Presedintele Bush a deplans, in istoricul sau discurs de la Riga, soarta milioanelor de europeni abandonati totalitarismului comunist, dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Era pentru prima data cand un lider american denunta Tratatul de
Presedintele Bush a deplans, in istoricul sau discurs de la Riga, soarta milioanelor de europeni abandonati totalitarismului comunist, dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Era pentru prima data cand un lider american denunta Tratatul de la Yalta, semnat, in 1945, de Roosvelt, Churchill si Stalin. Sunt oare sincere, sau, mai bine zis, dezinteresate regretele tardive exprimate de Washington? Din pacate, Statele Unite par interesate mai ales de drama Tarilor Baltice, nu de toate victimele Yaltei. Romania, de exemplu, nu este inclusa printre acestea. De ce? Ce interese geostrategice se ascund in spatele interesului manifestat de americani pentru Letonia, Lituania si Estonia?
Prin discursul sau din 7 mai a.c. de la Riga (Letonia) - in care presedintele Bush a criticat, pentru prima data, Acordul de la München, Tratatul Ribbentrop-Molotov si Tratatul de la Yalta , Statele Unite au pus o presiune suplimentara asupra Rusiei, in batalia geopolitica pentru controlul a ceea ce Zbigniew Brzezinski numea "Eurasia". In drum spre Moscova, pentru a participa la festivitatile dedicate zilei victoriei impotriva nazismului, Bush a tinut sa mentioneze: "Acum, cand marcam a 60-a aniversare a victoriei, avem in minte un paradox. Pentru cea mai mare parte a Germaniei infrangerea a coincis, de fapt, cu eliberarea. In schimb, pentru Europa Centrala si de Est victoria din 1945 a marcat Cortina de Fier a altui imperiu. Ziua Victoriei a marcat aici sfarsitul fascismului, dar nu al totalitarismului. Intelegerile de la Yalta au urmat linia injusta a Acordului de la München si a Pactului Ribbentrop-Molotov. Inca o data s-a dovedit ca, atunci cand guvernele marilor puteri negociaza, libertatea micilor natiuni devine neinsemnata. Sacrificarea libertatii unor state, de dragul stabilitatii continentului a lasat o Europa divizata in doua blocuri si instabila".
Presedintele Bush a adaugat: "Captivitatea milioanelor de cetateni din Europa Centrala si de Est va ramane ca una din cele mai mari greseli ale Istoriei". Dupa care s-a urcat in avionul prezidential cu aerul cel mai firesc din lume si a zburat la Moscova, unde a participat la (si a aplaudat) parada militara spectaculoasa desfasurata cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la "cea mai mare greseala a Istoriei" alaturi de Vladimir Putin, presedintele Rusiei.
Tensiunile dintre Tarile Baltice si Rusia manipulate in scop geopolitic
Pentru milioane de cetateni - pentru care Ziua Victoriei a coincis cu instaurarea "dictaturii comuniste" - cuvintele lui Bush sunt desigur tardive.
Interesele geopolitice americane in Eurasia il fac insa pe presedintele Bush sa deplanga acum, dupa 60 de ani, erorea lui Roosvelt, "cea mai mare greseala din Istorie". Fiindca presedintele american Franklin D. Roosevelt a fost unul din cei trei semnatari ai Tratatului de la Yalta, care a impartit Europa in doua si a semnificat, vreme de sase decenii, simbolul capitularii in fata comunismului. Aceste aprecieri ale lui Bush - de neimaginat pana mai ieri - nu sunt facute acum intamplator, ci cu privirea indreptata catre viitor, spre lupta pentru Eurasia, in care Tarile Baltice, ca si Polonia, joaca un rol esential, asigurand "frontul de nord" al Europei.
Istoricul Eric Alterman nota in cartea "When Presidents Lie" ("Cand presedintii mint"), aparuta la New York in 2004, ca Moscova nu era pregatita sa accepte un guvern pro-american in Polonia, asa cum Statele Unite n-ar fi acceptat un guvern pro-sovietic in Mexic. Bush a ales insa Letonia pentru a ataca Mosova, in scopul exploatarii de Washington a tensiunilor, in continua crestere, dintre Rusia si elitele politice din cele trei tari baltice.
Mass-media si elitele politice baltice au creat un front anti-rusesc imediat ce s-a primit invitatia lui Putin la manifestarile prilejuite de a 60-a aniversare a sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial. Atat presa din Tarile Baltice, cat si mediile academice au cerut imperativ elitei politice sa nu participe la aniversarea de la Moscova, pentru baltici o celebrare a "imperialismului ruso-sovietic" si a epocii de "dominatie" a URSS asupra Europei de Est.
Presedintele Estoniei, Arnold Ruutel, a fost primul care a refuzat invitatia lui Vladimir Putin. Dupa o perioada mai lunga de meditatie, a venit randul lui Valdas Adamkus, presedintele Lituaniei, sa anunte ca nu va participa la serbarile militare din capitala Rusiei. Singurul sef de stat baltic care a participat la manifestarile de la Moscova a fost presedintele Letoniei, Vaira Vike-Freiberga. Motivul: dependenta economica a Letoniei de Rusia. Spre deosebire de Estonia si de Lituania, Letonia depinde in mod decisiv comercial si la furnizarea de energie de Rusia. Cu toate acestea presedinta Letoniei, Vaira Freiberga, a declarat ca va folosi ocazia manifestarilor de la Moscova pentru a critica "ocupatia brutala" a celor trei tari baltice.
Discursul lui Bush din Letonia se adreseaza, mai ales, nationalismului "anti-rus" din Tarile Baltice, care s-au format intr-o lunga perioada de timp si pe care Administratia de la Washington il sustine acum ca factor geopolitic in batalia cu Rusia pentru dominarea Eurasiei, spatiu prin excelenta geostrategic.
"Stalinismul" si Tarile Baltice
In epoca interbelica, cele trei mici republici baltice au intrat in ceea ce s-a numit "cordonul sanitar" anti-stalinist. Alaturi de Romania, Polonia, Ungaria, cele trei tari baltice au constituit un avanpost al lumii occidentale in fata URSS - "Rusia rosie" (bolsevica) - si al amenintarilor expansioniste ale lui Stalin. Dar acest curs a impus si afirmarea la putere, in toate aceste tari, a unor regimuri de dreapta - de mana forte - care au determinat un curs anti-sovietic si anti-Komintern, cu consecintele de rigoare. Astfel, Polonia a cunoscut in epoca interbelica regimul cvasimilitar al maresalului Pilsudski si al urmasilor politici ai acestuia. Maresalul Pilsudski - un fanatic anti-sovietic - a fost primul care a incheiat un tratat cu Hitler, semnand un pact, in 1934, cu guvernul nazist german, pact directionat contra URSS.
In Ungaria, dictatura amiralului Miklos Horthy - instalata in mare parte cu aportul Armatei Regale a Romaniei, dupa intrarea in Budapesta a Regimentului 2 Calarasi, in razboiul din 1919 contra regimului bolsevic al lui Bela Kun - a fost un aliat fidel al celui de-al Treilea Reich, inca dinainte de razboi.
Ungaria lui Horthy, impreuna cu Bulgaria, a participat alaturi de Germania la invadarea Iugoslaviei, in mai 1941. O luna mai tarziu, Ungaria urma cu fidelitate Germania in invadarea URSS (iunie 1941).
In Romania, dupa perioada Carol al II-lea (1930-1940) a urmat regimul de mana forte al maresalului Ion Antonescu, care s-a aliat Axei (Germania-Italia-Japonia) in noiembrie 1940, stabilind relatii economice stranse cu cel de-al Treilea Reich.
In 1920 guvernul bolsevic de la Moscova - incapabil sa-si impuna autoritatea asupra tarilor baltice - a semnat tratatele prin care recunostea independenta celor trei state: Estonia, Lituania si Letonia. Guvernele din cele trei tari baltice - incercand sa se opuna "infiltrarilor" kominterniste - au promovat cu insistenta, dupa 1920, un climat politic marcat de un nationalism sovin apasat.
In aceasta atmosfera de competitie cu Kominternul si cu stalinismul, elementele de dreapta, si chiar de extrema dreapta (fasciste), si-au facut loc, cu relativa usurinta, la putere.
Lituania, cea mai slaba economic dintre cele trei tari baltice, a instaurat din 1926 un regim de dreapta care ulterior - printr-o lovitura de stat - a evoluat spre dictatura lui Antonas Smetova, liderul Uniunii Nationale, cu afisate simpatii fasciste. In Estonia, Liga Veteranilor din Razboiul de Independenta - o organizatie structurata pe stil nazist - intemeiata in 1928, a cutivat un anti-comunism feroce. Ceea ce l-a adus la putere, in 1934, pe unul din liderii nationalisti ai razboiului de independenta, Konstantin Pats.
Letonia a urmat exemplul Estoniei: in mai 1934, Cabinetul de Unitate Nationala s-a constituit pe o baza de putere semi-dictatoriala.
In august 1939 se semneaza insa la Moscova Pactul Molotov-Ribbentrop, un pact de neagresiune si de colaborare intre Germania lui Hitler si URSS-ul lui Stalin care va ramane in vigoare aproape doi ani, pana in iunie 1941, la invadarea URSS de catre Germania. Tarile Baltice au fost incorporate, in virtutea Pactului, in URSS. La invadarea URSS de catre Germania, mii de tineri baltici s-au inscris voluntari in unitatile germane, iar sosirea trupelor Wermachtului in Tarile Baltice a fost perceputa ca o "eliberare". Al Treilea Reich a putut astfel conta pe aportul balticilor, asa cum a contat si pe aportul unitatilor SS ucrainene.
In 1945, Armata Rosie recucereste Tarile Baltice si Varsovia. Tarile Baltice s-au predat dupa doar cateva zile, la inceperea marii ofensive sovietice din ianuarie 1945.
Declarate "eliberate", Tarile Baltice au cunoscut brutala ocupatie sovietica si stalinizarea. Anumite lucruri nu s-au schimbat, insa, in trecere de la fascism la comunism. Politica antisemita a continuat. De pilda, in Lituania, evreii reprezentau, in perioada interbelica, 6% din populatie (anul 1939). In 1945, aceasta minoritate disparuse aproape complet. In Estonia si Letonia, Stalin nu a facut decat sa continue aceasta politica, pana in 1953, cu rezultatele cunoscute.
Dupa destramarea URSS, Tarile Baltice au organizat oficial comemorari naziste
Reincorporarea Tarilor Baltice in URSS, dupa 1945, a insemnat o perioada de intensa confruntare intre mentalitatea nationalista, scandinava a balticilor si stalinism. Pe plan economic a fost impus cu forta modelul economiei centralizate planificate si proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie.
Desi Tarile Baltice au cunoscut o intensa dezvoltare a transporturilor, mijloacelor de comunicatie si a industriei moderne, birocratia stalinista, care si-a impus elita conducatoare, a dat permanent balticilor impresia de ocupatie sovietica. La aceasta a contribuit, in mod hotarator, si masivul "schimb de populatie", care a adus valuri de rusi in Tarile Baltice, conform modelului stalinist de rezolvare a problemei minoritatilor. Acest fapt a condus insa la mentinerea unor puternice divizarii etnice, religioase si lingvistice intre rusi si baltici, care in anii '80 s-au accentuat dramatic.
Dezmembrarea URSS (decembrie 1991) a insemnat si eliberarea Tarilor Baltice de ocupatia sovietica, cu exceptia orasului Kaliningrad (Konigsbergul german, orasul lui Kant), pastrat drept "enclava" a Armatei Rosii, alaturi de Transnistria si Sevastopol, contra NATO.
Dar, dupa jumatate de secol de ocupatie sovietica, vechile mentalitati de dreapta, si chiar de extrema dreapta, au iesit imediat la suprafata, pe un fond comun: balticii fac parte etnic din randul popoarelor scandinave, deci apartin populatiei germanice din nordul Europei. Desi la nivel politic elita din Tarile Baltice - provenind in intregime din randul fostei nomenclaturi sovietice - aseaza pe acelasi plan nazismul cu stalinismul, in randul populatiei exista o certa simpatie fata de Germania si de epoca cooperarii Tarilor Baltice cu Al Treilea Reich. Dupa cucerirea independentei, Tarile Baltice au tinut sa marcheze aceasta perioada prin organizarea oficiala a unor comemorari naziste.
In Letonia, Guvernul si-a desemnat un reprezentant oficial la comemorarea anuala de la Riga a "Schutzstaffel" (SS, elita politica si de securitate a lui Hitler), care se serbeaza prin marsuri in uniforme specifice SS-ului. In martie 2005, la aceste marsuri ale SS-ului au participat - pe langa veteranii din al doilea razboi mondial - si tineri membri ai gruparilor de extrema dreapta din Letonia, si chiar din Rusia. Politia din Riga a arestat 20 de protestatari anti-nazisti, care se opuneau marsului.
Pe 6 iulie 2004, veteranii si membrii sustinatori ai Diviziei SS 20 Estoniene au organizat parada militara traditionala la Tallin (capitala Estoniei). Organizatorii comemorau 60 de ani de la batalia dintre "Divizia SS 20 Estoniana" si Armata Rosie, precum si retragerea trupelor sovietice din Estonia, de la inceputul lui 1990.
Marsurile fostilor nazisti originari din Estonia au inceput imediat dupa proclamarea independentei tarii, in 1991. Interesant ca, in 1998, veteranii nazisti din diviziile estoniene au fost rugati sa tina discursuri in fata armatei Estoniei, pentru a intari astfel sentimentul national si ura contra Rusiei. In 2002, un memorial infatisand un estonian in uniforma "Waffen-SS", cu o arma in mana, indreptata spre Rusia, a fost inaugurat la Parnu, intr-o atmosfera de delir. Au participat peste 100.000 de oameni si s-au auzit marsurile militare germane.
Un eveniment similar s-a petrecut in 2004, in orasul Lihula. Un monument infatisand un estonian in uniforma germana a fost inaugurat la 20 august. Aceasta in conditiile in care Estonia - membra in UE de la 1 mai 2004 - asteapta de la comunitatea europeana fonduri importante pentru sprijinirea turismului, un sector vital al economiei nationale!
Un fapt care ingrijoreaza Moscova este puternica discriminare fata de comunitatea rusa din Tarile Baltice. Mai ales in Estonia si Letonia - unde exista mari comunitati rusesti, 40 la suta si, respectiv, 25 la suta din populatie, rusii nu au voie sa voteze, nu pot ocupa decat slujbe periferice (daca vorbesc limba tarii) si nu au voie sa studieze in limba materna. Sa adaugam la sirul de discriminari ca rusilor nu li se acorda cetatenia, cu toate consecintele ce decurge de aici (inclusiv plata pensiei).
Marile puteri si spatiul geopolitic baltic
In ciuda dimensiunilor mici, Tarile Baltice au o importanta geopolitica speciala pentru marile puteri, care vor sa castige influenta in Eurasia. Plasate intre Rusia si Europa - debuseu pentru comertul rus, mai ales in domeniul energetic -, cele trei state fac in prezent obiectul interesului (si interventiei) Statelor Unite, Uniunii Eurpoene si Rusiei.
Dupa cucerirea independentei, cele trei tari baltice au devenit membre NATO si - de la 1 mai 2004 - sunt membre ale UE. Cu toate acestea - paradoxal - Estonia, Lituania si Letonia au, in continuare, relatii economice foarte stranse cu Rusia. Mai ales Letonia.
Intr-o asemenea conjunctura, evenimentele prilejuite de a 60-a aniversare a sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial pot avea o deosebita incarcatura, cu semnificatie geopolitica. Invitatia lui Putin, adresata tuturor sefilor de state foste componente ale URSS, nu este doar un simplu act de "comemorare istorica", cum ar parea la prima vedere.
Putin si elita rusa pe care o reprezinta privesc spre stalinism ca spre o sursa de invataminte istorice. Felul cum Stalin a manipulat nationalismul si divizarea etnica, pentru a stapani si extinde peste tot in lume influenta sovietica pot fi remarcabile doar pentru Moscova, dar au fost dezastruoase pentru vecinii Rusiei sovietice.
Pe de alta parte, Estonia, Lituania si Letonia incurajeaza nationalismul si sovinismul ca elemente de distragere a atentiei opiniei publice de la marile probleme economice, cu care se confrunta. Din acest punct de vedere, nationalismul este o mare supapa pentru cele trei guverne, ale caror elite conducatoare provin - inca - din nomenclatura sovietica, cea de dinainte de 1991.
La randul sau, Washingtonul incearca sa-si impuna agenda in regiunea baltica, atat de aproape de inima Rusiei. Criticand la Riga Pactul Molotov-Ribbentrop ori Tratatul de la Yalta, Bush nu face decat sa reaminteasca balticilor de ocupatia sovietica, si astfel sa aplice o lovitura Rusiei contemporane.
In "Washington Post" din 7 mai 2005, fostul diplomat american, Richard Holbrook, scria: "Putin este speriat de cresterea independentei fata de Rusia a unora dintre fostele state sovietice, mai ales Georgia si Ucraina. Dar amestecul sau inept, care nu a reusit sa domoleasca miscarile de masa din cele doua tari, nu a facut pana la urma decat sa-i slabeasca si mai mult puterea".
Acelasi Richard Holbrook se afla in februarie 2005 in Lituania, pentru a lamuri dilema presedintelui Valdas Adamkus daca sa mearga sau nu la Moscova, la aniversare. Holbrook l-a avertizat pe Adamkus ca Rusia foloseste ocazia festivitatilor pentru a produce o "provocare majora" la adresa diplomatiei americane, care trebuie sa-i raspunda. Adamkus a fost astfel convins sa nu mai mearga la Moscova, pentru a nu se alatura "provocarii rusesti".
Pe 7 mai 2005, presedintele Bush a raspuns public Rusiei, denuntand pentru prima oara Tratatul de la Yalta (1945), care a inlocuit, in estul Europei, o ocupatie cu alta. Evident, fara sa sufle o vorba despre rolul Statelor Unite la semnarea Tratatului, care a impartit Europa in doua blocuri ideologice vreme de aproape jumatate de secol.
Pe 12 aprilie 2005, un grup bipartit (democrati si republicani) a inaintat in Congres o rezolutie, solicitand Rusiei "sa admita ca Uniunea Sovietica a ocupat ilegal Tarile Baltice in 1940, si le-a reocupat dupa razboi, pana la colapsul URSS din 1991". Rezolutia avertizeaza ca "ocuparea ilegala si anexarea Tarilor Baltice este unul din cele mai grave cazuri de opresiune din istoria Rusiei".
De ce oare denunta atat de brusc Bush si America Tratatul de la Yalta sau Pactul Molotov-Ribbentrop, la peste o jumatate de secol?
Este vorba de un interes geopolitic extrem de actual in spatiul baltic, cu perspectiva Eurasiei si cu neglijarea, flagranta, a altor state. Exemplu? Romania, statul care a avut enorm de suferit in urma Pactului Molotov-Robbentrop: a pierdut, prin ultimatumul sovietic, Basarabia, Bucovina de Nord, Tinutul Hertei - si care nici macar nu este pomenita in recenta rezolutie americana! Oare raptul acestor vechi teritorii romanesti nu este alt "caz grav de opresiune"? De ce el nu este nici macar mentionat? Romania a fost exclusa practic dintre dintre victimele Anexei Secrete a Pactului Molotov-Ribbentrop, fara ca Guvernul de la Bucuresti sa protesteze.
Rezolutia a fost inaintata de John Shimkus, republican de Illinois (de origine lituaniana), si Denis Kucinich, fost candidat democrat la presedintie din Ohio, alaturi de mai multi membri ai Congresului.
Excluderea Romaniei din rezolutia americana arata clar ca obiectivul documentului era "spatiul geopolitic baltic", si nu repararea unei nedreptati istorice. La randul sau, Bush sufera de aceeasi "amnezie" cand, intr-o scrisoare, ii scrie presedintei Letoniei - V. Freiberga - ca "1945 marcheaza ocuparea sovietica si anexarea Estoniei, Letoniei si Lituaniei, precum si impunerea comunismului". Bush continua astfel: "Amintindu-ne de trecut, aceasta aniversare constituie o oportunitate de a privi inainte si de a construi o baza viitoare a valorilor si responsabilitatilor reciproce, ca state libere". Acest pasaj din scrisoarea lui Bush merita toata atentia nu numai pentru ca se refera la viitor, dar si pentru ca Tarile Baltice - incurajate de SUA - au solicitat recent Moscovei plata unor compensatii pentru perioada de anexare si ocupatie.
Guvernul roman avea insa aceeasi indreptatire sa ceara compensatii de la Rusia, pentru teritoriile romanesti ocupate intre 1940 si 1991, daca ar fi fost mentionata ca tara in rezolutia americana. Ciudata aceasta amnezie!
Belarus - urmatoarea tinta
Batalia geopolitica din nord-estul Europei are ca viitoare tinta Belarusul, unde se va incerca o "schimbare de regim". Semnalul a fost dat, in mod oficial, la 20 aprilie 2005: secretarul de stat Condoleezza Rice a declarat, in cursul unei conferinte de presa tinute in Lituania, ca a venit "timpul schimbarii in Belarus". Tara care constituie, potrivit sefului diplomatiei americane, "ultima dictatura adevarata" din Europa de Est.
Acest comentariu a urmat reprosurilor pe care Condoleezza Rice i le-a adresat, in cursul vizitei facute la Moscova, presedintelui Putin, acuzandu-l de "tendinte autocratice". In incercarea de a domina Eurasia, SUA trebuie sa slabeasca si sa destabilizeze Rusia, "mostenitoarea URSS".
Tensiunile dintre Tarile Baltice si Rusia ofera Administratiei Bush sansa de a exercita noi presiuni asupra Moscovei. Presiune care se manifesta geopolitic prin atacul impotriva acestei mosteniri, impotriva comunismului si a revolutiei din Octombrie. Asa-zisa revolutie finatanta - asa cum se stie - in mod masiv de Wall Street, si care a adus la putere in Rusia o mana de emigranti. Cartea remarcabila a lui Anthony Sutton, "Wall Street and the Bolshevik Revolution", constituie un document crucial in acest domeniu.
Manipuland abil tendintele nationaliste din fosta URSS si pe cele potentiale din actuala Federatie Rusa, Administratia Bush isi impune treptat proiectul geopolitic: balcanizarea Eurasiei.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.