Pana de curand, Uniunea Europeana nu putea fi descrisa ca fiind o "organizatie care sa contribuie la sporirea securitatii". Totusi, de curand, doua lucruri s-au schimbat in ce priveste acest aspect, mai ales in cazul zonei Balcanilor de vest.
E
Pana de curand, Uniunea Europeana nu putea fi descrisa ca fiind o "organizatie care sa contribuie la sporirea securitatii". Totusi, de curand, doua lucruri s-au schimbat in ce priveste acest aspect, mai ales in cazul zonei Balcanilor de vest.
Este vorba intai de toate de angajamentul crescand din partea Uniunii Europene in ceea ce priveste problemele de administrare a situatiilor de criza, incluzand aici si angajamentele militare. Spre sfarsitul anului 2002, prima misiune militara a UE a preluat de la NATO supervizarea fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, FYROM. De curand, UE si-a asumat si conducerea misiunii militare in Bosnia si Hertegovina.
De asemenea, Uniunea Europeana se implica din ce in ce mai mult si in problemele politice, o componenta vitala, dar pana de curand neglijata a administrarii situatiilor de criza. Aceeasi zona vestica a Balcanilor ofera alte doua exemple de initiative - Proxima, misiunea Uniunii Europene la Skopje, ce implica forte de politie si EUPM, operatiunea similara de la Sarajevo.
Rolul Uniunii Europene de "sporire a securitatii" depaseste aceste abordari pe termen scurt. In cadrul Procesului de Stabilizare si Asociere, SAP, UE a pus in functiune un mecanism care sa repare golul dintre administrarea post-conflict si dezvoltarea politica si economica pe termen lung.
Agenda comuna NATO-UE
NATO ar putea argumenta ca programul sau Parteneriat pentru Pace, PfP, dezvoltat inaintea Procesului de Stabilizare si Asociere si implicand o mai larga zona geografica, a obtinut rezultate comparabile.
Totusi, esential este ca atat agenda NATO, cat si cea a UE sunt in mare parte sincronizate, iar acest lucru se reflecta intr-o dezvoltare mai accentuata atat pentru SAP, cat si pentru PfP.
Aceasta agenda comuna este cel de-al doilea factor care, in ultimii doi ani, a apropiat cele doua organizatii in colaborarea privind Balcanii de vest. O astfel de colaborare a sustinut procesul de reforma in regiune, in special la Skopje, Tirana si Zagreb, care au semnat Carta Parteneriatului Adriatic in mai 2003.
NATO si UE au o agenda comuna pentru Balcanii de vest, urmarind crearea unor democratii stabile, prospere si pasnice. In acest scop, Alianta si Uniunea au folosit instrumente diferite. Cel mai important dintre cele ale Uniunii Europene este SAP, PfP evidentiindu-se din partea NATO.
Mai mult, ambele organizatii au decis sa ofere statelor din zona vestica a Balcanilor ceva in plus, si anume un viitor statut de membru. NATO si UE au afirmat in mod clar ca toate statele din regiune sunt eligibile, nefacand vreo oferta similara tarilor din Caucaz, Ucrainei ori Moldovei. Acest lucru este, prin urmare, important, iar rolul sau de factor stabilizator nu ar trebui subestimat.
Fara indoiala, perioada in care aceste state vor reusi sa obtina statutul de membru in cadrul celor doua organizatii va diferi. Majoritatea statelor din vestul Balcanilor vor deveni membre NATO inainte de a adera la UE. Totusi, acest lucru depinde in mod esential de aceste state, deoarece atat NATO, cat si UE sunt cluburi cu conditii de inscriere asemanatoare.
Acest lucru inseamna ca agendele politice din Balcanii de vest corespund intr-o mare masura si ca cele doua organizatii pot derula o stransa colaborare in regiune. Pe langa aspectele tehnice, conditiile de aderare ale ambelor organizatii pot fi impartite in trei domenii principale - statul de drept, un eficient sistem juridic si colaborare internationala.
Standarde inalte de guvernare
NATO si UE sunt cluburi democratice care solicita din partea membrilor standarde inalte in procesul de guvernare, mai exact in ce priveste respectarea principiilor unui stat de drept. Toate tarile din zona vestica a Balcanilor indeplinesc in acest moment aceasta conditie esentiala. Tarile care au semnat Carta Parte-neriatului Adriatic au depasit, de asemenea, obstacolul legat de controlul civil asupra armatei. Totusi, in ceea ce priveste eficienta, probitatea, transparenta si diversitatea institutiilor publice, situatia este putin mai complexa.
Pentru ca statutul de membru UE sa fie functional in aceste tari, Uniunea trebuie sa aiba certitudinea ca deciziile Guvernului vor fi aplicate intr-o perioada de timp rezonabila. Probitatea este, de asemenea, vitala. UE si NATO solicita standarde impecabile de conduita personala in cadrul structurilor guvernamentale ale statelor membre.
Ambele organizatii ofera suport financiar consistent atat statelor candidate, cat si celor membre. Contribuabilii statelor membre au dreptul de a fi siguri ca banii lor sunt bine cheltuiti, acest lucru fiind in egala masura dreptul cetatenilor statelor din Balcanii de vest. Probitatea si eficienta merg mana in mana, la fel cum - in oglinda - merg lipsa de eficienta si coruptia.
Transparenta ar putea parea o conditie curioasa atat din partea unei aliante militare, cat si din partea unei uniuni politice si economice.
Democratizare prin transparenta
In mod evident, guvernul nu ar trebui sa fie intr-atat de transparent astfel incat sa permita citirea fiecarui document de indata ce acesta a fost scris. Trebuie sa se pastreze o atitudine deschisa - si un guvern deschis - dar nu atat de mult incat "sa i se vada creierul", pentru a-l parafraza pe fizicianul laureat al Premiului Nobel, Linus Pauling. Dar institutiile guvernamentale trebuie sa poata fi tinute sub observatie, iar functionarii publici, demnitarii si ministrii ar trebui sa fie pregatiti sa cedeze pozitiile daca se constata ca nu corespund standardelor.
Cerinta finala pe care trebuie sa o indeplineasca structurile guvernamentale ale statelor candidate este reflectarea diversitatii, de orice fel ar fi aceasta. Diversitatea poate fi un punct forte si nu o slabiciune, asa cum adesea se considera in regiune.
Atat NATO, cat si UE difera in ceea ce priveste limba, cultura si sistemele politice si legislative. Nimeni nu ar putea sa catalogheze nici una dintre cele doua organizatii ca fiind slaba.
Interesul nostru in diversitate si in respectarea drepturilor minoritatilor nu este doar o chestiune de drepturi ale omului. Este un apel catre tarile din regiune de a incorpora grupurile minoritare in viata politica activa.
Pe masura ce institutiile guvernamentale ale statelor semnatare ale Cartei Adriatice si-au sporit eficienta, NATO si UE incep sa se concentreze din ce in ce mai mult asupra sectorului juridic al acestora.
In Macedonia (FYROM), care are o populatie de putin peste 2 milioane de locuitori, tribunalele au acumulat aproximativ un milion de procese. Este usor de calculat cota de cazuri nerezolvate pe cap de locuitor, ceea ce ii intereseaza si pe potentialii investitori.
Cine va investi intr-un proiect fara posibilitatea de a dovedi pe cale legala ca detine proprietatea asupra lucrurilor pe care le utilizeaza? Croatia sufera de o "scleroza" legislativa similara, dreptul la proprietate fiind, de asemenea, greu de reglementat in Albania. Se poate gasi un numar mare de factori care sa explice acest lucru, de la insuficienta finantarii, lipsa de personal si de echipamente pana la argumente care sa invoce prea multe legi, interventia politica sau coruptia.
Unele dintre acestea, sau chiar toate, pot fi adevarate, insa in loc sa aratam cu degetul catre vinovati ar trebui sa ne concentram fortele sa identificam problemele si solutiile.
Colaborarea cu Tribunalul de la Haga
Elementul final in viziunea noastra referitoare la statele din Balcanii de vest se refera la intarirea colaborarii internationale. In aceasta privinta, Carta Parteneriatului Adriatic este un model de colaborare regionala.
Colaborarea bilaterala si multilaterala intre statele semnatare ale Cartei a crescut semnificativ de la semnarea documentului. Un alt aspect se refera la colaborarea internationala cu organizatii de genul Tribunalului international pentru crime de razboi In fosta Iugoslavie, ICTY.
Colaborarea cu Haga este mai mult decat un deziderat, insa se incadreaza in agenda cuprinzatoare a reglementarii legislative.
NATO si UE nu doar promoveaza colaborarea cu Tribunalul penal, pentru a responsabiliza astfel cetatenii in ce priveste crimele de razboi sau impotriva umanitatii, ci vor ca guvernele din regiune sa-si demonstreze buna-credinta in aplicarea legii. Nici un guvern nu se poate opune hotararilor unui tribunal independent.
Toate statele din zona Balcanilor de vest vor reusi in cele din urma sa adere atat la UE, cat si la NATO. Este doar o chestiune de timp si de efort. NATO si Uniunea Europeana sunt aici pentru a furniza consultanta, sprijin si, la nevoie, pentru a avertiza si penaliza. Totusi, efortul politic, care include si luarea de masuri dificile si nepopulare, trebuie sa fie facut de catre statele balcanice. Nu putem alege noi in locul lor. (IWPR - Balkan Crises Report)

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.