Universitarul romano-american Constantin Virgil Negoita, profesor de matematici superioare la New York University, a devenit in ultimii ani una dintre revelatiile prozei noastre contemporane. Specialist in logici fuzzy - asa-numitele "sisteme vagi" i
Universitarul romano-american Constantin Virgil Negoita, profesor de matematici superioare la New York University, a devenit in ultimii ani una dintre revelatiile prozei noastre contemporane. Specialist in logici fuzzy - asa-numitele "sisteme vagi" in care notiunile traditionale de adevar si fals devin relative, instabile si noncontradictorii -, autor a numeroase studii stiintifice cu aplicatii in domeniul ciberneticii si al teoriei sistemelor (cateva au fost traduse si la noi), profesorul s-a lansat cu hotarare si pe orbita fictionala, valorificand estetic si cognitiv achizitiile stiintelor "postmoderne". Publicate mai intai in Statele Unite, romanele sale au avut un bun ecou in mediile literare autohtone, impunand deja atentiei cititorilor un prozator important al diasporei, autor expert de fictiuni ironice complexe, enigmatice si fascinante. Au aparut astfel, in 2003, "Vizitator" (la Editura Dacia) si "Vag" (la Editura Paralela 45); in 2004 - "Logica postmodernului" si "Impotriva lui Mango" (ambele la Paralela 45), iar in 2005 - mini-romanul bilingv (in romana si engleza) "Irozii/The Herods", la aceeasi editura.
Relatiile dintre matematicile superioare si fictiunea speculativa a ultimelor decenii sunt multiple. Un specialist in domeniu precum Solomon Marcus a spus/scris deja destule pe aceasta tema. Merita amintit in treacat ca, inca de pe la mijlocul anilor '90, teoria fractalilor, achizitiile fizicii cuantice si ale psihologiei computationale au sedus imaginatia catorva dintre cei mai semnificativi si mai novatori scriitori autohtoni. In cazul lui Constantin Virgil Negoita, logicile fuzzy, indeterminarea, relatia ambigua dintre realitate si inchipuire, asigura substanta si, totodata, structura naratiunilor sale, apropiate intrucatva de textele lui Borges (adeseori citat) si de proza unor Milorad Pavici sau Ioan Petru Culianu. Cea mai recenta dintre aceste fictiuni, romanul Irozii, este si cea mai concisa: putin peste 60 de pagini. Poate pentru a dubla acest numar, autorul a inclus, in oglinda rasturnata, si varianta in limba engleza a cartii, procedeu nu lipsit de talc. Scris cu rafinament ironic si precizie savanta, textul e foarte dens, alcatuit din fragmente "cuantice": o arhitectura de plinuri si goluri narative pe care fantezia cititorului e chemata sa le umple. Imposibil de rezumat, deliberat discontinua si contradictorie, povestea propune o deconstructie aiuritoare si nelinistitoare a Noului Testament: timpuri si spatii, evenimente reale sau pure fantasmagorii, profetii de tot felul, secvente biblice din Antichitatea iudeo-latina, sunt mixate aiuritor si, pe alocuri, blasfemiator cu istoria moderna si actualitatea americana cea mai stricta (2004). Totul - dupa o "logica vaga" a tertului inclus in care conflictul traditional dintre credinciosii lui Antichrist ("caprele") si drept-credinciosi ("oile") va fi rezolvat de ivirea in prim-plan a unei "a treia turme": "Sfarsitul va fi de rit bizantin. Spre deosebire de Roma, in Constantinopol, atat turmele caprelor, cat si turmele oilor, vor fi vagi. Cartea va descoperi interesectia lor, a treia turma vaga, neinteleasa de carturarii moderni. Oaiacapra, ca si pisicainele vor schimba imaginea despre lume si despre istorie si despre realitate si despre prognoza si despre tot. S-ar putea ca tocmai din cauza acestor concepte, perfect postmoderne, ridiculizabile de moderni, America sa ramana singura putere pe scena patata de sange a secolului XX". Agentii acestei istorii fuzzy sunt urmasii lui Irod, vanzatorii si carturarii care fac si desfac toate cele: "In toate aceste dezbateri, influenta irozilor a fost de neevitat, imensa, aproape incalculabila. Intr-un anumit sens, toti europenii vor fi studentii lor, chiar daca nu au stiut. Ei vor fi mai mult decat o moda care rezista. Ei vor deveni o cultura. Cultura. (...) Ilie va fi principala figura a tuturor secolelor. Singurul sau rival va fi Iuda, aparut din manuscrisele din Qumran, o figura in afara limitelor timpului sau. Opunandu-se lumii nedrepte, ei, amandoi, vor afirma ca dreptatea va trebui stabilita in ciuda lumii, dintr-o moralitate interioara adanca, si ca pentru asta e nevoie de bani. Asa va spune si Trotki unchilor sai, bancherii Arhelau si Antipa, cand le va cere sa inteleaga mersul istoriei".
Exceptionala, proza lui Constantin Virgil Negoita este un sistem complex de ecuatii narative, ale carui necunoscute tin de insusi misterul lumii in care traim.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.