Stenogramele lui Alin Teodorescu

Recentele declaratii ale sociologului Alin Teodorescu ne ajuta sa intelegem modul de gandire si actiune politica al singurului partid mare din Romania, PSD. Se poate demonstra ca presa a comis o eroare logica deductiva, o falacie de tipul "post hoc ergo propter hoc" identificand in declaratiile deputatului PSD Alin Teodorescu cauza durerilor de inima ale senatorului PSD Ion Iliescu. De dragul ineditului, sa ne prefacem insa ca acceptam scenariul mediatic. Acceptandu-l, putem anticipa ca daca mai ies la iveala asemenea dezvaluiri, Iliescu ajunge direct la Ghencea, langa predecesorul sau. Oricat ar nega fostul presedinte veridicitatea "solutiilor" luate in calcul de PSD in situatia in care se punea problema fortarii demisiei premierului Nastase, dupa semiesecul alegerilor locale, mecanismul decizional descris de Alin T. ne este familiar. El este perfect similar optiunilor politice pragmatice luate in considerare de liderii pesedisti in exceptionalele documente "stenogramele PSD" (publicate de Editura ZIUA in 3 volume).
Dincolo de caracterul senzational sau aparent scandalos al acelor stenograme, studentii de la Stiinta Politica pot invata de acolo metodele si tehnicile conducerii politice moderne. Nu intamplator au fost cooptati in PSD si in Cabinetul Nastase sociologi exceptionali, precum Alin Teodorescu si Vasile Dancu, fondatorii si conducatorii prestigioaselor institute de sondare a opiniei publice IMAS si MetroMedia Transilvania! Stiu ce vorbesc, pentru ca Alin Teodorescu era colaboratorul meu permanent la "Viata studenteasca" inainte de 1989, iar cu Vasile Dancu am fost coleg la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj inainte ca el sa se apropie de PDSR. Cunoasterea sociologica si politologica a celor doi este mult mai vasta si profunda decat simpla administrare a sondajelor de opinie. Luati de valul criticarii fostului partid de guvernamant, analistii nu au observat cat de profesioniste erau discutiile de la baza actului decizional politic si guvernamental din interiorul PSD. Am sa ma ocup pe larg de ele in cartea mea despre mostenitorii politici ai FSN. Trebuie insa mentionat in economia acestei discutii cat de insignifianta era influenta fostului Presedinte al Romaniei asupra partidului pe care l-a infiintat si condus. Unul dintre stereotipurile mentale puse in circulatie de adversarii lui Iliescu era "FSN=PCR." FSN nu mai era nici comunist, nici neocomunist, iar PSD-ul lui Nastase era mult diferit de PDSR-ul lui Iliescu.
Ruptura dintre "noua generatie" de politicieni PSD si Ion Iliescu nu s-a petrecut "in vara anului 2004", cum crede Alin T., ci in momentul in care partidul condus de Nastase s-a hotarat sa marginalizeze "dinozaurii" lui Iliescu si sa promoveze specialisti precum Teodorescu, Dancu, dar si "lupi tineri" precum Geoana, Gusa, Diaconescu sau Ponta. A existat insa o linie de continuitate intre PCR, FSN, PDSR si PSD: mentinerea monopolului puterii. "Iubirea de putere", iara nu preocuparea pentru interesul public sau interesul general, este si trasatura caracteriala comuna a liniei Ceausescu, Iliescu, Nastase, Geoana. S-au schimbat mult si metodele. Ceausescu nu ezita sa-si lichideze posibilii contestatari (i-a scapat Iliescu), Iliescu nu pregeta sa foloseasca ajutorul minerilor pentru a diminua presiunea partidelor istorice, in timp ce Nastase apela la numeroase alternative logice si decizionale, precum cele descrise de Alin T. Este insa o radicala diferenta intre calea "despartirii de Iliescu" (care insemna a nu-l pune pe lista, a-l critica, dar a renunta astfel la potentialul sau electoral) si calea readucerii lui Iliescu in fruntea PSD. Din stenograme reiese insa ca partidul condus de Nastase lua in considerare o multime de variante inainte de a lua o decizie, fiecare bazata pe calculul factual si calculul probabilitatilor. Ca om politic modern, Nastase este superior lui Iliescu, dupa cum Iliescu i-a fost superior lui Ceausescu. Diferenta dintre ei este ca au avut parte de circumstante din ce in ce mai putin favorabile.
Degeaba neaga Iliescu veridicitatea alternativelor luate in calcul de PSD, pentru ca din "stenograme" reiese ca discutiile de la varful partidului se desfasurau fara a se pune problema "informarii" Cotroceniului. Cum sa-i spuna ca se gandeau sa scape de el si de toata mostenirea FSN? PSD dorea sa devina un alt partid. Trebui spus insa altceva despre partidele in care se inscrie Alin Teodorescu: ele par destinate Apocalipsei (rationamentul acesta i l-am prezentat unui fost coleg de la "Viata studenteasca", iar el l-a publicat intr-o revista umoristica fara sa citeze sursa reflexiva). Alin T. a fost unul dintre putinii intelectuali de frunte care au intrat in PCR in noiembrie 1989, inainte de Congresul al XIV-lea (tipic pentru complexitatea alternativelor luate in calcul, el scria si scrisori de protest alaturi de miscarea disidenta anticomunista nascuta in ceasul al 12-lea). Oare PSD-ul in care s-a inscris recent va avea aceeasi soarta? Pierderea alegerilor a fost un prim semn. Un alt semn este preinfarctul lui Iliescu.
P.S. Vorba populara "unde dai si unde crapa" este nepretuita. Ma ajuta sa scap de comentariile rauvoitoare la textele mele. Ar fi tragic daca n-ar fi comic sa ma intreb ce e in mintea celor care-mi comenteaza aiurea textele si polemizeaza cu alte idei decat cele ce-mi apartin. Nici nu merita sa comentez capacitatea de intelegere, inteligenta, competenta, bunul-simt si bunavointa hermeneutilor mei. E problema lor, pentru ca daca as face analiza logica sau teologica a ceea ce altii scriu despre mine, n-as mai apuca sa-mi scriu cartile. Nici n-am rabdarea sa citesc integral textele care nu au legatura cu motivatiile mele. I-am raspuns insa lui Paul Goma, pe care il citesc cu mai mare atentie, dar - vai! - deja textul a capatat dimensiunile unei cartulii. Daca-i adaug si concluziile, am scris o carte. Nu stiu insa daca merita sa o termin si sa o public. Mai bine mai scriu un editorial!

---

Despre autor: