S-ar putea presupune ca asa-zisa cultura de elita se gaseste la ea acasa, macar la Paris, orasul Luminilor. Poate ca asa si stau lucrurile, macar in principiu, dar nu neaparat in cazul diplomatilor nostri acreditati in capitala Frantei.
Este ce
S-ar putea presupune ca asa-zisa cultura de elita se gaseste la ea acasa, macar la Paris, orasul Luminilor. Poate ca asa si stau lucrurile, macar in principiu, dar nu neaparat in cazul diplomatilor nostri acreditati in capitala Frantei.
Este celebru cazul acelui fruntas National Socialist caruia-i venea sa scoata pistolul cand auzea vorbindu-se despre Cultura. Acestea, fireste, sunt timpuri de mult revolute; astazi, cel putin diplomatii nostri la Paris au o reactie incomparabil mai moderata, uneori de-a dreptul hipnotica, am spune fara sa exageram, in fata Culturii.
Astfel, s-a soptit mai de mult, pe la colturi, cum ca venerabilul Ovidiu Gherman s-ar fi lasat leganat in bratele lui Morfeu in plina soarea concertanta organizata in saloanele Ambasadei Romane de la Paris si s-ar fi prabusit ca secerat pe parchetul bine lustruit, de pe scaunul pe care-si odihnea posteriorul diplomatic, spre hazul celorlalti somnolenti prezenti. Cand am auzit acest scoop, m-am grabit sa declar sus si tare ca este vorba despre o barfa tipica pentru mediile politice. Walter Bagehof - Antonie Iorgovan britanic - afirma in Constitutia Engleza, cap.4, ca "un ambasador nu este un simplu agent: el este trimis la post in strainatate atat pentru spectacol (show), cat si pentru substance". Nu avem caderea sa judecam un ambasador pentru "substanta", daca insa aceasta este calitatea show-ului pe care-l ofera lumii diplomatii nostri, putem sa ne cerem banii inapoi.
Recent, foarte recent, in aceleasi elegante saloane pariziene ale Ambasadei Romane, despre ai caror obisnuiti/musafiri/clienti Paul Goma a propus nu o data epitete dintre cele mai expresive - spre dezonoarea lor - mi-a fost dat sa asist la un moment perfect ubuesc. Consilierul ambasadei, Horia Badescu, si-a inscenat o serata omagiala menita sa puna in lumina decernarea Premiului pentru poezie "Leopold Sedar Senghor"... - insusi poetului Horia Badescu, motiv de intensa si reala vibratie patriotica pentru poezia romaneasca, si nu numai. Nu este cu totul inutil sa precizam moderatorul acestei serate in care poezia si muzica si-au dat abuziv mana, intr-un mod absolut coplesitor, a fost insusi sarbatoritul, respectiv consilierul Horia Badescu, el jucand cu modestie si gratie cand rolul de consilier, cand cel de poet, functie de desfasurator. Inarmat cu un fin savoir faire, nonsalanta si zambet serafice si exprimandu-se intr-o franceza perfect enigmatica, HB i-a retinut - ar fi trebuit sa spun sechestrat - vreme de 2 ore si jumatate, fara pauza!!! pe cei aproape 50 de naivi, printre care subsemnatul, care au raspuns cu buna credinta invitatiei ambasadorului Sabin Pop de a participa la acest memorabil praznic cultural.
Scuza, aflata ulterior de la un fericit supravietuitor, pentru acest abuz (mi-e greu sa avansez un termen mai potrivit) este ca daca, din imprudenta, s-ar fi facut fie si o pauza de un minut n-ar fi ramas in sala decat cei 10 poeti recitatori care au trait toata viata cu speranta ca intr-o buna zi se vor agata de un microfon parizian de la care sa-si clameze statutul de literati exilati. Singurul roman intelept la care ma pot gandi, care a intuit perfect ca trebuie sa te tii departe de asemenea gogosi festive pregatite in curtea Ambasadei Romaniei, a fost Virgil Tanase. Asemenea unei vulpi batrane, directorul Institutului Cultural Roman de la Paris a venit, a adulmecat si, simtind - stiind? - ca nu este nimic bun de asteptat si-a vazut, cuminte, de drum.
"Drencova, baisse 33 centimetres"
Asertiunea murphyana potrivit careia daca ceva rau se poate petrece - se va petrece, este adeverita si de faptul ca supraponderalul nostru ambasador la UNESCO, Andrei Magheru, al carui singur merit cultural (?!) la care ma pot gandi este ca mi-a leganat copilaria si tineretea citind cu dictie ireprosabila "Drencova, baisse 33 centimetres", aflat chiar in fata mea, la serata, nu a rezistat tratamentului poetico-muzical aplicat de HB si in repetate randuri "a tras obloanele", spre disperarea soatei Domniei Sale, care, discret, ii aplica, din cand in cand, inutil, un cot elegant in coaste.
Dupa incheierea seratei, "tratatia" a fost, recunosc, ireprosabila: vin, icre rosii, sandvisuri etc. Nu a lipsit, din cate mi-am dat seama, nici chiar un personaj insolit, un travesti, semn ca alinierea noastra la fineturile sexuale ale Comunitatii Europene este sensibila pana la detalii. Din nefericire, la foarte scurt timp, sala de receptie a reusit sa semene izbitor cu o cantina de provincie, pe la ora 4 dimineata, unde se consuma o nunta de nomenclaturisti.
Singurul personaj pe care nu l-au zarit la acest eveniment megamodern - si care ar fi trebuit sa fie prezent, zic eu, tinand cont de presupusa insemnatate a evenimentului - a fost insusi ambasadorul Romaniei, Sabin Pop, respectiv tocmai cel care a trimis invitatiile. (In Ardeal circula o zicala foarte a propos: "Hai la mine ca eu plec de-acasa!".) O fi fost patit, saracul!
"Domnul ambasador este obosit"
Situatia imi sugereaza ideea minimalista ca, si in cazul in care ambasadorul ar fi doar un simplu fan al lui Mutu si tot ar fi trebuit sa-si faca aparitia, chiar si pentru un minut, asa, de amorul protocolului, la o serata patronata de el insusi, dupa care si-ar putea vedea linistit de pensie. Nu a fost cazul lui Sabin Pop, iar incercarile nostre de a-l "deranja" s-au lovit de scutul impenetrabil al angajatilor ambasadei, care s-au intregut in a-mi tempera curiozitatea, motivandu-mi ca "domnul ambasador este obosit", ca "domnul ambasador s-a retras", ca "domnul ambasador nu participa la astfel de eveniment" sau, pur si simplu, ca "domnul ambasador s-a culcat deja", ceea ce, sincer vorbind, este preferabil, in aceasta ultima ipostaza, situatiei de a adormi pe scaun in vazul lumii.
Daca, spunem noi, 3/trei ambasadori la Paris reusesc, intr-un interval atat de bref, sa se remarce cu osebire prin performantele lor soporifice, este poate cazul ca domnul ministru Mihai Ungureanu sa-i supuna pe viitorii diplomati unui test eliminatoriu de anduranta la Ateneul Roman - eventual sa se cante numai Ciprian Porumbescu, pentru a nu-i speria prea tare - inainte de a-i trimite la export.
Mirabile auditu, cand mi-am exprimat sincera nedumerire fata de modul cum se petrec lucrurile intr-o ograda externa, reprezentativa pentru imaginea tarii, un tanar functionar de la Ministerul de Resort, caruia-i prevad un viitor stalucit ca sef de salon - era sa spun de sala, judecand dupa cum arata -, poate chiar in capitala Frantei, mi-a reposat ca nu inteleg cat de solicitanta este demnitatea de diplomat, ca daca trei ambasadori dorm din cand in cand la Paris, nu inseamna ca si colegii lor de pe alte meridiane fac la fel, tot timpul (asta ar mai lipsi!), ca este vina mea daca am ramas "pana la ora 4 dimineata", ca, in sfarsit, cer prea mult, la doi ani de la presupusa noastra primire in Uniunea Europeana. Poate asa e, motiv pentru care fac mea culpa si promit sa revin abia peste trei ani.
Text reprodus din revista "Luceafarul" cu permisiunea autorului

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.