Mentalitatea se schimba cel mai greu. De multe ori, ea este marcata de o incremenire definitiva. Prejudecata, cliseul si obisnuinta configureaza cuirasa prin care mentalitatea isi conserva rigiditatea.
Dar la ce bun asemenea randuri despre ment
Mentalitatea se schimba cel mai greu. De multe ori, ea este marcata de o incremenire definitiva. Prejudecata, cliseul si obisnuinta configureaza cuirasa prin care mentalitatea isi conserva rigiditatea.
Dar la ce bun asemenea randuri despre mentalitate? Si, in fond, la ce fel de mentalitate ma refer? Pe scurt, obiectul interesului meu il constituie mentalitatea erotica a romanilor. Generalizez voit, insa o fac deoarece exista, fara doar si poate, o constanta istorica si culturala care determina ca mentalitatea erotica a compatriotilor nostri sa arate asa si nu altfel. Iar conceptia despre erotism a romanilor este una exemplara prin pudibonderie, ipocrizie si intoleranta.
In acest plan, al viziunii despre relatia erotica, ceea ce conteaza pentru romanul mediu din orice timp este canonul, norma si rejectia neobisnuitului. "Cumintenia" de tip rural, conservatorismul unei religii exagerat de patriarhale si, nu in ultimul rand, frica de "gura lumii" au impus o severa reprimare a sexualitatii in aspectele sale ludice si nereproductive. "Amorul nu are sens daca nu este binecuvantat de Biserica", "Insotirea barbatului cu femeia e ingaduita doar intrucat telul este perpetuarea spitei", "experimentul erotic este fructul unei intunecari a mintii" - iata clisee traditionale in cultura si mentalitatea romanilor despre sex. Acestui conservatorism fara varsta i s-a adaugat in perioada postbelica si teribilul puritanism comunist. Sexul a fost abolit pana si din arta, in piesele de teatru, in filme sau in paginile literare fiind exceptionale scenele in care amorul sa fie celebrat, chiar si cu perdea.
Din fericire, schimbarea de regim politic din decembrie 1989 a coincis si cu o deschidere a culturii noastre spre codurile comportamentale apusene. Mai cu seama tinerii s-au dovedit avizi sa inteleaga liberalismul de idei si atitudini al occidentalilor. Pe acest fundal, era firesc ca erotismul sa fie una dintre primele descoperiri. Incet-incet am intrat si noi in sfera erotismului eliberat, dezinvolt si provocator. Numeroase sunt semnele acestui progres in materie de emancipare erotica in tara Mioritei. Iata doar unul, mai recent.
In vremea din urma, mai precis la inceputul acestui an, o editura onorabila din Bucuresti, casa Trei, specializata in publicarea de psihanaliza, a lansat o noua colectie, intitulata "Eroscop". Sub o prezentare grafica de exceptie au aparut pana in prezent trei titluri: "Istoria erotismului. Partea blestemata - eseu de economie generala II" de Georges Bataille, in traducerea lui Bogdan Ghiu, "Noua dezordine amoroasa" de Pascal Bruckner si Alain Finkielkraut, in talmacirea Luminitei Braileanu si "Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei sau scoala libertinajului" a Marchizului de Sade, in varianta oferita de Tristana Ir. Desi scrise de autori care provin din spatiul francez, cartile cu pricina nu au in comun decat tema si o anumita maniera de a gandi erotismul, categoric mai relaxata decat norma cu care noi, romanii, suntem familiarizati. Sade, blestemat in veacul XVIII, este recuperat astazi ca un imens scriitor si indeosebi ca un cartograf practicant al ororii. Sa-l condamnam pentru aceasta? Dar cine are inocenta sa arunce primul cu piatra? Cati dintre noi nu s-au lasat fascinati, macar o data in viata, de tentatia unei perversiuni, de provocarea unei oferte amoroase diferite? Or, Marchizul de Sade a avut primul curajul sau poate nebunia de a se confesa literar despre experimentele erotice pe care le practicase. La randul sau, Georges Batailles se dovedeste mai putin literat in viziunea despre erotism pe care o propune. In spiritul celebrului Colegiul de Sociologie, ganditorul francez ne ofera o alta intelegere a erotismului, profund filozofica, potrivit careia, spre deosebire de sexualitate, care serveste la ceva (la reproducere), erotismul ar fi cu totul inutil. In realitate, tocmai inutilitatea erotismului marturiseste despre esentiala lui insemnatate, ca parte blestemata, ca semn eretic, demne sa fie refulate si date uitarii. In fine, si scriitori, si jurnalisti, si filozofi, bine trecuti prin psihanaliza, Pascal Bruckner si Alain Finkielkraut vin cu o critica articulata a haosului antiburghez ce caracterizeaza amorul actual. Desantarea permisivitatii radicale nu salveaza erotismul, ci il coboara in derizoriu, il demonetizeaza. Exista solutie? Da, sa ne aparam erosul de intruziunea catastrofala a economiei de piata, in care orice, deci si caracterul intim al sexului, devine o marfa intre multe altele...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.