Demolarea unui mit

In anul 1945 a inceput procesul de la Nürnberg, in cadrul caruia elita regimului nazist a fost judecata pentru crime de razboi si impotriva umanitatii. Unii inculpati au fost condamnati la moarte, altii la detentie pe viata sau la ani lungi de puscarie. Acuzatorul principal si-a bazat rechizitoriul pe dovezi documentare si pe declaratiile unor martori. Un singur acuzat a reusit sa induca in eroare nu numai completul de judecata, ci si presa care a relatat atunci despre procesul secolului XX. Este vorba despre fostul ministru al armamentului, arhitectul Albert Speer. Cu o elocventa fermecatoare, in spatele careia se ascundea dorinta de a scapa cu viata, acesta a reusit sa-i convinga pe judecatori ca a fost doar un simplu tehnocrat. O rotita a sistemului si nicidecum un faptas fanatic, un ucigas rasist sau un razboinic militant. Declarand ca nu stia nimic despre ororile din lagarele mortii si cum nu auzise niciodata nimic despre exterminarea evreilor, Albert Speer a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare.
Astfel s-a nascut mitul Albert Speer, cu a carui figura s-au identificat dupa razboi milioane de alti germani care au sustinut si ei ca n-au stiat nimic, ca n-au vazut nimic, ca nu sunt vinovati de crimele impotriva evreilor, romilor si homosexualilor.
Regizorul Heinrich Breloer a realizat acum un film in care demonteaza odata pentru totdeauna mitul Albert Speer. Cele trei serii ale filmului intitulat "Speer si El" (Speer und Er") au fost difuzate de televiziunea publica germana, ARD. Filmul, o drama documentara cu scene interpretate de actori, cu citate din materiale cinematografice contemporane si fragmente din interviuri cu trei copii ai lui Speer, este o demolare fara drept de apel a mitului legat de imaginea nazistului gentil, pe care arhitectul lui Hitler dorea s-o impuna istoriei si constiintei publice postbelice. La aceasta falsa imagine au contribuit si cele doua carti scrise de Speer in timpul celor 20 de ani de detentie: un volum memorialistic si un jurnal ("Erinnerungen" - "Amintiri", 1969, si "Spandauer Tagebücher" - "Jurnalele de la Spandau", 1975). Cartile au fost traduse in numeroase limbi si l-au transformat pe Speer, dupa eliberarea sa in 1966, intr-o vedeta internationala. Inclusiv istoricul Joachim Fest, care l-a ajutat la redactarea memoriilor, l-a crezut multa vreme pe acest sarlatan, care a reusit sa minimalizeze afinitatile elective care-l legau de Hitler. Intre Hitler si Speer a existat o relatie speciala, aproape homoerotica, ce nu i-a scapat nici regizorului Breloer, atunci cand reconstituie fantasticul traseu profesional al tanarului arhitect. Speer urma sa demoleze o parte a Berlinului si sa realizeze visurile arhitectural-gigantomane ale lui Hitler. In acest scop, Speer a ordonat evacuarea din Berlin a zeci de mii de evrei, care au fost deportati in lagare. Dovezile acestor actiuni pe care le-a patronat direct nu erau cunoscute tribunalului de la Nürnberg. In ultimii 20 de ani, mai multi istorici au descoperit documente din care rezulta limpede ca Speer era la curent cu ceea ce se intampla in lagarele de concentrare si ca era direct responsabil pentru folosirea detinutilor la munca fortata in intreprinderile de armament, de care raspundea in calitate de ministru.
Cu alte cuvinte, Speer nu a fost intelectualul subtire, ci un inginer al mortii care si-a fabricat propria legenda. Filmul lui Breloer o demonteaza cu insistenta profesionala a istoricului.

---

Despre autor: