Cresterea necontrolata a concentrarii proprietatii in mass-media pericliteaza diversitatea

Abordand tinuta militantului pacifist, asociata unei tunsori de puscarias, Mircea Toma, psiholog la baza, s-a remarcat ca aparator al tuturor libertatilor care nu au nevoie de protocol pentru a fi percepute: a rasculat vamaiotii pentru a salva Vama Veche, a sarit in apararea textelor "tari" ale trupelor Parazitii sau Luna amara, a iesit de fiecare data public cand jurnalistii romani au fost in pericol de a-si pierde autonomia, libertatea, onoarea. Mereu intre doua telefoane, intre emisiunea "Of, presa mea!" de pe Realitatea TV, revista "Academia Catavencu", o firma si un ONG, Mircea Toma risca sa devina ubicuu si, mai rau, sa devina o autoritate "academica" in materie de libertate a presei in Romania.
Cum ai ajuns, dintr-o meserie serioasa, cum este cea de psiholog, sa te ocupi de lucruri asa de frivole cum ar fi libertatea presei si drepturile ziaristilor?
Era chiar mai serios decat crezi, lucram nu numai ca psiholog, ci, mai mult, ca psiholog la armata.
Acum inteleg preferinta pentru corturi, pentru smash-uri, atat la standurile Agentiei de Monitorizare a Presei, cat si la Vama Veche...
Am lucrat la institutia care se numea atunci Centrul de Medicina Aeronautica, unde faceam selectie psihologica pentru pilotii de avion. In momentul in care a aparut un ordin al Ministerului Apararii care interzicea sa iesi public in alte publicatii decat ale sale, asta se intampla prin 1991, m-am hotarat sa plec fiindca eu scriam deja la revista "Catavencu" de un an de zile. Nu puteam renunta, imi placea prea mult presa, asa ca mi-am luat ramas bun de la institut.
Revolutia acolo te-a gasit?
Da. De aceea m-a gasit foarte greu Vadim Tudor in baza lui de date. Nu avusesem activitate publica, nu scrisesem in presa, asa ca n-a avut alta solutie decat sa lanseze destul de repede niste zvonuri ca am lucrat in Serviciile de informatie ale Armatei. Dupa aceea am fost avansat spion maghiar si, in fine, acum sunt agent CIA, conform "Romania Mare". Deci stau bine.
Cum ai ajuns sa scrii la "Catavencu", banuiesc ca n-ai trimis un articol prin posta...
Nu. O aveam in terapie pe studenta care era unul dintre initiatorii "Catavencu", nu dau nume. Asa am intrat in contact cu echipa. Citisem primul numar, mi-a placut foarte mult si, practic, in al treilea numar am avut primul text si am mers in paralel: eram psiholog, angajat serios in profesia de baza, ceea ce insemna sa fii psiholog cu o istorie, cu un doctorat etc. Aspiram sa devin cercetator, drept care am devenit cercetator. Plecand de la armata n-am plecat la "Academia Catavencu", ci la... Academia Romana. Mai exact la Institutul de Psihologie de sub egida acesteia, unde am lucrat vreo sase ani. Insa ponderea implicarii a inclinat tot mai mult in favoarea vietii de ziarist si, in paralel, s-a dezvoltat activitatea de la Agentia de Monitorizare a Presei-AMP.
Agentia a fost ideea ta?
Agentia a fost o idee a lui Ioan T. Morar zis Biju, care era suparat ca si mine pe celebritatea si popularitatea lui Funar. Era greu de inteles pentru doi ardeleni (eu sunt clujean, Biju aradean) ca pot fi atat de multi ardeleni care pun botul la o campanie care ni se parea va prin '92-'93. Ne-am gandit sa vedem in ce masura contribuie presa la vehicularea mesajului nationalist. Biju a depistat o modalitate de finantare externa de la National Endowment for Democracy, pe scurt NED, si asa am scris primul nostru proiect, pentru monitorizarea discursului nationalist al presei. Am izbutit sa facem o monitorizare cu vizibilitate buna, era un lucru original care atunci nu se prea facea nici in tarile din jur. Fundatia americana a considerat ca e un succes si ne-a sponsorizat si in anul urmator, am extins activitatea pe echilibru politic in relatari. In timp s-a constituit un grup de oameni care lucrau efectiv pe monitorizare, grup distinct de ziar, dar inca sub identitatea entitatii care la acea data edita ziarul, adica Asezamantul Cultural "Academia Catavencu", organizatie neguvernamentala, sub care a ramas doar Agentia pentru ca, intre timp, revista "Catavencu" s-a consolidat economic si in acest moment este societate pe actiuni, deci e desprinsa total de asezamantul cultural. La inceput au fost cu noi cativa studenti de la Jurnalistica si de la Stiinte Sociale si vreo doi ingineri, daca nu ma insel.
Ai trecut, asadar, de la cercetare la monitorizare.
La Institutul de Psihologie ma ocupasem de metodologie, deci mi-am valorificat parte din aceste abilitati in Agentie. Insa Agentia de Monitorizare nu este o institutie de cercetare, ea are nevoie de episodul de cercetare ca sa intervina. Noi vrem sa modificam mersul lucrurilor, nu doar sa povestim despre ele. Nu mai suntem academici. Atitudinea academica consider ca nu e potrivita pentru o tara care e in plina miscare. Am constatat ca cercetarea nu ajunge, adica noi gandeam rapoartele de monitorizare a presei ca pe un feed-back pentru comunitatea de ziaristi, pe care-l acorda la nivel orizontal nu un arbitru, ci un egal, care ofera o informatie despre ce se intampla in presa romaneasca.
Poti sa-mi indici o monitorizare sau un proiect care a schimbat ceva radical in presa noastra?
Primele efecte pe care le-am constatat au fost mult mai mici decat cele la care speram. La Targu-Mures am avut posibilitatea sa organizam o intalnire cu ziaristi de la cele trei ziare, dintre care doua romanesti si unul maghiar, cam pe configuratia PUNR si UDMR. Se urau reciproc fiind altminteri cazati pe acelasi palier in aceeasi cladire. Imparteau aceeasi femeie de serviciu, dar nu comunicau. Am citit datele din monitorizare de fata cu ei si le-am interpretat. Cei care scrisesera articolele a caror analiza o faceam, nu aveau voie sa intervina decat la sfarsit. A fost o experienta psihologica foarte interesanta. Oamenii care au scris articole instigatoare au spus ca nu au avut intentia sa faca asta, dar scriu din inertie. Au descoperit ca fac asa pentru ca nu vor sa piarda un cititor care asteapta asta de la ei, desi ei nu mai cred in ura interetnica. Dupa acea experienta, unul dintre cele doua ziare romanesti si-a schimbat explicit politica editoriala, renuntand la discursul national sovin fata de maghiari. O consider prima noastra victorie. Pe de alta parte, privind inapoi la cei 10 ani de existenta a AMP, pot sa spun ca am modificat ceva din atitudinea ziaristului. Pot sa spun ca in anii '95 s-a potolit brusc discursul mediatic sovin in relatia cu ungurii. De asemenea, sunt ziare care, datorita patronatului si a sefilor editoriali, si-au modificat atitudinea fata de minoritati in general. Si nu ca as face un compliment ziarului ZIUA, mai ales ca am fost adversari in cateva procese, dar Sorin Rosca Stanescu a fost printre primii care a sustinut programele noastre si a avut sportivitatea sa publice cate o pagina intreaga de monitorizari in perioada campaniei electorale din '96. Apoi atitudinea ziarului a fost mereu corecta fata de minoritati si a fost proactiva, sustinand programele pe acest subiect.
Proiectele voastre au trecut la un moment dat pe atitudinea presei fata de rromi, pentru ca acolo era buba si inca este.
Rromii sunt in continuare in atentia noastra ca grup minoritar expus discriminarii in presa, dar ne ocupam si de alte grupuri ca homosexualii, copiii bolnavi de SIDA etc. tratati prost de presa.
In ce masura cresterea voastra a fost determinata de prioritatile impuse de finantatori?
Relatia nu este univoca aici. AMP a facut lucruri care sunt concordante cu misiunea ei, misiunea fiind definita prin doua cuvinte: democratie si presa. Programele sunt definite pe termen mediu, nu sunt gandite sa impuste o finantare, deci cautam din harta finantatorilor pe aceia care au in propria agenda domeniile care se intalnesc cu preocuparea noastra. Deci nu ne dirijeaza finantatorul. In lumea ONG-urilor s-a dezvoltat ceea ce se numeste "found raiser", oameni specializati in identificarea surselor de finantare si in redactarea proiectelor.
Cum s-a schimbat presa romaneasca in acesti 15 ani in viziunea voastra, mai ales ca faceti un Raport anual asupra libertatii presei?
Facem de cinci ani acest Raport care spune ca, in 15 ani, presa romaneasca a avut o perioada de crestere in ceea ce inseamna libertatea de miscare, in sensul ca s-a desprins incet-incet de handicapurile mostenite cum ar fi propaganda si mentalitatea de ziarist obedient fata de putere. S-au modificat legile, practic a ramas calomnia ca tinta simbolica, pentru ca inca figureaza in Codul Penal, dar si ea descarcata de pedeapsa cu inchisoarea. Pot sa spun ca varful de libertate a fost in anii '97-'99. Anii electorali au fost intotdeauna mai prosti pentru presa, pentru ca nici una dintre puterile politice nu s-a aratat foarte bucuroasa ca presa sa zburde in voie. Stim bine, PSD-ul a avut intotdeauna o atitudine ostila transparentei si asta s-a vazut in relatia cu presa. Dar nici Conventia Democrata in intervalul 1996-2000 nu a facut modificarile legislative care ar fi putut sa previna ce a facut PSD-ul intre 2000-2004. Una dintre conditiile unei societati democratice este sa existe diversitate in spatiul de comunicare publica. Ea nu este protejata destul, iar cresterea necontrolata a concentrarii proprietatii in mass-media pericliteaza diversitatea. Noi i-am spus "berlusconizarea" presei. Acest fenomen ia amploare, sustinut si de ineficienta functionare a Consiliului Concurentei, care a fost mai mult un instrument politic.
Ce n-a facut si trebuia sa faca?
N-a izbutit sa scoata si sa dea publicitatii structura actionariatului in media, abia recent CNA a pus pe site proprietarii in audio-vizual, dar numai pe cei vizibili, cu identitati "sub acoperire". Nu putem sti acuma exact cine si cat controleaza mass-media. Sub masca unor firme cu denumiri diverse, inregistrate ca off-shore prin insule, se ascund proprietari nemarturisiti. Si atunci se nasc suspiciuni. Sunt banuieli ca Nastase, ca premier, era pro-prietarul unui post de televiziune.
Si banuieli ca Victor Ponta e coproprietar al unui radio unde chiar figura, sau ca exista o relatie intre ministrul transporturilor, Miron Mitrea si PrimaTV, camuflata prin MTC TV din Constanta. Cel mai mult mi-a placut numele unui proprietar de televiziune off-shore, parca l-a inventat cineva ca sa rada de noi: Spyridon Hagi Nicolau.
Toate acestea inca raman de lamurit. Adaug insa o alta evolutie pozitiva, desi lenta: renasterea spiritului de comunitate profesionala, un proces in defasurare concretizat in aparitia Conventiei Organizatiilor de Media-COM, unde organizatia noastra impreuna cu Centrul pentru Jurnalism Independent au contribuit in calitate de catalizatori ai procesului. Putem vorbi despre o consolidare a acestui fenomen partial, COM are acum peste 40 de organizatii membre, iar unul dintre efectele indirecte este cresterea sindicatului ziaristilor, MediaSind. Avem totodata o preocupare pentru consolidarea economica a presei. Incercam sa diagnosticam cauzele fragilitatii presei, sa venim si in intampinarea patronilor. Pentru ca un patron slab financiar va fi expus presiunilor, iar el va pune presiune asupra ziaristului, deci interesul nostru este sa consolidam sectorul, nu sa opunem ziaristul patronului.
À propos, esti patron de presa?
Sunt actionar la "Catavencu", cu o fractiune, suntem o "cooperativa" de ziaristi. Mai sunt "om de afaceri" impreuna cu un partener.
La un moment dat ziarul "Adevarul" va dadea in vilag ca v-ati vandut actiunile, ca ati luat bani multi de la Vantu.
"Adevarul" a publicat pe prima pagina ca am luat un miliard de caciula fara sa facem nimic. Daca acuzatia n-ar fi venit de la colegi din presa, care stiu ce inseamna sa cresti o publicatie, nu ne miram. Ne-am vandut din carnea noastra pe care am plamadit-o timp de 13 ani.
Cum apare anul 2004 pe care voi l-ati analizat in Raportul "Libertatea presei in Romania"?
A fost unul din anii grei, de involutie a libertatii presei sub multe aspecte. Puterea politica din perioada 2001-2004 a actionat uneori pe fata pentru preluarea controlului editorial, in primul rand la nivelul televiziunilor mari si, fara nici un fel de scrupule, in achizitionarea a cat mai multe institutii media in teritoriu. Au atins apogeul "baronii" locali, deveniti "baroni media", denumire promovata de noi, de Agentie. Termenul a fost folosit de experti americani adusi de Freedom House, care au diagnosticat fenomenul media in tari din sud-estul Europei identificand acest tip de personaj.
Nici dirijarea publicitatii de stat n-a fost nevinovata...
La un moment dat era dirijata direct de la Primul Ministru, care aproba totul. Cred ca, intr-un moment de gelozie a premierului, in care a considerat ca e anormal ca ministrii care dau publicitate sa aiba protectie, iar el sa fie criticat, a emis ordinul ca toate contractele de publicitate sa fie aprobate de el. Cel putin asa mi-a declarat dl. Nastase intr-un interviu pe care mi l-a acordat pentru Realitatea TV. Deci, prin mai multe mecanisme, puterea a devenit excesiv de dominatoare in spatiul media, in primul rand in audio-vizual. Forma in care s-a manifestat a fost cea de protectie a imaginii pentru varfurile politice aflate la putere. Totul a devenit foarte sofisticat, decalajele cantitative intre aparitiile TV ale Puterii si Opozitiei nu erau mari.
Tocmai de aceea rapoartele voastre de monitorizare cantitativa au fost folosite de SRTV ca acoperire a unor acte de cenzura!
Exact, au fost date exemple "de bine", numai pe cantitate, omitandu-se aspectele calitative, care sunt extrem de relevante. Una este sa vezi doua treimi Putere, exclusiv in context pozitiv cum a fost prezentat, de exemplu, Adrian Nastase, iar o treime Opozitia, insa abil decupata, fara mesaje catre public, in contexte in care se cearta sau au o problema. Acest tip de decalaj nu il poti traduce intr-un parametru cantitativ, metodologic nu e usor sa surprinzi aceste subtilitati care au impact la consumatorul de media, impact care se poate citi ulterior in vot. Noi nu stim cate procente au fost pierdute de cei care au castigat alegerile in urma manipularii prin presa. Pot doar sa speculez aici, ca s-ar putea sa fi fost un efect invers fata de acest pompaj masiv de imagine pozitiva, dar sigur e ca la o parte din publicul rural care are acces numai la televiziunea publica - nu are presa scrisa, nu are radiouri in afara de cel public - acolo cred ca mesajul de propaganda si-a atins scopul.
N-au avut de suferit in credibilitate raportele AMP?
Dimpotriva, pe masura ce s-a observat ca nu suntem partinitori, am devenit referinta pentru organizatii internationale care vegheaza asupra libertatii presei din Uniunea Europeana, Departamentul de stat al SUA, Reporteri fara Frontiere etc. Mi-e si rusine ca Guvernul n-a reactionat cand a aparut raportul nostru, dar a reactionat cand informatiile preluate de la noi au aparut in rapoarte internationale. E degradant pentru un cetatean roman sa vada ca nu poate interveni pentru insanatosirea existentei lui sociale decat folosind institutii din exterior.
Anul 2004 a fost asadar rau pentru libertatea presei. N-a concurat cumva la asta si oportunismul manifestat in breasla?
Sa aruncam o privire inainte de '89, sa vedem cati disidenti a avut Romania fata de alte tari comuniste. Dupa '89 aceasta atrofie a reactiei fata de puterea excesiva a ramas, manifestata in diverse forme: obedienta, foarte marcata la jurnalistii din audio-vizualul public, dar existenta si in institutii media private: cei de la Antena 1, saracii, fac vira cu 180 de grade tot la doua saptamani sub pedala unui patron care se acopera cu identitatea fiicei. Neputincios in fata patronului, a puterii politice, ziaristul se percepe expus, singur si in situatia asta renunta sa mai reactioneze. Si totusi, in intervalul 2000-2004, presiunea a fost atat de flagranta, incat constiinta unor ziaristi a depasit starea asta de impacare, de resemnare si au aparut primele exemple de ziaristi cu atitudini ferme, demisii din motive de constiinta, iar in ultimul an de guvernare PSD au fost reactii vehemente din TVR si din radioul public impotriva cenzurii si abuzului.
Ciudat este ca, desi in ansamblu ziaristii au fost obedienti, totusi bataie au luat mai mult ca oricand...
Aici trebuie sa facem o deosebire, pentru ca bataie au luat mai ales jurnalistii de investigatie, ei au fost tinta agresiunii, tinta ostilitatii explicite verbale ale unor politicieni, cum au fost ministrul Pascu, Sechelariu, Oprisan sau Andea, deputatul de Timis. Si atunci cum sa actioneze autoritatile, Politia, Justitia, impotriva agresorilor, din moment ce Puterea a dat semnalul ca ziaristul este un inamic.
Sfaritsul lui 2004 a fost plin de crize in mass-media: Evenimentul zilei, Romania libera etc. Cum le explici?
Desi cazurile nu sunt identice, suspiciunea ca factorul politic a intervenit in conflictul dintre patronul strain si ziaristul autohton a persistat. Piata de publicitate in Romania continua sa fie mica si cumva cardasia cu Puterea, care ar putea sa-ti dea niste contracte, ba chiar sa-ti sustina niste afaceri, altele decat cele din media, este greu evitabila.
S-a rezolvat acum chestia asta? Exista o grila cinstita in reglementarea Guvernului actual pentru atribuirea publicitatii de stat?
Eu zic ca da. Asta a fost una dintre invataminte. Preocuparea a fost preluata de guvernul Tariceanu si acuma s-a incheiat practic, procesul elaborarii unui proiect de normativ, la initiativa unui grup de organizatii neguvernamentale. E un succes al societatii civile in castigarea transparentei. Un grup de lucru a elaborat, pe de alta parte, principiile unei legi imbunatatite pentru mediile publice.
Sa credem ca se uita Guvernul in gura societatii civile?
Acuma da si trebuie sa profitam. Nu mi-as inmuia vigilenta, pentru ca tentatia puterii este uriasa. Din fericire, acum, pe posturi-cheie in administratia publica centrala lucreaza oameni cu experienta in domeniu, cum este Mona Musca, unul din autorii Legii accesului la informatie, sau Monica Macovei, cu o experienta in domeniul reformei europene a Justitiei.
Comunica actuala guvernare bine cu presa?
Nu este strategie de comunicare. Fiecare institutie isi are un comunicator mai bun sau mai rau, mai eficient sau mai transparent, mai proactiv sau care trebuie tras de maneca. Exista o discutie legata de felul cum a comunicat Cotroceniul despre criza ostaticilor, dar este o situatie atat de noua pentru Romania, incat ne-a prins nepregatitI pe toti: si presedintia s-a balbait, si noi ziaristii am muscat din zvonuri. Sper sa invatam din aceste greseli.
Cum e viata ta altfel, cu familia la caravana...
Tot ce pot spera e ca familia si copiii mei sa inteleaga ca trebuie sa sprijine procesul de democratizare a natiei, si atunci vor accepta si faptul ca ne intalnim numai in mers.
Cum prevezi ca se va incheia anul 2005 pentru presa din Romania?
Trebuie sa profitam de anul 2005, sa castigam cati mai multi pasi din cei inceputi acum, sa incercam sa implementam produse care nu au putut fi aplicate pana acum, legislatia asta care se refera la publicitatea de stat, Legea radioului si a televiziunii, ca sa producem o discontinuitate intre parghiile puterii. Autoreglementarea presei este si ea importanta, fiindca altfel vom fi expusi criticilor privind lipsa de competenta, lipsa eticii si a responsabilitatii si asta ne-ar face din nou vulnerabili.

---

Despre autor: