Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Am avut o lunga discutie cu premierul Calin Popescu Tariceanu. El m-a contactat pentru a ma convinge ca nu a mintit, asa cum a tit
Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Am avut o lunga discutie cu premierul Calin Popescu Tariceanu. El m-a contactat pentru a ma convinge ca nu a mintit, asa cum a titrat ziarul Ziua, in editia sa de miercuri. Cand a invocat Uniunea Europeana ca argument impotriva anticipatelor. Am luat stenograma interviului pe care primul-ministru i l-a acordat lui Stelian Tanase si am constatat ca fragmentul respectiv este identic cu cel reprodus de Ziua. Iar afirmatiile premierului sunt contrazise de oficialii UE. Desi ziarul Ziua nu a mintit, putem admite ca nici Tariceanu nu a facut acest lucru. Cu conditia ca, impreuna, sa fim de acord ca exprimarea utilizata de domnia sa a fost nefericita. Si ca sensul real al mesajului pe care a incercat sa-l transmita populatiei este ca, desi Uniunea Europeana nu intervine in nici un fel daca exista o decizie politica privind anticipatele, un asemenea eveniment ar putea incetini ritmul de indeplinire al angajamentelor pe care statul roman si le-a asumat si, astfel, ar urma sa fie aplicata, fatalmente, in ceea ce priveste Bucurestiul, clauza de salvgardare. Tot ce se poate. Calin Popescu Tariceanu considera ca, vorbindu-se prea mult public, pe baza unor semnale lansate chiar din interiorul puterii, despre remaniere, consecinta este o demobilizare a membrilor Cabinetului sau. Iar organizarea unor alegeri generale i-ar scoate complet din priza guvernamentala, pentru a-i conecta la priza electorala. Contraperformantele Executivului ar bloca intrarea noastra in UE la termenul planificat. Dar daca Tariceanu are dreptate, acest lucru nu rezolva, totusi, un deznodamant catre care exista toate indiciile ca Romania se indreapta inevitabil.
Prima intrebare care trebuie pusa este daca nu cumva pierdem aderarea, chiar si in conditiile in care toata lumea pune batista pe tambal si nu se mai vorbeste deloc despre remaniere sau anticipate. Iar raspunsul poate fi si afirmativ. Pentru ca unii dintre membrii Cabinetului, care ocupa pozitii cheie, sunt mai degraba preocupati de slujirea intereselor de grup politic - si oamenii vin din patru partide - sau de grup financiar de interese - uneori chiar de propriile grupuri financiare - decat de programul de integrare. Semnalele care se acumuleaza, fara a exista vreo remaniere si fara certitudinea unor anticipate, ca ni se va aplica clauza de salvgardare - o amanare de un an la aderare, care poate deveni si o amanare sine die - sunt extrem de numeroase, de puternice, de amenintatoare. Premierul Tariceanu considera ca, in ultima vreme, chiar si in Senat, unde raportul de forte intre putere si opozitie este aproape egal, tirul voturilor a fost atat de bine reglat, incat actele normative pot trece fara probleme. Evident, legile ordinare, nicidecum legile organice. Numai ca o asemenea combinatie cum este coalitia formata din trei partide si jumatate se poate oricand strica, prin plecarea oamenilor lui Voiculescu. Si atunci, adio guvernare!
Dar sa admitem ca Tariceanu a calculat bine si ca va reusi, daca nu se schimba fundamental conditiile jocului, sa mearga bine pe sarma. Tot nu va castiga, daca presedintele, partenerii din coalitie sau chiar din propriul partid ii dau branci. Cum? Pai iata cum: PD este foarte posibil sa se declare partid conservator, iar o parte din liberali, tot ce se poate, sa procedeze la fel. Semnalele in ambele sensuri exista. Partidul Democrat a fost pus la colt in Internationala Socialista, ceea ce este de natura sa forteze o decizie de deplasare spre familia partidelor populare europene. Unde sunt necesare inca vreo 50 de voturi pentru ca, in Parlamentul European, socialistii sa fie surclasati. Pe de alta parte, chiar daca partidul, in ansamblul lui, a hotarat altfel, in PNL sunt destul de multi care insista pentru o miscare asemanatoare. Ei pot lucra sau nu in coniventa cu presedintele Basescu, dar rezultatul este acelasi. El inseamna, finalmente, o slabire din interior a fortei PNL. Iar daca acest bobarnac liberalo-conservator, pregatit cu minutiozitate pentru sfarsitul acestei luni, va avea rezultate, el poate functiona exact pe sistemul ultimului fir de pai care, adaugat multor altora, rupe cocoasa camilei. Si se poate ajunge la ceea ce doreste, de mai mult timp, Traian Basescu. Adica la anticipate.
Si mai exista o miza care poate deveni esentiala. Dupa alegerea noului presedinte PD si schimbarea eventuala a orientarii politice, prin deplasarea spre dreapta, formatiunea lasata mostenire de Basescu, care este si partidul sau favorit, va putea, mai ales in varianta anticipatelor, dobandi un ascendent electoral in raport cu PNL. Adica ar putea fi schimbat liderul Aliantei. Si, implicit, liderul coalitiei. Daca nu cumva un asemenea pericol mortal pentru liberali ii va impinge spre o alianta preventiva cu PSD. Un PSD, e drept, cam debusolat.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.