Promovarea strategiei politice externe romanesti legate de bazinul Marii Negre devine, pe zi ce trece, mai activa. Cu fiecare prilej si cu fiecare contact politic, regional sau global, presedintele roman reitereaza interesul tarii noastre de a fi un
Promovarea strategiei politice externe romanesti legate de bazinul Marii Negre devine, pe zi ce trece, mai activa. Cu fiecare prilej si cu fiecare contact politic, regional sau global, presedintele roman reitereaza interesul tarii noastre de a fi un factor activ si dinamic in zona. "Pornim de la faptul ca recunoastem interesele Federatiei Ruse in bazinul Marii Negre si, in acelasi timp, ne dorim ca intereselor noastre si celor ale Republicii Moldova sa li se acorde atentie. Aceasta este cheia obtinerii unor excelente relatii economice si politice", a declarat de curand Traian Basescu cu prilejul participarii la comemorarile legate de incheierea celui de-al doilea razboi mondial.
Scurt si cuprinzator.
E limpede ca, azi, "excelente relatii economice si politice" nu se pot stabili decat pe baza increderii reciproce. Dar. Dar ne lasa trecutul sa depasim lesne si rapid aceste bariere, pe care memoria colectiva a tuturor popoarelor din zona limitrofa Marii Negre le mentine? Bulgaria, Romania, Ucraina, Rusia, Georgia si Turcia - am ales sensul de rotatie al acelor ceasornicului - sunt tari riverane unei mari care ba a fost Pont Euxin, ba Cerno More, ba Karadeniz: viitorul vine de la sine - The Black Sea. Cu doar putine decenii/secole in urma, cine detinea stramtorile (Bosfor-Dardanele) controla intreaga zona. Nu putine conflicte majore - cu consecinte previzibile in plan european - au fost generate de interesele marilor imperii din preajma (Rusia si Imperiul Otoman). Dar nici interesele Frantei, Angliei si Germaniei/Austro-Ungariei nu au fost de neglijat, de multe ori de conflictele dintre ele depinzand si istoria noastra. Nu intram in detaliile trecutului - extrem de importante altminteri pentru configuratia geopolitica! -, dar nici nu putem neglija atatea si atatea rasuciri ale istoriei, care, din varii consideratii, au dus la nenorociri pe care le contabilizam cu strangere de inima. Sigur ca azi Marea Neagra nu mai poate fi nici "lac rusesc", si nici "lac turcesc". Sigur ca azi influenta (si rolul) Frantei si Angliei - marile puteri europene ale secolului XIX care au decis si ele istoria estului si sud-estului european, nu mai au nici forta, nici interesul de altadata. Au aparut insa Statele Unite. Avand rol de mare putere globala (ne place sau nu, chiar daca destui se amagesc cu un viitor multipolar, unde China, India, Japonia si Rusia ar putea imparti reciproc puteri limitate...) SUA s-au implicat mult in jocurile zonale. Situatia din Orientul Mijlociu - cel mai important teatru de operatii politice si militare al ultimelor decenii si important factor de conflict al momentului - se leaga decisiv de situatiile din Irak si Afganistan. De aici, "jocurile cu mai multe strategii" vizavi de Balcani, Caucaz si... Marea Neagra. Nu putem lipsi din aceste aranjamente, din care sa tragem foloase, daca nu imediat, macar pe termen mediu. Oferta romaneasca poate fi semnificativa. Crearea unei zone de securitate in bazinul Marii Negre, pentru a elimina traficul de arme, persoane si droguri este un deziderat (chiar daca "suna ca dracu", vorba lui Petre Roman). Flotele rusa si turca din Marea Neagra nu mai pot "face ordine", precum proletarii de la IMGB, cu atat mai vartos aparitia pe scena a Ucrainei si Romaniei complicand/simplificand situatia. Avioanele de vanatoare si bombardament americane de la marea baza aeriana de la Incirlik (Turcia), ca si cele de pe portavioanele Flotei a V-a din Mediterana pot domina spatiul nu doar aerian al unei mari care, de ce sa n-o recunoastem, si-a pierdut importanta militara, dar si-a conservat-o pe cea strategica. De aici importanta politicului in gestionarea multiplelor interese, uneori divergente, ale riveranilor. Daca in primul razboi mondial, doua nave de lupta nemtesti, transformate in turcesti printr-o rapida schimbare de fanion si uniforme, trecand Bosforul si Dardanelele pe sub ochii flotei britanice, impuneau "o noua ordine", astazi asa ceva nu mai este posibil.
Clar si limpede.
Solutionarea situatiilor conflictuale din Transnistria, Abhazia, Osetia sau Nagorno-Karabagh, dar si din Cecenia si Ingusetia vecina, ar fi un pas pentru "calmarea" zonei. Frumoasele imagini de la televiziunile romanesti cu soldati americani popositi la baza de la M. Kogalniceanu, carora bastinasii romani le-ar putea vinde pamant, iar "ranger"-ii vor cultiva legume si flori, par duios suprarealiste, dar nu imposibile intr-un viitor apropiat. Sigur ca e greu, azi, sa ni-i imaginam pe militarii rusi ocupandu-se de agricultura, dar pentru viitor orice e posibil. Promovarea strategiei Marii Negre, repetam, inainte de a fi una strict militara, devine una politico-economica. Petrolul din Marea Caspica, dar si gazele din Marea Neagra si, de ce nu?, vinul din Moldova si Dobrogea - la care adulmeca numeroase companii multinationale, dar mai ales americane - pot uni trei mari (Neagra, Mediterana si Egee) intr-una singura. Si aici, acum, pe langa vechii protagonisti, precum Rusia si Turcia, un cuvant important il vor avea (au deja...) noii membri ai NATO (Bulgaria si Romania), cat si noile democratii recent instalate la Kiev si Tbilisi. Nu va fi usor ca rusii sa accepte o realitate mai altfel decat i-a obisnuit vanjoasa istorie taristo-sovietica. Probabil ca Marea Neagra va deveni The Black Sea - pe limba usor de inteles a computerelor, dar si a realitatii. Ca sa nu se mai supere nimeni si toata lumea sa se bucure de Ialta, Batumi, Soci, Burgas, Constanta sau Odesa, cu gandul la "doamna cu catelul" a lui Cehov si mai putin la bazele militare navale. Eventual transformate, daca nu in complexe agro-alimentare, in mall-uri.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.