Evanghelia dupa (Dan) Pavel si recrestinarea prin frica

Am considerat intotdeauna ca este o greseala ca gazetarii sa se certe intre ei in paginile ziarelor. Nu numai dintr-o minima solidaritate de breasla, ci si pentru ca diversitatea opiniilor ar trebui respectata si chiar aplaudata. Nu imi incalc, insa, principiile atacand editorialul de luni al lui Dan Pavel, intitulat "Judecatorii si politicienii la Judecata de Apoi". De ce? Pentru ca Dan Pavel nu-si da cu parerea, ci emite sentinte. Ba chiar sentinte "divine". Iesim deja cu mult din sfera gazetariei.
Colegul meu de pagina 6 pare sa stie exact cum gandeste Dumnezeu. Ce va decide Creatorul in ziua Judecatii finale. Ne si anunta, in avans, cateva verdicte. Iata unul dintre ele: "Pentru modul in care s-a raportat la Decalog, Fericiri si celelalte principii biblice, atat in calitate de comunist, cat si ca politician democrat, Iliescu ar fi trimis direct in Infern". Desi nu sunt nici pe departe un fan al fostului presedinte, nu ma pot impiedica sa ma mir. Evangheliile insista asupra faptului ca, pana in ultima clipa a vietii, mantuirea este inca posibila, oricat de mari ne-ar fi pacatele. Dan Pavel nu este, se pare, de acord. El s-a hotarat, deja, pe cine sa trimita in focurile Gheenei.
Aceasta aroganta cu iz de sacrilegiu m-ar fi amuzat daca ea nu ar fi insotit o virulenta pledoarie pentru o religie a terorii. Religie care, in opinia mea, nu are nici o legatura cu crestinismul. Dan Pavel incearca sa ne impuna viziunea unui Dumnezeu manios, frustrat si razbunator, un contabil meschin al tuturor greselilor noastre. O divinitate a spaimei, nu a iubirii. Din textele biblice, editorialistul a retinut doar cazanele cu pucioasa si scrasnirea dintilor. Ne ameninta cu chinuri nesfarsite daca nu ne grabim sa-i impartasim convingerile. Caci, desigur, convingerile sale sunt la fel de infailibile ca si vointa Creatorului! Si, la fel ca si aceasta, nu necesita argumentatie.
Trebuie, deci, sa credem si sa nu cercetam noua dogma paveliana. Care enunta senin "superioritatea morala a monoteismului". (Hindusii, budhistii, taoistii ne sunt, deci, din start, inferiori?) Sau ne informeaza ca democratia si liberalismul "nu sunt decat traduceri politice intarziate ale revolutiei etice incepute de Iisus Christos acum aproape doua milenii". Ar fi interesant de recitit ce zicea Mantuitorul despre acumularea de bogatii lumesti. Asta apropo de liberalism. Cat despre democratie, conceptul fusese inventat in Grecia Antica mult inainte de nasterea lui Iisus. Nu viciile de logica m-au deranjat, insa, cel mai tare. Ci trufia, deloc crestineasca, de care da dovada Dan Pavel atunci cand isi prezinta panseurile drept "adevar" absolut.
N-am inteles, se pare, nimic din "modernitate", fiindca - recunosc - ma numar printre "cei care cred ca a vorbi in politica moderna despre credinta in Dumnezeu si Judecata de Apoi reprezinta ceva desuet". Eu cred in necesitatea separatiei dintre Biserica si Stat. Cred ca numele Domnului nu ar trebui sa fie luat in desert de politicieni. Mai mult. Cred ca este imoral si obscen sa folosesti religia ca platforma electorala. Iisus nu poate face campanie pentru nici un lider lumesc. Nici macar pentru Gigi Becali.
Sigur, nu Dan Pavel a inventat acest procedeu deplorabil. De multe secole oamenii invoca divinitatea pentru a justifica tot felul de porcarii. Cate populatii nu au fost macelarite "pentru binele lor"? Cate nu au fost "mantuite" prin exterminare? Cate crime abominabile nu s-au comis in numele unor credinte altfel splendide, dar distorsionate oribil pentru a servi interese cat se poate de pamantesti?
Astazi, "convertirea" nu mai poate fi fortata cu fierul inrosit in foc, ca pe vremea Inchizitiei. "Doar invocarea Judecatii de Apoi si a Sfarsitului lumii mai poate provoca frica", ne explica Dan Pavel. Ideea unei societati controlate prin teroare (fie ea si "divina") ma revolta. Cu ce am fi atunci mai buni decat fundamentalistii islamici pe care editorialistul in chestiune nu pierde altfel nici o ocazie sa-i infiereze?
Amenintarile apocaliptice in discursul public mi se par nu numai anacronice si primejdioase, ci de-a dreptul anti-crestine. "Nu va temeti", a spus Papa Ioan Paul al II-lea la inaugurarea pontificatului sau. Dan Pavel il contrazice si ne cere sa tremuram de spaima in fata unui Dumnezeu "nemilos". Ne someaza sa ne intoarcem la o religie a fricii si a culpabilitatii. Are, insa, un adversar redutabil: un galileean care a trait in urma cu doua mii de ani, care propovaduia iubirea de semeni, toleranta si iertarea. Dan Pavel se pare ca nu-L cunoaste.

---

Despre autor: