Maestrul sticlei

Criticii de arta au estimat ca unul dintre cei mai copiati artisti este Emile Gallé, cel care poarta numele asa-ziselor gallé-uri, piese de sticla de o deosebita valoare. De fapt, Gallé a realizat opere din doua tipuri distinctive de sticla: piese de arta, unicate, deosebit de valoroase, si lucrari care nu erau atat de scumpe si care erau accesibile publicului larg. Acestea au fost denumite "gallé-uri industriale".
Ca exemplu, specialistii se refera la, de acum aproape banala, "veioza de sticla in forma de ciuperca", intalnita in aproape toate magazinele de decoratiuni interioare. Totusi, pentru un astfel de obiect, la Sotherby's, un client anonim a dat pentru un astfel de obiect peste un milion de dolari. Aceasta lampa extraordinara, despre care se stie ca exista in sase exemplare in lume, este considerata a fi cea mai deosebita opera de arta semnata de Gallé.
In ultimii ani, popularitatea vaselor semnate Gallé a dus la crearea tot mai multor falsuri, dintre care cel mai des intalnite sunt veiozele si vazele pe care s-au aplicat diverse motive florale. Majoritatea acestora sunt simple obiecte decorative si nu au pretentia de a fi considerate opere de arta, insa exista si obiecte pe care s-a aplicat in fals semnatura lui Emile Gallé si care sunt comercializate de negustorii de arta fara scrupule ca fiind originale.
Se spune ca imitatia este forma suprema de flatare a unui artist, insa, dupa toate probabilitatile, Gallé nu ar fi apreciat acest lucru, din cauza calitatii indoielnice a falsurilor.
Unul dintre parintii Art Nouveau, Emile Gallé s-a nascut la Nancy, in 1846. Fiul lui Charles Gallé, sticlar instalat in capitala Lorenei in 1844, Emile isi face studiile marcate de o solida educatie protestanta si de inclinatia catre litere, filosofie si botanica. Dupa liceu, tanarul isi continua studiile in Germania, aprofundand chimia si tehnicile de fabricare a sticlei. Se imprieteneste cu Victor Prouve (1858-1943), fiul unuia dintre colaboratorii tatalui sau si, impreuna cu acesta, se initiaza in toate secretele sticlei si ale decorarii acesteia. Dupa cativa ani, Gallé se hotaraste sa mearga la Londra, unde descopera colectiile muzeului South Kensington. Calatoreste apoi la Paris, in Italia si in Elvetia si, pe parcursul fiecarui drum studiaza in muzee cultura trecutului si motivele decorative ale sticlariei medievale, obiectele de arta islamica, iar in gradini prospetimea culorilor si frumusetea formelor. Mereu interesat de viata naturala, Emile Gallé incearca sa descopere o modalitate de a transcrie formele florale si animale oferite de natura in sticla. In 1873 se instaleaza la Nancy unde construieste o casa, "La Garenne", si unde se casatoreste cu Henriette Grimm, fiica unui pastor si mostenitoarea unei fabrici de oglinzi. In 1878, dupa ce preluase de la tatal sau conducerea intreprinderii, reuneste fabricile risipite prin toata regiunea si construieste, aproape de La Garenne, noi furnale si ateliere.
Vase inspirate de poezie
Prima sa expozitie la Paris apare dupa ce incearca diferite stiluri, cu utilizarea emailului, marcate de o influenta decorativa medievala, de inspiratie heraldica, dar si de motive siriene si venetiene. Gallé continua sa arate o admiratie extrema si o pasiune cvasi-religioasa si extatica pentru natura. Intr-un eseu filosofic, artistul scria ca frumusetea este adevarul, iar adevarul este in natura. Pentru el, natura vine direct din divin, iar multitudinea formelor, culorilor si expresiilor din infinitatea lui Dumnezeu.
O alta sursa de inspiratie a fost lectura poemelor si cartilor autorilor romantici, unde admira pasiunea, sentimentele si bogatia descriptiva a impresiilor. Il admira pe Chateaubriand, dar si pe Victor Hugo si mai ales pe Charles Baudelaire, pe care il descopera din 1880. Astfel, in 1892, creeaza vasul intitulat "Les Fonds de la Mer", un omagiu adus poetului si unuia dintre celebrele lui catrene. Patru ani mai tarziu realizeaza cabinetul "Les Fleurs du Mal", cu plante sombre si sinistre. Este pasionat si de poezia lui Robert de Montesquieu si foloseste versuri pentru a le grava pe diferite vase. In aceeasi epoca, se inspira si din lucrarile lui Dante, Vergiliu, Shakespeare, Villon, Musset sau Lamartine iar operele nascute de aici au un mare succes in saloanele literare si artistice ale Parisului.
Scoala de la Nancy
Apoi, incepe sa fie interesat de insecte si de incorporari ale acestora pe vase. Cauta insecte fosilizate, prinse in chihlimbar galben. In aceasta perioada apar vasele "Libelula" si "Scarabeul". Din 1900 trece la temele decorative inspirate de geologie, unde se foloseste de cunostintele sale de chimie despre malahit si azurit. In acest spirit creeaza si "Vasul Pasteur", cu ocazia celei de-a 60-a aniversari a savantului.
Pe langa toate acestea, Emile Gallé descopera si arta lemnului si isi creeaza singur mobilele pe care sunt asezate vasele in expozitii.
In 1901, Emile Gallé fondeaza Scoala de la Nancy, cu scopul de a promova arta artizanala din regiune.
Gallé moare de leucemie in 1904, la 58 de ani, iar sotia sa decide sa pastreze fabricile si sa continue opera cu ajutorul angajatilor, al sticlarilor, desenatorilor, sculptorilor si gravorilor, dar si cu sfaturile lui Victor Prouve. Inainte de a muri si ea, in 1914, reuseste sa adune tot ce scrisese sotul ei si sa publice sub titlul "Scriituri pentru Arta", in anul 1908. (D.M.)

---

Despre autor: