta schimbarii la fata si si-au anuntat intentia de a deveni in Romania corespondente ale Partidului Popular European, cel mai puternic din Parlamentul European: PNTCD plus URR au format PPCD, PRM a devenit PPRM, iar PUR este PC(R). Ani de zile ne-am plans ca sunt prea multe si influente partidele de stanga, iar ceea ce se petrece in acest moment este o noua tentativa de a construi un pol sau chiar un partid de dreapta, centru-dreapta. Se incearca reechilibrarea vietii politice. Defectul structural al sistemului politic postcomunist a fost dezechilibrul dintre hegemonicul FSN/PDSR/PSD si celelalte partide, iar coalitiile electorale de tip CDR sau DA au fost formule valabile doar in context electoral. Nici una dintre acestea nu era de fapt de dreapta, cum au crezut tot felul de comentatori, din moment ce includeau formatiuni membre ale Internationalei Socialiste. In prezent se incearca iesirea din ambiguitate prin asumarea clara a unei identitati de partid de dreapta, popular, contraponderea PSD-ului. Dupa ce tot comentatori si politicieni autohtoni au proclamat sfarsitul ideologiilor si irelevanta confruntarii stanga-dreapta, ei constata ca aceste lucruri au maxima importanta in Parlamentul European, in SUA, dar si prin alte parti ale lumii. Prin urmare, ne realiniem.
Abordarea problemei polului sau partidului popular se face la noi in mod strict normativ, chiar la ordin. Daca trebuie, trebuie. Nimeni nu se intreaba daca realitatea permite asa ceva. Teoriile partidelor politice descriu situatii istorice de constituire a partidelor ca urmare a institutionalizarii clivajelor, conflictelor politice si sociale. Partidele de lunga durata rezista doar unde exista o baza sociala a politicului (vezi Lipset, Sartori, LaPalombara, Weiner etc.), acolo unde raspunsurile la multiplele conflicte si interese sunt codificate in doctrine politice si ideologii clare. Programele si platormele partidelor populare aparute pana acum la noi sunt insa "facaturi doctrinare si ideologice", simple exercitii intertextualiste, compilatii prost scrise dupa programele si platformele occidentale, facute fie de dilentanti politici grafomani, fie de pseudoexperti incapabili sa priceapa realitatea inconjuratoare. Sunt texte scrise la comanda unor politicieni ambitiosi, lipsiti de viziune si talent, dar aflati in disperata cautare a identitatii politice.
Nasterea prematura si fortata de imprejurari si ambitii a polului popular nu va fi nici rezultatul firesc al evolutiei bazei sociale, nici implinirea unor dezbateri intelectuale si controverse morale care sa duca la constituirea unor autentice doctrine innoitoare si originale, expresie a realitatilor neaose. Va fi greu de stabilit paternitatea bastardului care sta sa ne nasca. Au fost multe relatii maritale si extramaritale, iar tatal oficial al noii creaturi va fi stabilit prin tragere la sorti (prin vot popular, pentru ca electoratul va stabili cine va fi recunoscut). Factorul decisiv in aceasta afacere politica va fi intamplarea. Chiar daca unii dintre politicienii implicati cred in soarta si predestinare, polul popular se va constitui in jurul politicienilor si fortelor care vor sti sa speculeze si sa profite de imprejurari, sa-si faca norocul. Prin urmare, nu este vorba aici nici de un fel de necesitate sociala, nici de forte intelectuale capabile sa elaboreze doctrine cu apel "popular," ci de intamplare.
Subtextul actualelor convulsii este legat de conflictele puternice de interese din interiorul coalitiei la putere, dar si din afara ei. In afara de PSD, tentatia populara a tulburat mintile tuturor partidelor parlamentare, plus a catorva extraparlamentare. Desi interesul pare identic sau comun, principalele obstacole sunt imense orgolii individuale, prea mari pentru o tara atat de mijlocie si de codasa. Chiar si intr-un partid minuscul precum PCR-ul interbelic, "bizantinismul" (exceptional analizat de Tismaneanu in cartea recent tradusa despre istoria politica a pecerismului) a facut ravagii, iar daca tavalugul istoriei nu aducea totalitarismul la putere, comunistii s-ar fi distrus reciproc. "Bizantinismul" actorilor politici aflati temporar la putere produce sistematic amestecul prioritatilor reale si a celor false, precum si o stare generala de confuzie care dauneaza profund starii morale si intelectuale a natiunii. Asistam din nou la spectacolul celor care detin puterea si nu prea stiu ce sa faca cu ea. Nu exista nici scenariu, nici regizor, ci doar o improvizatie. Desi este dramatica, politica nu este teatru, asa ca victimele nu se cunosc in avans.

---

Despre autor: