Timp de aproape o saptamana am fost in Irak. Am plecat joia trecuta. Imediat dupa ce Cotroceniul dadea un comunicat prin care recomanda cetatenilor romani sa evite Irakul si la cateva ore dupa expirarea ultimatumului dat de gruparea care-i rapise pe
Timp de aproape o saptamana am fost in Irak. Am plecat joia trecuta. Imediat dupa ce Cotroceniul dadea un comunicat prin care recomanda cetatenilor romani sa evite Irakul si la cateva ore dupa expirarea ultimatumului dat de gruparea care-i rapise pe cei trei ziaristi. Toti colegii de redactie, in frunte cu directorul ziarului si prietenii carora le-am spus ca o sa plec in Irak s-au uitat lung la mine si mi-au zis ca sunt nebun. Poate! Dar a fost un pariu cu mine insumi ca, indiferent de ce se intampla in jurul nostru, nu trebuie sa cedam in fata unor amenintari. Si mai era un motiv. Catorva dintre cei peste 800 de militari romani aflati imprastiati prin tot Irakul le promisesem, inainte de a pleca in misiune, ca o sa vin sa-i vad la treaba.
Ajuns acolo, am descoperit un alt Irak, fata de cel pe care-l vazusem ultima oara in toamna lui 2003. Militarii din coalitia multinationala au inceput sa se ocupe tot mai mult de reconstructia tarii. In special cu banii americanilor. Se refac retele de canalizare, se construiesc poduri, se repara scolile si se asigura instructori pentru noua armata irakiana. Si am mai observat ceva. Soldatul american nu mai este atat de arogant, pe cat i s-a dus vorba. In timp ce zburam la joasa inaltime de la Tallil la Ad Diwanyah si de la Al Hillah la Nasiryah, la bordul unui elicopter Black Hawk, mitraliorul de langa mine statea cu o mana pe tragaci iar cu cealalta saluta, poate din suflet, poate ca asa primise ordin, grupurile de copii care se uitau la pasarea neagra de otel care trecea pe deasupra lor cu un zgomot infiorator. Despre militarii romani ce sa spun? Numara cate zile au mai ramas pana la terminarea misiunii si toti mi-au pus obsesiv aceeasi intrebare: "Ce mai e prin tara?" Nu neaparat ca nu ar stii ce se intampla pe acasa, dar parca voiau sa afle si altceva in afara de stirile pe care le vad pe la televizor. Timpul se scurge altfel intr-o tabara militara unde poti fi victima unui atentat in orice moment si mai ales atunci cand iesi in misiune. Amanunte aparent neinsemnate pentru un om care se afla in Romania, capata valoare absoluta in Camp Mittica. Acolo, procurarea unei oale in care sa faci un surogat de ciorba din legumele obtinute cu greu de la bucataria de campanie, reprezinta o "operatiune" pe care trebuie sa o planifici cu mult timp inainte. Militarul roman din Irak duce dorul ciorbelor noastre de acasa. S-a saturat de macaroanele italienilor si de pachetele de hrana "ready-to-eat" pe care le primesc cand pleaca in misiune. Nu-mi inchipuiam ca o funie de usturoi pe care am dus-o in Irak poate sa valoreze asa de mult. Viata la cort nu este usoara, chiar daca ai aer conditionat care mai domoleste parjolul de afara. Furtunile de nisip, tantarii si mustele iti creeaza o stare de disconfort continua. Dar romanii strang din dinti si isi vad de misiunile incredintate. Unii o fac petru a veni cu o bruma de bani la familie, altii, pentru ca d-aia au imbracat haina militara.
Si am mai avut un motiv sa plec in Irak. Chiar daca oficial nu se discuta despre asta, avionul acela cu care m-am dus si am revenit ieri, putea sa fie si avionul la bordul caruia sa se reintoarce si ostaticii. Este cert ca presedintele Basescu a facut pe dracu in patru pentru a incerca sa-i aduca pe cei trei ziaristi si pe insotitorul lor in tara, chiar in ziua de Paste. Ar fi fost o sarbatoare pentru romanii care asteapta cu sufletul la gura deznodamantul acestei crize. Elemente si indicii in acest sens au fost. Nu le pot dezvalui acum, dar, poate, dupa ce se va finaliza aceasta poveste le voi pune pe hartie. Pana atunci, trebuie sa va spun ca, in ciuda zvonurilor care au circulat ieri prin redactii, avionul Hercules care s-a intors din Irak nu i-a avut printre pasageri si pe ziaristii rapiti. Chiar daca in ultimele cinci zile s-au facut eforturi supraomenesti. Sa dam crezare presedintelui Basescu si sa speram ca totul este bine si ca ne indreptam spre un deznodamant fericit.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.