Din patru in patru ani, cand garniturile de politicieni se schimba (intre ele) avem ocazia sa ne dam seama, mai bine ca oricand, cat dispret si ne-simtire pot acestia sa manifeste la adresa acestui popor care, nu stiu prin ce minune, mai pot sa cread
Din patru in patru ani, cand garniturile de politicieni se schimba (intre ele) avem ocazia sa ne dam seama, mai bine ca oricand, cat dispret si ne-simtire pot acestia sa manifeste la adresa acestui popor care, nu stiu prin ce minune, mai pot sa creada ca o data ajunsi la putere acestia au, intr-adevar, vointa de a schimba ceva in existenta de muribund a acestei tari, incremenite intr-un iluzoriu proiect de normalizare si de aliniere la extrem de indepartatele standarde ale statelor Europei. Recenta publicare a averilor nu face altceva decat sa ne arate iarasi adevarata, si probabil vesnica fata a politicianului roman de peste vremi. Vedem, asadar, ca majoritatea ministrilor Cabinetului d-lui Tariceanu sunt, de fapt, intretinuti de familiile lor, pe al caror nume se afla, transferata de-a lungul timpului, grosul averii lor. De ce a fost nevoie de aceasta stratagema ieftina?, se va intreba, pe buna dreptate, de exemplu un sinistrat din satul Foieni, spre exemplu, care a ramas fara agoniseala unei vieti intregi... "N-o sa va fac, acum, hotel de patru stele!," s-a ratoit d-l prim-ministru la femeia necajita, careia apele ii inghitisera casa, si care in naivitatea si durerea ei il privea ca pe un salvator. Nu mi-a fost dat sa vad atata aroganta si lipsa de bun-simt, decat la politicienii romani; in cazul de fata, politicianul are numai in conturile bancare mai bine de un milion si jumatate de euro, iar soarta l-a adus fata in fata cu un om sarman, care in doar cateva zile a pierdut tot ce a avut. Daca ne gandim mai bine, pentru un prim-ministru care ajunge la birou dupa ora zece a.m., nesmintit, si care se odihneste dupa-amiaza, ca un burghez fara griji, singura d-sale problema fiind cea de a respecta orele de masaj sau manichiura, dupa caz, enervarea si lipsa de orice compasiune umana in fata deznadejdii poate parea o atitudine aproape ...liberala! Imi place sa-mi imaginez reactia d-lui Tariceanu, daca biata femeie ar fi fost in stare sa-i aminteasca acestuia de timpurile cand, ca ministru al industriilor, fara nici o jena a cumparat din bani publici propriile masini CitroIn. Iar bani publici inseamna si cei ai acelor oameni ramasi muti in fata atitudinii enervate ale celebrei personalitati politice ajunsa premier... Dar sa revenim: o intrebare, legitima dupa parerea mea, incolteste in orice minte sanatoasa. De ce au avut nevoie acesti oameni din politica noastra, si mai ales cei de la guvernare (care promiteau sa fie un exemplu, la polul opus comportamentului multinfieratului PSD) sa-si "ascunda" avaerile in spatele propriilor membri ai familiilor? Ma intreb foarte serios daca ne socotesc pe noi, oamenii simpli (societatea civila, daca vreti) atat de idioti incat sa credem ca distinsele sotii sau minunatii lor copii au muncit sa trealizeze averi considerabile ca ei, politicienii" sa poata sa se ocupe de treburile cetatii, fara a avea problema banilor? Ori, poate ca sunt indeajuns de prosti sa-si imagineze ca noi ii vom crede pe cuvant si vom uita, ca si cand ne-ar fi fost spalat creierul, ani intregi in care pe pagini intregi ale ziarelor, politicienii, nu familiile lor, apareau in mijlocul a sute de scandaluri economice? Iar pentru aducere aminte, nu trebuie decat ca ziaristii sa frunzareasca arhivele, sau sa verifice - nimic mai usor! - afacerile de familie ale demnitarilor, familii, pe care distinsii nostri politicieni le imping cu curaj si demnitate la inaintare. Cum s-a ajuns la o astfel de calitate a clasei politice, se vor intreba, pe buna dreptate, cetatenii oripilati de "prestatia" politicienilor? Una din componentele unui eventual raspuns este, dintru inceput, proasta calitate umana a conducerii partidelor de pe esichierul politic actual. O alta ar fi, daca ne referim doar la guvernantii de ieri si de azi (aporoape aceleasi persoane), ca toate guvernele post-decembriste au fost alcatuite conform traditiilor comuniste, adica prin promovarea recunoasterii capitalului simbolic si a fortei financiare a persoanelor in interiorul formatiunilor politice. In intreaga perioada post totalitara numirile ministrilor s-au facut ca rezultat al instituirii unui "spoils sistem" de tranzitie. Guvernele au fost formate pe baza pozitiei pe care au ocupat-o membrii acestora in randul partidelor. N-am auzit dupa 1989 de vreo evaluare a competentelor candidatilor la posturile de ministri. Cat despre vreo evaluare a moralei, a modului cum acestia (sau, ma rog, familiile lor) au devenit bogati, nici atat. Rezultatul a fost ca a fost folosit un sistem de nominalizari care nu a avut vreo legatura cu analizarea morala sau a meritelor personale, care a generat un cras clientelism politic. Cum sunt foarte sigur ca majoritatea politicienilor au citit "Infernul" lui Dante, am sa le recomand, cu tot respectul, sa mediteze asupra catorva versuri ale acestuia: "Superbia, invidia e avaritia/le tre faville che anno i cuori accesi". In traducerea lui Cosbuc suna astfel: " Trufia, pisma, pofta de avere/sunt trei scantei cari foc cetatii dau". Si, tot in aceeasi idee, poate, intre sedinta de guvern, hobby-uri viteziste si masaj, mai gasesc timp sa-l rumege pe Kant, care in "Ideea unei istorii universale" asocia Ehrsucht, Herrschsucht si Habsucht. Adica ambitia, goana dupa putere si lacomia...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.