In plina fierbere a Uniunii Scriitorilor aflata inainte de alegeri, Eugen Uricaru, prozator de forta cu zeci de carti publicate, dintre care "Asteptandu-i pe invingatori", "Vladia", "Complotul", "Stapanirea de sine", "Memoria", "Vreme in schimbare" l
In plina fierbere a Uniunii Scriitorilor aflata inainte de alegeri, Eugen Uricaru, prozator de forta cu zeci de carti publicate, dintre care "Asteptandu-i pe invingatori", "Vladia", "Complotul", "Stapanirea de sine", "Memoria", "Vreme in schimbare" l-au consacrat, se afla intr-o situatie delicata: o scrisoare a Doinei Cornea i-a intors viata pe dos. Disidenta sustine, pe baza unei adrese oficiale de la CNSAS, ca Uricaru este informatorul ascuns sub numele de cod "Udrea". Pana la clarificarea contestatiei depuse, presedintelui U.S. nu-i ramane decat sa cugete, in penumbra melancolicei Case Monteoru, la amaraciunile gloriei. Titlu, de altfel, al unui volum al sau.
De cand am stat pe indelete de vorba, s-au mai schimbat lucrurile. Ce raspundeti la semnalul pe care l-a transmis public Doina Cornea, ca ati fi "Udrea", unul dintre informatorii din dosarul ei de urmarire? Informatia venea dintr-o adresa nr. 3458/01/28.03.2005 venita oficial de la CNSAS.
Astept pana primesc la randul meu raspunsul oficial al CNSAS la contestatia pe care am depus-o. Am cerut reverificarea pe baza legii a celor spuse de doamna Cornea. Am lucrat in Ministerul Afacerilor Externe, am fost verificat, nu sunt eu acel "Udrea". De fapt, este un nume de cod uzitat, pe care l-am mai intalnit: de pilda "Babu" Ursu avea acest cod, ca urmarit.
De ce n-ati raspuns scrisorii confidentiale pe care doamna Cornea v-a trimis-o in 7 aprilie 2005?
Nici o clipa n-am crezut ca ea este semnatara scrisorii, am crezut ca e o farsa. N-am cunoscut-o personal, desi spune ca am stat in acelasi prezidiu la Institutul Francez in 1997. Nu eram eu, ma confunda cu Laurentiu Ulici care era pe atunci presedintele Uniunii Scriitorilor. Nu aveam cum sa fiu eu, care nici n-am fost la Institutul Francez. O situatie ciudata: nu aveam de gand sa mai candidez, reflectasem mai de mult ca in aceasta functie nu esti un om liber, iti ia mult timp si esti mereu in defensiva. Am facut imprudenta sa vorbesc despre "literatura triviala" si am fost atacat din toate partile. Totusi, m-a intrigat ca in scrisoare aparea acel targ, ca daca nu candidez, semnatarul pastreaza confidentialitatea si nu-l da in vileag pe "Udrea". Asta nu mult inainte de 16 mai, ziua in care incep sa se depuna candidaturile pentru presedintia Uniunii Scriitorilor.
Ziceti ca n-ati crezut ca era Doina Cornea cea care va trimitea scrisoarea. Acum stiti ca era. Credeti ca ar fi vrut cineva s-o influenteze trimitandu-i informatia acum?
Nu stiu, nu comentez. Fiecare gandeste si face ce crede. Doamna Cornea a facut ce a crezut de cuviinta. Nu mai doresc sa discut despre acest caz, pana nu vor fi lamurite toate aspectele.
Ce veti face in continuare?
Ma retrag, nu voi mai candida la presedintia Uniunii Scriitorilor. Sunt intr-o situatie neplacuta. Am ajuns la o limita, intr-un climat insuportabil. Nu poti conduce o organizatie fracturata unde o parte, care te-a ales, te sustine, iar restul te scuipa. Prea multe pasiuni si prea mare "expresivitatea" acestei pasiuni. M-am straduit sa fac sa functioneze Uniunea ca un intreg, sa serveasca tuturor membrilor ei si literaturii romane.
Vedeti nociva existenta mai multor grupuri in Uniune?
Ideea grupurilor mi se pare naturala intr-o organizatie atat de mare, care acopera intreg teritoriul national, plus cele din afara Romaniei. Este firesc sa existe curente de opinie diferite. Problema apare atunci cand nu accepta toti jocul democratic, sa respecte toti regulile stabilite de majoritate. A fost nevoie de unele precizari in privinta Statutului, tocmai pentru a nu permite interpretari, confuzii. Daca precizam regulile si le respectam toti, atunci nu-i nici o problema...
Am incercat sa regasesc Uniunea Scriitorilor din Romania pe Internet. N-am gasit-o...
N-ati gasit-o fiindca se lucreaza la un site complex. Am avut o problema organizatorica in privinta Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, cea mai mare din tara. S-a lucrat la acest site care contine jumatate din informatia viitorului site al U.S.R. Ceea ce voiam sa facem, era un site complex, o oglinda fidela a literaturii romane contemporane, in care sa se regaseasca fiecare autor. Alex Stefanescu are materialul, un dictionar de scriitori cu datele esentiale ale acestora, un adevarat ghid.
Va fi accesibil si pentru strainii care s-ar interesa de literatura romana si de scriitorii ei?
Sigur, unele chestiuni de interes vor fi traduse in engleza. Obligatoriu informatii privind opera, bibliografia de baza, datele de contact ale scriitorilor, membri ai Uniunii. Ne gandiseram si la istoricul manifestarilor, agenda actiunilor, inclusiv catalogul celor 18 reviste pe care le editeaza, intr-un fel sau altul, U.S.R.
Asadar, jumatate din scriitorii Romaniei se gasesc in Bucuresti. Grozava centralizare pana si in literatura romana! S-au terminat inspiratia si talentul in Provincie?
Asta e o chestiune care vine din istorie. Intr-un regim totalitar totul era centralizat, pentru un mai bun control. Cele mai importante reviste literare erau in Bucuresti, editurile erau concentrate in capitala, asa ca era o atractie pentru cei care voiau sa-si mareasca sansa de a se exprima. Eu cred ca acum asistam la fenomenul invers, de descentralizare, e un fenomen in realizare, nu rapid dar serios. In ce ma priveste, am incurajat ca presedinte al Uniunii descentralizarea, prin stimularea filialelor.
In ce sens?
Mai intai prin indemnul de a-si schimba mentalitatea, de a inceta sa astepte totul de la Bucuresti, sa incerce sa-si realizeze chiar surse de venituri locale pentru ca fiecare zona are o identitate, fara sa intre in conflict cu identitatea nationala, si cred ca exista interes pentru sustinerea culturii si pe plan local. Ca sistem, ne-am gandit ca e bine ca reperzentantii locali ai Uniunii Scriitorilor sa fie sprijiniti de conducerea de la centru.
Nu apar frustrari in teritoriu din cauza acestui tip de "descentralizare" care, dupa ce U.S.R. a cumulat zeci de ani autoritatea si resursele la "centru", acum spune "descurcati-va!"?
Nu cred, fiindca noi am pregatit aceasta chestiune timp de patru ani. Am fost in centrele unde U.S.R. are filiale si, chiar daca nu peste tot la fel, lucrurile incep sa se miste. De exemplu la Iasi trei sferturi dintre programele culturale se fac cu ajutorul resurselor locale. cei de la Iasi au reusit sa deschida o librarie importanta a Uniunii, o frumoasa casa cu etaj, avem un complex in care functioneaza filiala noastra, revista "Convorbiri literare", mai sunt si alte publicatii acolo, asadar prin folosirea disponibilitatilor locale exista fonduri folosite de scriitorii oeseni. Asta nu inseamna ca Uniunea Scriitorilor nu finanteaza in continuare de exemplu festivalul anual al "Convorbirilor ..."sau programe culturale pentru care se cere ajutor si le consideram importante. Programele sociale le rezolvam la Bucuresti, fiindca exista la Iasi, la Timisoara, la Cluj, la Bacau scriitori care trebuie ajutati. Unii primesc masa in sistemul organizat de serviciile sociale ale autoritatile locale, dar platim noi, ceea ce e vital pentru acesti oameni.
Cum ajung scriitorii contemporani muritori de foame? Si-au pierdut ei importanta in societate?
Scriitorii sunt importanti in masura in care mediul lor isi asuma identitatea si responsabilitatea in fata istoriei. Daca mediul nostru social nu este atent la cultura proprie si in special la literatura care este vectorul principal in operatia de conservare a identitatii culturale, suntem intr-o situatie de risc: intram in Europa, am intrat in NATO, dar nimeni nu sta la masa cu barbarii. Credibilitatea, autoritatea ne-o castigam prin cultura, fiindca banii sunt aceiasi in Europa unita, armata are o singura comanda, afacerile sunt tot mai globalizate, insa ceea ce ne diferentiaza este cultura. Trebuie sa ne facem cunoscuti prin cultura, trebuie sa ne convingem partenerii ca, daca vorbesc cu scriitorii romani, se imbogatesc cu ceva, castiga ceva.
Nu-i cam ambitios intr-o lume in care cititul e in declin, in care generatia tanara nu citeste?
Eu nu sunt atat de sigur ca nu citeste, mai degraba e manipulata sa nu citeasca ...
Ei, nu! De cine e manipulata?
Intram in niste dedesubturi ale politicii mondiale, exista un proces de globalizare si in domeniul culturii, ceea ce reprezinta unul din marile pericole. Globalizarea paote avea loc in relatiile economice, in relatiile financiare, dar nu in cultura. Fiindca asta ar insemna saracire, inseamna transformarea identitatii multiple a umanitatii intr-o identitate monocolora si monocorda. Acesta este procesul care ar duce la un fenomen de manipulare generala. E mult mai usor sa manipulezi mase de someri, mase uniforme...
Si cine este "Big Brother" in acest proces?
Big Brother poate nici nu exista ca entitate, dar exista grupuri cu un puternic instinct al puterii si care stiu ca stergerea identitatii inseamna control mai simplu si mai usor. Exista o presa care spune: avem calculator, avem Internet, ce ne mai trebuie carti, istorie, literatura, gasim totul pe loc. Am vazut afise: "Nu-ti pierde timpul la biblioteca, uita-te la TV K lumea!". Ne uitam la aceleasi seriale, in Spania, in Japonia, in Romania, in Ucraina, iar aceasta isterie a sub-produsului cultural care circula cu o viteza si cu o eficenta uluitoare este pe cale sa ne coste pe toti. Ajungem sa ne temem sa spunem ca ii citim cu placere pe Sadoveanu sau pe Rebreanu, ca sa nu fim taxati ca demodati, literatura romana incepe, dupa unii, de prin 1995 sau chiar 2000. Toate acestea sunt ecouri tarzii ale tentativelor de "revolutie culturala", totdeauna o dictatura incepe cu o "revolutie culturala". Nu spun ca ar exista in Romania o dictatura in sens clasic, dar se poate pregati o dictatura a banului, unde relatiile interumane sunt degradate iar valorile culturale nu stau pe locul meritat. Trebuie sa fim atenti la consecintele acestor ideologii.
Primejdiile care ziceti ca il ameninta pe scriitor nu sunt percepute, fiindca scriitorii nu prea apar la televizor ...
Vedeti, nici nu cred ca scriitoriivor avea vreodata sanse sa apara la posturile comerciale, decat daca este vreun scandal. E o problema sensibila, daca statul este administratorul societatii, tot el trebuie sa se ingrijeasca de cultura, unde nu se pot aplica legile societatii de consum. Scoala, care este in grija statului, educatia, politica de editare a cartilor, pentru ca azi cartile au preturi prohibitive, bibliotecile publice trebuie avute in atentie. Cred in posibilitatea unui parteneriat publi-privat pentru a se pune bazele unui sistem puternic de difuzare a cartii pe intreg teritoriul tarii, ceea ce va duce la scaderea pretului cartilor, la rezolvarea problemelor economice ale scriitorului si la reglarea reala a pietii. Azi suntem in situatia ca vindem o carte in 2 000 de exemplare, cam cat poate cumpara un cartier, iar o carte aparuta la Cluj nu are sanse sa fie gasita la Bacau, la Sibiu, Brasov sau la Timisoara. Accesul la cultura, la literatura este astfel limitat. Se intampla asta si pentru ca in 1990 s-a desfiintat sistemul de difuzare a cartii intemeiat in 1926, se chema atunci "Cartea Romaneasca", care a functionat, cu unele transformari, pana in 1990. Acum sistemul s-a privatizat, s-a rupt, se incearca vanzarea in supermarket. Sunt de acord ca editurile sa fie private, dar nu si sistemul de difuzare de carte care ar trebui sa fie vegheat de stat, asa incat cartea sa circule, sa ajunga la cititori, si de aici sa creasca si tirajele etc. Am avut o tentativa esuata de reinfiintare a sistemului de distributie carte, dar a esuat fiindca negustorii de carti nu au interes sa fie carte ieftina, din care ei retin un procent si spun: "nu castig, nu ma intereseaza..."
Au aparut, in schimb, cititorii de librarie ...
Vreau sa adaug ca a aparut un fenomen interesant, a crescut de zece ori frecventa la biblioteci, mai ales in orasele mici. Asta ma bucura, cum ma bucur si de "cititorii de librarie", chiar daca e un simptom de saracie, fiindca oamenii nu isi permit sa cumpere cartile. Cititul este un act de igiena mentala, atunci cand citesti iti dezvolti propria gandire, textul e stimulator, prin el poti sa traiesti o experienta sau, daca ai avut o viata interesanta, poti sa o retraiesti citind textul. Avem Internet, dar cititul nu poate fi substitui total de acesta ... Nu literatura e vinovata, ci mai curand cei care nu stiu sa mijloceasca dragostea pentru carte, fiindca cititul la scoala incepe.
Uniunea Scriitorilor ce poate face in acest proces?
Singura nu poate sa rezolve problema, este poate organul cel mai sensibil al institutiilor din Romania, care resimte toate rivalitatile lumii artistice, simte primul esecurile din viata economica, ca si confruntarile din viata politica. Lumea scriitoriceasca presimte ce se intampla, are senzorii ei.
Sunt si tot felul de amestecuri, scriitorii au fost obisnuiti sa gandeasca in alb si negru si adesea e greu sa intelegem ca a fost un razboi intre bunul simt si dictatura, intre normal si anormal, iar intr-un razboi se folosesc toate mijloacele, de la agenti provocatori la subminarea autoritatii. Multe s-au mostenit, iar dorinta de a simplifica, de a imparti lumea in buni si rai, e usor perdanta. Daca vom scotoci, vom gasi printre "buni"oameni care n-au avut de-a face cu sistemul, dar n-au avut de-a face cu nimic pe lume, fiindca nu i-a interesat decat propria lor persoana....
Nu inteleg, cantaretii regimului dictatorial au fost, de fapt, niste soldati?
Nu stiu, se poate ca acesti "cantareti" sa fi facut si lucruri bune, sa fi venit la calitatea lor de artisti. Unii s-au vandut cu totul, si-au vandut sufletul. Dar trebuie totul analizat cu atentie, sa discernem, fiindca altfel ajungem sa nu fim mai buni decat cei care hotarau destinul nostru inainte de 1989.
Simt scriitorii romani limitari ale libertatii lor acum, in democratie?
Fiindca jurnalistii romani au simtit aceste limitari drastice ale libertatii de exprimare, mai ales in ultimii doi ani.
Eu am fost unul dintre cei acuzati intr-un ziar, in "Gardianul", ca intr-o sedinta a Comitetului Director am spus, foarte clar, ca revistele finantate de Uniunea Scriitorilor sa se abtina a aduce prejudicii imaginii Uniunii.
Dar ce inseamna "imaginea" Uniunii Scriitorilor din Romania?
Va dau un exemplu: spui, intr-o revista a U.S.R. ca premiile sau juriile U.S.R. sunt niste smecherii, ca totul e o gluma. Daca o spui intr-o publicatie care nu primeste bani de la Uniune, inteleg, mi se pare logic, dar asa...
Daca e o critica argumentata, mi se pare legitim sa apara oriunde...
Eu gandesc in felul urmator: atata vreme cat un juriu este considerat exceptional cand esti candidat si primesti premiu, iar cand nu primesti, juriul devine o nenorocire, o catastrofa, cred ca trebuie sa intervina regula si toti sa se abtina de la astfel de considerente. A fost vesnic scandal cu juriile, ele sunt facute din oameni, premiile le primesc scriitorii care sunt tot oameni. Dar cum vehementa e convingatoare si e producatoare de imagine, e mai bine sa ne abtinem, ca altfel lumea din afara va spune despre membrii Uniunii Scriitorilor ca sunt niste snapani, niste escroci, ceea ce nu doar ca ar aduce prejudicii de imagine organizatiei, dar este si profund nedrept.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.