Cannes 2005

Nici o editie a Cannes-ului nu seamana cu alta. Si asta din doua pricini bine stiute: festivalul rezuma spuma valorilor dintr-un an si, cum nici un an nu seamana cu precedentul, selectia isi conserva unicitatea; in al doilea rand, cu fiecare noua editie, in satul cinematografiei mondiale creste numarul prezentelor, al filmelor si, desigur, al manifestarilor. Cateva exemple vin sa intareasca regula continuei innoiri. Daca, de pilda, in 2003 participau 908 filme, in 2004 s-a trecut de 1000 de titluri, ajungand la 1325, pentru ca in acest an, in diversele sectiuni, sa fie proiectate 1540 de lung-metraje. Numarul, impresionant va face cu atat mai dificila munca jurnalistilor, al caror program se cere bine structurat. Explicatia avalansei de filme e simpla: se produce tot mai mult, cu tehnici ce faciliteaza turnajul si postprocesarea, iar familia cinefililor creste si ea, depasind cota simplei placeri de a vedea filme. Apar, apoi, noi "lectii". Dupa acelea, consacrate, ale regizorilor intrati deja in dictionare, din 2004 ofera demonstratii de virtuozitate la Cannes si marii actori. Inaugurarea a facut-o Max von Sydow, iar in acest an vine Marea Doamna a cinematografiei franceze, Catherine Deneuve, una din figurile de antologie ale Cannes-ului.
Pe de alta parte, in ciuda augmentarii mecanismului cinematografic al editiei, selectia oficiala pentru Palme d'Or nu "cedeaza", nu-si mareste lista. O exceptie si la acest capitol. In loc de 19 vom avea 20 de filme in principala sectiune a festivalului, dar si aici motivatia este cat se poate de indreptatita. Filmul care va deschide festivalul participa la batalia pentru un loc in palmares. In afara competitiei sunt, totusi, ca de obicei, autori de prima mana: Woody Allen cu "Match Point", turnat in intregime la Londra, si George Lucas cu seria a treia din "Star Wars".
Cu editia a 58-a, Cannes-ul revine la formula preferata, traditionala, a "cinematografului de autor", desi uneori a condus la selectii preocupate sa ofere imaginea diversitatii, propulsand regizori mai tineri si mai putin cunoscuti.
Acum, insa, in linia valorica superioara, care, sa nu uitam, da tonul acestei competitii, ca si al manifestarilor paralele, regizorii invitati sunt, in primul rand, "autori de cinema", bine asezati in constiinta publicului si a criticii. Revine Wim Wenders, dupa o perioada de absenta din competitie, nu si din festival, cu o noua viziune stranie asupra Americii. Cu un "film al razbunarii" ne provoaca iarasi Davin Cronenberg. Atom Egoyan vine cu un thriller psihologic. Dar sa nu uitam cele cateva piese grele care au aspirat mereu la varful ierarhiilor. Lars von Trier este acum autorul unei povestiri, "Manderley", care se vrea o continuare la mult comentatul "Dogville" (2003). Revin fratii Dardenne, Jean-Pierre si Luc, cu un titlu care exprima o continuitate: "L' Enfant".
De altfel, daca e sa trasam deja o linie tematica, am putea stabili si cele doua directii reprezentative: copilul (copilaria) si violenta lumii in care ne nastem si traim. Juriul este prezidat in 2005 de Emir Kusturica, un adevarat maestru al amuzamentului si al viziunilor personale, cu priza directa la realitate.
Sunt multe de spus despre o editie care se arata ofertanta. Pentru noi, un motiv de atractie in plus este faptul ca, din nou, un film romanesc si un regizor roman participa la acest club al elitelor cinematografice: "Moartea domnului Lazarescu" de Cristi Puiu a fost selectat in sectiunea "Un certain regard".

---

Despre autor: