Judecatorii si politicienii la Judecata de Apoi

Caricaturile statului de drept si ale democratiei din Romania au o explicatie teologica: judecatorii si politicienii se comporta de parca nu ar exista Judecata de Apoi. Daca practicantii respectivelor meserii ar fi fost doar "liber-cugetatori" precum Iliescu, inca ar mai fi fost de inteles. In fond, "liber-cugetator" inseamna "adeptul unui curent ideologic care promoveaza o atitudine critica fata de religie si fata de biserica", iara nu ateist. Or, judecatorii si politicienii din aceasta tara nu au frica de Dumnezeu. Deci, nu au credinta. Prin urmare, sunt ateisti. Ca judecatorii si politicienii nu respecta legile, ca sunt corupti, santajabili, clientelari, acestea sunt deja lucruri comune, cvasibanalitati. Dar nedreptatile, abuzurile, aroganta, cinismul judecatorilor si al politicienilor arata clar ca nu se tem ca vor fi judecati de Dumnezeu, la Judecata de Apoi. Desigur, rationamentul de mai sus se bazeaza pe o generalizare, iar daca exista fie si cate un singur judecator si politician care au frica de Dumnezeu, el poate fi sustinut doar ca un adevar partial. Acest adevar partial ne-a nenorocit insa ca natiune. Necredinta si lipsa fricii de Judecata de Apoi sunt mentalitati definitorii ale epocii noastre. Irelevanta politica a crestin-democratiei in Romania vine din irelevanta ei morala in spatiul nostru comun. Crestin-democratia este o sinteza intre valorile credintei crestine si cele ale democratiei: una fara alta nu pot functiona. Cei care isi inchipuie ca pot practica politica de tip crestin-democrat sau chiar cea de tip conservator, popular, doar in chip formal, pentru a fi primiti in organisme si forumuri internationale de decizie, sunt simpli oportunisti. Si ei vor fi judecati.
Cine crede ca a vorbi in politica moderna despre credinta in Dumnezeu si Judecata de Apoi reprezinta ceva desuet inseamna ca nu a inteles nimic despre modernitate. In fond, modernitatea nu este altceva decat un raspuns teologico-politic inedit la vechi aporii morale. Iar valorile revolutionare ale democratiei si liberalismului (egalitatea si libertatea) nu sunt decat traduceri politice intarziate ale revolutiei etice incepute de Iisus Hristos acum aproape doua milenii. Desuet este cel care crede ca exista ceva demodat intr-o revolutie morala. Criza prin care trece acum Romania vine din inadaptarea la modernitate, deci din inadaptarea la traducerea politica a revolutiei crestine. Numai intr-o tara care a esuat in modernizare intervine confuzia tentativelor postmoderne. Adica, punerea carutei inainte boilor. Cand elita unei tari este predominant ateista, anarhismul si nihilismul sunt inevitabile la nivel social.
Nefrica fata de Judecata de Apoi este consecinta lipsei de imaginatie. Daca judecatorii si politicienii si-ar imagina macar o sedinta a judecatii finale, lucrurile s-ar schimba radical. Sa ne inchipuim cum ar arata Ion Iliescu la Judecata de Apoi! Probabil ca fostul nomenclaturist ar incerca sa-l duca cu vorba pe Dumnezeu, la fel cum a procedat in cartea sa de interviuri cu Vladimir Tismaneanu. Spre deosebire insa de politologul american de origine romana, care a fost politicos, Dumnezeu ar fi nemilos. Pentru modul in care s-a raportat la Decalog, Fericiri si celelalte principii biblice, atat in calitate de comunist, cat si ca politician democrat, Iliescu ar fi trimis direct in Infern. Crimele si nedreptatile comise de totalitarismul comunist (ca si de cel nazist) ar fi fost imposibile daca liderii respectivelor regimuri politice ar fi crezut in Judecata de Apoi. Democratia si statul de drept sunt imposibile in societatile ateiste. Superioritatea morala a monoteismului a fost inteleasa pana la urma chiar si de cele mai salbatice popoare migratoare. Cand cneazul Vladimir I a convertit ceea ce avea sa fie Rusia la ortodoxie, prima sa optiune a fost Islamul, dar tabuurile impuse de aceasta forma de monoteism fata de consumul de alcool l-au descurajat. Se spune ca acea comunitate din care s-a nascut natiunea romana ar fi fost crestinata (sau cel putin o parte a ei) de catre apostolul Andrei. Daca ne uitam la "starea morala si intelectuala a natiunii," principala noastra prioritate este recrestinarea. Traim intr-o perioada postateista.
Invocarea pildelor si patimilor hristice pare inutila in fata mentalitatilor si apucaturilor contemporane, devastate de cinism, relativism moral, pornografie, violenta sau pasivitate, resentiment sau nepasare. Doar invocarea Judecatii de Apoi si a Sfarsitului Lumii mai poate provoca frica sau indoiala. Prin urmare, ar trebui ca judecatorii si politicienii care cred ca le merge la nesfarsit cu fentarea legii si a semenilor sa constientizeze ca pana la urma tot trebuie sa dea socoteala. Chiar daca nu au credinta, chiar daca se indoiesc profund ca exista Dumnezeu, viata vesnica, Judecata de Apoi, doar banuiala in legatura cu existenta lor ar fi suficienta pentru a pune lucrurile in ordine. Teama de pedeapsa nemiloasa divina are efecte devastatoare chiar si asupra necredinciosilor, care nu sunt in fond decat niste intruchipari imperfecte ale indoielii epistemologice.
Dintre natiunile moderne, doar cea americana a pus la baza existentei sale democratice fundamentul dreptului divin si dreptului natural. "Preambulul" la "Declaratia de Independenta a SUA" (scris de Thomas Jefferson) ar trebui citit si recitit de toti politicienii democrati, pentru ca se bazeaza pe principii universale. Faptul ca in Constitutia Uniunii Europene au fost evitate axiomele traditiei crestine monoteiste ar putea sa aiba in ultima instanta consecinte morale ruinatoare. Dar acestea sunt subtilitati teologico-politice lipsite de valoare in fata judecatorilor si politicienilor pragmatici de la noi. In schimb, posibilitatea de a fi judecati, condamnati si pedepsiti nemilos pentru tot ceea ce au facut, fac si vor face nu-i poate lasa indiferenti. Lepadarea de Satana este o experienta unica, fie si cand este facuta doar de teama, nu din convingere.

---

Despre autor: