In evolutia lui de pana acum PSD a constituit singura formatiune politica in sincronie cu Romania profunda, iar nu cu elitele ei moderniste. In consecinta, a fost tinta atacului concentric al tuturor celorlalte partide. Prin raportare la modelele ace
In evolutia lui de pana acum PSD a constituit singura formatiune politica in sincronie cu Romania profunda, iar nu cu elitele ei moderniste. In consecinta, a fost tinta atacului concentric al tuturor celorlalte partide. Prin raportare la modelele acestora, PSD a parut anti-sistem. Pentru cei care au dorit sa schimbe rapid totul, era suspect de cripto ori neo-comunism. Pentru nostalgicii ceausismului, era dezertor. In cuibul post-totalitarismului, neincercand sa impuna societatii agende de care aceasta nu se simtea in mod natural atrasa, a fost puiul de cuc. Sincronia cu mentalitatile romanesti a adus in "social-democratia PSD" - de fapt, un conservatorism progresist - functionarii publici si intelectualitatea tehnica; doua elite relativ influente in vechiul regim si principalele elemente ale clasei mijlocii emergente. Un atare tip de inradacinare in realitatea sociala sta la originea impresiei ca PSD a fost un "partid-stat". El a fost un "partid-societate".
La temelia Romaniei stau traditiile de organizare ale familiei ca si specificul vechii civilizatii agrare romanesti. Pornind de la acesti doi factori determinanti se impune a fi analizat specificul ortodoxismului romanesc, precum si cel al statului birocratic si bugetar prin care s-a incercat introducerea modernitatii europene in Romania. Cu alte cuvinte, avem de vazut care este conceptia romanului cat priveste relatia cu rudele, cu natura, cu Dumnezeu si cu concetatenii. Cine nu tine seama de acestea poate avea un proiect frumos, dar irealizabil sau realizabil doar prin siluire. PSD a refuzat modernizarea silnica a Romaniei. Desi "emanat" (prin FSN) din revolutie el a stopat revolutia, pe cand celelalte forte politice au optat pentru revolutia permanenta (despre legea lustratiei se mai discuta la cincisprezece ani de la caderea comunismului) ori pentru contra-revolutie.
Familia romaneasca traditionala este dominata de un model de organizare "autoritar" (menajul parintilor este comun cu al copiilor lor majori si chiar al nepotilor, "tatal de familie" exercitand-si pana la moarte controlul) si "egalitar" (mostenirea - in special casa si pamantul - se imparte egal intre frati). Formula este paradoxala caci, desi atotputernic, tatal este obligat sa nu aleaga intre copii. De aici vine atractia contraproductiva pentru confortul egalitatii in saracie, dar si moliciunea spiritului competititv si admiratia pentru liderii politici autoritar-paternali (Cuza, Antonescu, Basescu). Ceausescu a fost popular cat a fost doar dictator pentru a fi rejectat cand s-a vazut ca este si revolutionar. Desi majoritar la vecinii Romaniei si in spatiul ruso-asiatic, inclusiv China (fostul bloc comunist!), acest model este minoritar in Europa Occidentala (social si crestin-democrata sau liberala).
Un atare tip de familie este, de obicei, asociat cu civilizatia agrara bazata pe organizarea exploatatiei agricole in sistem familial si pe impartirea egala si in natura a recoltei intre proprietari si lucratori. O astfel de traditie se opune cooperativizarii. Totodata, lipsa expresiei banesti a schimbului de activitati agricole il face pe taranul roman inapetent la principiile modului de productie capitalist. Lipsita de inventar agricol propriu de tip industrial, familia taraneasca (proprietari sau muncitori agricoli) a ramas, dependenta si neputincioasa, la stadiul agriculturii de subzistenta. De aici nu s-au putut naste rapid nici fermieri nici salariati urbani moderni. Vulnerabilitatile unei existente aflate sub semnul echilibrului precar explica reticenta la schimbari bruste a unei populatii inca 40% ocupata in agricultura.
In timp ce pe temelia familiei germane (autoritara si inegalitara) s-a cladit Reforma (protestanta), iar pe aceea a familiei franceze (liberala si egalitara) s-a ridicat Contra-Reforma (catolica), familia romaneasca a adoptat un ortodoxism caracterizat de asocierea unui Tata ceresc, omnipotent ca si biserica sa terestra, cu sansa egala a pacatosului si virtuosului de a se salva prin mila. Armonia dintre autoritatea metafizica si cea terestra a generat pretutindeni ierarhii confesionale puternice si conservatoare. Dimensiunea egalitarismului in conceptia romaneasca a facut, insa, ca relatia romanului cu divinitatea sa fie nu doar familiala, ci si familiara. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, necunoscand convertirea fortata la crestinism, romanii apartin unei biserici "aristocratice", deopotriva lipsita de spirit militant si de spirit contestatar. Dumnezeul romanilor nu este nici justitiar, nici solidar, ci milos; deci, simpatic si tolerabil. Cu el se poate tranzactiona. Lupta cu pacatul se da prin ignorare, prin izolarea de realitatea corupta - adica, pasivitate politica si neimplicare sociala.
Realitatea romaneasca actuala este si rezultatul edificarii statului roman modern prin importul de institutii occidentale ininteligibile pentru omul de rand. Modelele au fost in special francez, german si mai nou, anglo-american (liberal si inegalitar), adica derivate ale unor conceptii familiale diferite. Romanul obisnuit nu a reusit sa vada legatura intre modul de functionare a institutiilor statului si nivelul sau de viata. La randul sau, in lipsa unei clase de mijloc care sa lege baza sociala de suprastructura politica, statul nu a avut alte instrumente pentru introducerea reformelor decat birocratia si bugetul. In consecinta, a fost perceput de cetatean, in acelasi timp, ca agresor - impotriva caruia s-a "organizat" rezistenta pasiva - si miluitor - de la care s-a asteptat protectia. Alfabetizarea, industrializarea, laicitatea si contraceptia au patruns greu, lent, tarziu, partial si mai ales fortat in Romania. Acesti purtatori ai modernitatii au fost acumulati in societatea romaneasca, dar nu si asimilati.
La Congresul PSD Mircea Geoana aprecia ca partidul trebuie sa se innoiasca de jos daca nu reuseste sa o faca de sus. Innoirea a venit doar din josul susului. PSD a intinerit si a imbracat o haina mai moderna. Aceasta ii va imbunatati imaginea la Bruxelles si il va face acceptabil la masa partidelor romanesti. In cine se va regasi, insa, majoritatea romanilor alergica la revolutie, dar deschisa la evolutie?

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.