Franta si copilul european abandonat

Referendumul de duminica, in urma caruia vom afla daca electoratul francez este pentru sau impotriva textului Tratatului constitutional al Uniunii Europene, se anunta deja un mare spectacol. Din pacate, dupa toate semnalele si conform ultimelor sondaje de opinie, ar putea fi un spectacol trist. Cu numai doua zile inaintea scrutinului, 54 la suta dintre francezii cu drept de vot declarau ca se vor pronunta, la urne, impotriva acestui proiect constitutional, preferand sa abandoneze la un milimetru inaintea liniei de sosire, dupa un maraton politico-diplomatic de trei ani, al carui start s-a dat la finele lui februarie 2002.
Trei ani de munca, de compromisuri, de tensiuni, de tergiversari. In seara de 18 iunie, anul trecut, aproape de finalul mandatului presedintiei semestriale rotative a Irlandei, liderii Uniunii (deveniti deja 25, in urma marii extinderi de la 1 mai 2004) au convenit asupra textului. Si, in sfarsit, pe 29 octombrie, la Roma, textul Tratatului constitutional pentru Uniunea Europeana a fost semnat. Mai urmau 25 de ratificari. Desigur, Irlanda va ramane in istorie ca tara sub a carei presedintie s-a consfintit Constitutia europeana, Olanda ca statul al carei mandat a fost marcat de semnarea documentului iar Italia, ca tara care a gazduit ceremonia. Totusi, cum rolul de coordonator al acestei uriase munci i-a revenit fostului presedinte francez, Valerie Giscard d'Estaing, textul poate fi considerat, de fapt, mai mult o creatie a Frantei. Dar, asa cum stau lucrurile in momentul de fata, Tratatul constitutional risca sa aiba soarta unui copil nascut in chinuri si abandonat in maternitate.
Un "nu'' la urne in cadrul scrutinului de duminica pare deja aproape un fapt implinit, cu toate eforturile presedintelui Jacques Chirac si ale premierului Jean-Pierre Raffarin de a convinge cateva procente din cei 54 la suta de oponenti ai Constitutiei sa-si schimbe opinia. Slabe sanse dar nimic nu mai este imposibil in ziua de azi, in special in politica. Daca ne gandim bine, si in Romania, la prezidentialele din noiembrie, conform unor sondaje realizate de cine stie cine si cine stie prin ce metode, la iesirea de la urne, Nastase aparea ca viitor presedinte pana aproape de ora inchiderii centrelor de votare. Asa si in Franta. Poate ploua, poate lumea nu mai merge la vot si, cu putin noroc, poate absenteismul se va manifesta mai pregnant in randurile taberei "nu''. Poate, pe ultima suta de metri, unii isi schimba opinia. Dar poate nici nu ploua si nici nu-si schimba cineva optiunea odata intrat in cabina de vot. Atunci, tabara ''da'' va pierde la o diferenta jenanta de opt procente.
Multi analisti au comentat sau au sugerat ca, in cazul in care regimul Chirac ar suferi o asemenea infrangere politica, jenanta si pe plan intern si pe plan european, ar proceda la repetarea referendumului: o data, de doua ori, de trei ori, pana iese bine la urne. Altii au sugerat si alte metode de a obtine victoria, nedemne in sine si nedemne de mentionat, intrucat ar constitui o nemeritata jignire la adresa presedintelui francez de dreapta.
Premierul Raffarin a tinut sa precizeze ca nu va mai exista un al doilea referendum, in cazul in care adversarii Constitutiei vor avea castig de cauza. A adaugat insa ca respingerea, de catre Franta, a Legii fundamentale, va avea nedorite consecinte in plan politic si economic. Pentru a linisti putin apele a adaugat ca nici o alta tara comunitara nu trebuie sa fie influentata de optiunea Frantei, indiferent care ar fi aceasta, iar procesul ratificarii prin referendum a Legii fundamentale europene in statele membre UE trebuie sa-si urmeze cursul.
Presedintele Chirac a mai facut ieri, o incercare de a sensibiliza electoratul inspre "da'', in cadrul unui discurs solemn transmis si retransmis la televiziune. Un gest riscant, intrucat, astfel, si-a asumat riscul de a-si atrage reprosurile politice in cazul unei eventuale victorii a taberei "nu''. Si nu numai reprosuri, dar si o slabire a autoritatii sale in tara (iar Franta e Republica prezidentiala) si pe alte meridiane.
Toti liderii Uniunii Europene se agita cu nervozitate cu gandul la perspectiva respingerii tratatului de catre francezi, in primul rand in ideea ca s-ar putea crea un precedent. Noii membri ai Uniunii tin foarte mult ca tratatul sa treaca testul, intrucat, cu exceptia Poloniei, toti sunt multumiti de drepturile conferite prin acest text. Doar crestin-democratii germani, care au toate sansele de a castiga legislativele din toamna, au declarat deja ca, in cazul respingerii Constitutiei de catre Franta, ei s-ar opune la randul lor, nu numai Constitutiei, dar si aderarii Romaniei si Bulgariei. Foarte ciudat, daca ne aducem aminte ca, in 1997, la Vilnius, Helmut Kohl, pe atunci cancelar si unul din marii oameni politici ai lumii, promitea Romaniei tot sprijinul pentru integrarea in structurile euro-atlantice.
Perspectiva amanarii aderarii este foarte sumbra, dar presedintele Basescu este foarte optimist, considerand ca singurul motiv pentru care n-am adera la UE pe 1 ianuarie 2007 ar putea fi doar nerespectarea obligatiilor asumate.

---

Despre autor: