Misterele rapirii jurnalistilor

Slava Domnului, ostaticii romani din Irak s-au intors acasa. Cazul acestei rapiri complet atipice nu a fost, insa, nici pe departe elucidat. "Dosarul este extrem de complicat", a explicat, duminica seara, Presedintele Basescu, subliniind ca investigatiile continua. Acum, ca cei patru se afla in siguranta, imi pot permite in sfarsit sa comentez subiectul. Am convingerea ca exista, deja, suficiente elemente pentru a deslusi o imagine de ansamblu intr-un puzzle din care cateva piese continua sa lipseasca. Cele mai multe dintre aceste elemente ni le-a furnizat chiar Traian Basescu. Declaratia de duminica a presedintelui Romaniei contine informatii extrem de pretioase.
Am aflat, de exemplu, ca eliberarea ostaticilor nu s-a produs ca urmare a unor tratative cu teroristii. Basescu o recunoaste implicit atunci cand afirma: "Statul roman nu si-a negociat nici politica externa prezenta sau viitoare si nici nu a platit vreo rascumparare". Daca rapitorii nu puteau primi nici bani, nici satisfacerea unor revendicari politice, atunci ce anume ar mai fi ramas de negociat? Interpretarea unor versete coranice? Este absurd.
Desigur, a fost avansata si posibilitatea ca Traian Basescu sa nu spuna adevarul si, in realitate, statul roman sa fi platit in secret o rascumparare pentru ostatici. Ipoteza mi se pare extrem de putin probabila. Nu pentru ca l-as considera pe presedintele Romaniei incapabil de minciuna. Ci pentru ca nu cred ca americanii ar fi permis una ca asta. Pentru ei, plata unei rascumparari ar fi echivalat cu finantarea unei organizatii teroriste. Ar fi insemnat bani (si deci arme, munitii etc.) alocati insurgentei irakiene. Iata de ce fortele Coalitiei au descurajat mereu aceasta abordare (vezi cazul Giuliana Sgrena). Iata de ce il cred pe Basescu atunci cand spune ca nu a platit pentru ostatici.
Daca nu "negocierile" au condus la eliberarea jurnalistilor, atunci cum s-au petrecut lucrurile? Ne raspunde tot Basescu: "A fost o operatiune executata suta la suta de serviciile de informatii ale statului roman". De data aceasta il cred doar pe jumatate. Da, sunt convinsa ca in spatele operatiunii de salvare s-au aflat serviciile secrete. Nu insa cele romanesti, sau - mai bine spus - doar in mica masura. Oricat am fi de "patrioti", ne dam cu totii seama ca situatia din Irak este mult prea complexa pentru SRI, SIE sau DIM. E greu de crezut ca o mana de super-spioni de la Bucuresti a facut toata treaba, i-a localizat pe romanii rapiti, a identificat reteaua terorista si a anihilat-o (macar partial) eliberandu-i pe ostatici. Ca a operat arestari, a interogat suspecti, a interceptat apeluri telefonice, a efectuat descinderi. In Irakul ocupat, in timp ce americanii dormeau. Ce s-a intamplat acolo depaseste cu mult posibilitatile noastre. Nu avem nici resursele materiale, nici posibilitatile tehnice pentru o asemenea operatiune. Singura concluzie posibila: criza a fost gestionata de serviciile secrete americano-britanice, asistate, probabil, de cativa specialisti romani.
Mai raman insa cateva semne de intrebare. Daca nu au existat negocieri reale cu teroristii, ce este cu acea caseta video primita duminica de la Al Jazeera, in care unul dintre rapitori anunta intentia de a-i elibera pe ostatici? Putem crede teoria potrivit careia rapitorii au fost emotionati de apelurile comunitatii musulmane din Romania sau ale unor imami locali. Cuprinsi brusc de remuscari, s-au hotarat sa-si demonstreze "omenia". Adeptii acestei teorii insista asupra faptului ca "lumea araba" functioneaza dupa reguli stranii, greu de inteles pentru un european. Personal, cred ca in acest caz sunt mai edificatoare regulile unei alte lumi stranii: cea a serviciilor secrete.
Scenariul pe care vi-l propun in continuare se bazeaza pe o metoda cunoscuta tuturor celor familiarizati cu universul informatiilor. Metoda se numeste "operatiune sub pavilion strain" ("foreign flag operation"). In ce consta ea? In inducerea in eroare cu privire la identitatea organizatiei care deruleaza o actiune specifica. In timpul razboiului rece, au fost numerosi cei care credeau ca lucreaza pentru Mossad sau MI6, cand, de fapt, erau exploatati de KGB. Si daca, in etapa a doua (cea terifianta) a crizei ostatecilor, "teroristii" erau, de fapt, agenti americani?
Criza ostaticilor din Irak a avut doua faze distincte. A fost evident ca, la un moment dat, "rapitorii" s-au schimbat. Locul inregistrarilor bland amatoricesti din prima faza a fost luat de imagini pe cat de neclare, pe atat de sinistre. Transformarea s-a produs imediat dupa ce presa romaneasca a fost alertata cu privire la iminenta sosire in tara a jurnalistilor, ca urmare a unei operatiuni de salvare incununate de succes. Multe redactii si-au trimis atunci oamenii la aeroport, sa-si intampine confratii. Ulterior s-a vorbit despre o intoxicare. Si daca nu era? Daca, intr-adevar, ostaticii au fost atunci scosi din ghearele celor care pusesera la cale rapirea? Dar, in loc sa fie trimisi acasa, au fost lasati sa creada ca sunt in continuare prizonieri, de data aceasta ai unor fanatici mult mai primejdiosi.
De ce sa fi facut americanii asa ceva? Simplu. Pentru a afla toate ramificatiile retelei din spatele planului initial. Un plan elaborat, dupa toate probabilitatile, la Bucuresti. Un plan in care este implicat Omar Hayssam, omul de afaceri sirian cu mare trecere in PSD. Un cunoscut al lui Marie-Jeanne Ion. Era mai mult decat normal ca serviciile secrete americane sa doreasca sa lamureasca - in profunzime - cazul. Ar fi fost o crasa lipsa de profesionism sa nu o faca. Trebuia sa afle exact cine au fost cei care au pus totul la cale. Si ce au urmarit. Retragerea Romaniei din Irak? Destabilizarea unui guvern fatis pro-american? Sau doar bani si imunitate in fata unor anchete penale? Daca totul a fost o "farsa", vreunul dintre ostatici era la curent cu acest fapt? Iata intrebari la care un simplu "debriefing" in conditii normale nu ar fi putut probabil furniza raspunsuri complete. Convinsi, insa, ca se afla in mainile unor teroristi autentici, ostaticii nu ar mai fi disimulat. Iar "planificatorii" din Romania ar fi intrat in panica, facand, inevitabil, greseli.
Acest scenariu ar explica si calmul cu care Traian Basescu si-a asumat uriasa responsabilitate de a fi liderul si porta-vocea celulei de criza. Acum, presedintele culege de unul singur laurii succesului, acoperit de glorie. Dar, daca lucrurile s-ar fi terminat urat, popularitatea sa ar fi fost dramatic afectata. A fost oare Basescu atat de inconstient, incat sa-si mizeze cariera politica pe un deznodamant care ii scapa de sub control? Sau a stiut, cu multa vreme inainte, care va fi finalul? Ca totul este o chestiune de timp? "Cand cazul se va incheia, voi face publice informatiile care pot fi facute publice", ne-a asigurat presedintele Romaniei. Desigur, "operatiunile sub pavilion strain" nu pot intra in aceasta categorie. Daca lucrurile s-au petrecut asa, nu vom afla poate niciodata.

---

Despre autor: