Romania, furnizor de carne vie

"Romania, copiii traficului", este titlul sub care jurnalistul francez Bruno Cogez publica in prestigiosul ziar Le Monde un reportaj extrem de critic la adresa Romaniei. Materialul se refera la traficul de fiinte umane din Romania spre Occident si la situatia copiilor din tara noastra. Redam cea mai mare parte a articolului. (I.CORNEA)
Ce cuvinte ii sunt familiare urechilor acestei tinere romance, care tocmai a implinit 18 ani? "Peste" , spre exemplu, este cuvantul pe care Vanessa, prenumele pe care si l-a ales, stie sa-l pronunte si in franceza si in spaniola. La 15 ani nu s-a temut sa traverseze Europa, lasandu-si cei 13 frati si surori in Transilvania natala, pentru a se alatura unui unchi, muncitor agricol plecat si el sa-si incerce norocul in Vest.
Toti tinerii din caminul Concorde de Montfermeil (Seine-Saint-Denis) au smecheriile lor. Fiecare, fata sau baiat, a trecut prin momente sumbre si a tranzitat, deseori, mai multe tari, inainte de a ajunge aici, in aceasta vila, transformata intr-un fel de adapost colectiv, o speranta de siguranta, unde beneficiaza de posibilitatea de a se instrui si de a-si asigura o formare profesionala. Un lucru este sigur: Vanessa a cunoscut infernul.
Gina, romanca si ea, traieste de cateva luni intr-un centru de primire, la tara, langa Pitesti, orasul natal al Elenei Ceausescu, sotia dictatorului, executata impreuna cu sotul sau in timpul "revolutiei" anticomuniste din decembrie 1989. Dar ce conteaza. Gina provine de la tara. "In regiunea mea - explica ea - oamenii pleaca in Grecia pentru a culege portocale si masline. E o traditie. Se intorc apoi cu suficienti bani pentru a-si construi o casa", explica tanara. "Sa muncesc din greu si sa strang niste bani, este tot ce mi-am dorit", continua ea. In Romania se munceste din greu, dar nu se castiga nimic". Cand si-a parasit satul, Gina avea 21 de ani. Nu-si imagina cosmarul care o astepta in Grecia, unde, increzatoare in promisiunile surorii si cumnatului sau, spera sa gaseasca un post de muncitoare intr-o uzina de mobila. La sosire a constatat ca uzina exista, intr-adevar, dar nu a fost angajata. Urmarea e mai dureros de povestit. A ramas in captivitate o luna, inchisa intr-o camera sordida. Iar clientii s-au tot perindat. A reusit sa fuga, in mod miraculos. Obiectivul proxenetilor, cu care cumnatul sau era complice, era de a amenaja un bordel pe un vas de croaziera pe Mediterana, cu doua sau trei fete la bord, printre care si ea. Repatriata in Romania, Gina a gasit in sfarsit adapost la Iana Mattei, fondatoare si patroana a asociatiei Reaching Out, unul din prea rarele ONG-uri romanesti, care, alaturi de Scop, din Timisoara, se ocupa de victimele traficului de carne vie.
In martie 1999, Iana Mattei, de profesie psiholog, a intalnit primele "traficate", trei fete in varsta de 14, 15 si 16 ani si jumatate, pe care politia romana i le adusese "pentru a le face rost de o imbracaminte decenta, in vederea intalnirii cu judecatorul". Aceasta amintire o revolta: "Singura grija a Politiei era ca fetele sa aiba o tinuta corecta. Nu-i pasa de ceea ce traisera aceste fete. Mai rau: centrul de primire guvernamental refuzase sa le primeasca, sub pretextul ca riscau sa "contamineze" ceilalti copii!" "La vremea respectiva", adauga ea, "nu se stia ce inseamna traficul de carne vie, se stia ca fetele fusesera abuzate, se stia despre prostitutie. Dar asta era ceva nou. Fetele au explicat ca au fost vandute. Si nu numai o data".
Tinerii vor sa traiasca in strainatate
La Iasi a fost creat, in 2001, un tribunal pentru minori, dupa cel de la Brasov, care a fost primul de acest gen. Iar Politia locala incearca sa se modernizeze. Astfel, recent au fost arestati, la Iasi, doi pedofili, printre care un american, care a fost condamnat la sapte ani de inchisoare, pentru ca a produs si a vandut pe Internet casete porno infatisand minori. In 2001 a fost votata o lege impotriva traficului de persoane, dar a trebuit sa asteptam pana in 2003 decretul pentru aplicarea efectiva a acesteia.
Romania, rurala si saraca, profund conservatoare, iese, incet, incet, din somnolenta. Dar progresele sunt lente. Asociatia Alternativa sociala (www.alternativesociale.ro) si-a dat seama de acest aspect din rezultatele unui chestionar adresat, in 2004, elevilor din trei orase din Moldova (Botosani, Vaslui, Iasi). "Peste 80 % din tineri afirma ca doresc sa traiasca in strainatate, cu conditia sa poata studia acolo, sa poata munci, sau sa se poata casatori", explica Catalin Luca, director executiv al asociatiei. Dar 58% dintre ei admit ca "n-ar sti cui sa ceara ajutorul daca ar intra in contact cu un traficant".
Din numeroasele mici anunturi difuzate in presa locala se poate vedea cat de naivi sunt considerati tinerii carora le sunt adresate. "Angajam tinere fete pentru video-chat. Conditii: fizic seducator, varsta intre 18 si 30 de ani, cunostinte de limba engleza" sau, alt anunt: "Angajam tinere artiste, cu sau fara pregatire. De la 5 la 10 milioane de lei pe luna (138 - 275 euro) in Romania; 800 - 1200 euro/luna in Italia si Japonia. Conditii de munca speciale". "Cel mai rau este ca aceasta practica merge", suspina Alina Stoica, membra in conducerea Alternativei Sociale.
La Pitesti, Iana Mattei isi aminteste de aceste tinere romance, plecate in Italia pline de entuziasm, crezand ca le asteapta o munca cinstita. "La sosire, cand protectorul le aduna intr-o camera, cerandu-le sa se dezbrace, inca incercau sa creada ca ar putea fi vorba de un control medical si ca trebuie sa fie sanatoase, pentru a lucra intr-un restaurant", povesteste responsabila de la Reaching Out. "Deseori, fetele care pleaca in Occident fug de familiile lor", adauga Liliana Foca, psiholog la Alternativa Sociala. Familii dezbinate, distruse de saracie sau de alcoolism, "un flagel intalnit in special in Moldova" violente domestice, batai, abuzuri sexuale, uneori si asupra copiilor
"In cazul romanilor, responsabilitatea parentala a fost furata", precizeaza reprezentantul UNICEF la Bucuresti, Pierre Poupard, evocand ravagiile epocii Ceausescu. "Nebunia demografica" a regimului comunist, remarca dl. Poupard, a creat "reflexul de abandon" al copiilor, considerat drept un mijloc de a gira nasterile nedorite. Astazi se estimeaza la 1,5% anual (aproximativ 9000 de copii) procentajul abandonurilor, care "nu s-a diminuat de 35 de ani", releva un raport al UNICEF, publicat in luna martie.
Iar dintre cei care raman in familie, multi nu sunt bine tratati. "Munca copiilor este aproape o traditie in Romania", spune Gabriela Alexandrescu. "Aici sau in strainatate, pentru anumiti parinti este acelasi lucru - cu conditia sa iasa bani." De fapt, dupa cum recunoaste si Carmen Sahan, "retelele familiale pregatesc deseori terenul pentru retele mai dure".
Acesta este si scopul calatoriei militantei franceze pentru drepturile copiilor, Claire Brisset, aflata la Bucuresti in aprilie, pentru "a sustine eforturile autoritatilor in sensul protejarii copiilor".
Franta nu este insa, nici pe departe singura destinatie vizata. "Italia este foarte accesibila romanilor, mai mult decat Spania si mai mult chiar decat Franta. Strainii pot sa obtina in Italia un contract de munca, plus ca in aceasta tara reintregirea familiei este facilitata", dezvaluie Carmen Sahan. De fapt, de la valul de regularizare din 2003, cei aproximativ 240.000 de romani stabiliti legal in Italia formeaza in aceasta tara prima comunitate straina, dupa marocani. Au format mafii si mici retele. "Pestii" sunt prezenti. Clientii nu lipsesc. Nici prada infantila.

---

Despre autor: