Libertate, nu democratie, pentru Rusia

Luna aceasta se implinesc 20 de ani, de cand Mihail Gorbaciov a initiat politicile sale, "perestroika" si "glasnost", care au condus la terminarea Razboiului Rece. Acum, insa, un nou curent rece a intervenit in relatiile dintre Rusia si Vest. Presedintele Vladimir Putin este in mod frecvent criticat pentru ca duce Rusia intr-o directie gresita. De aceiasi oameni care in anul 2000 vorbeau despre Putin ca fiind omul cu care poti sa faci afaceri fara sa stai pe ganduri. Oameni care altadata erau fascinati de Putin, acum il critica public. Putin raspunde criticilor, acuzand Vestul ca incearca sa slabeasca si sa dezmembreze Rusia. In timp ce politicienii vestici il compara cu Mugabe sau Mussolini, aghiotantii lui Putin de la Kremlin ii invoca pe combatantii din München care incercau sa-l impinga pe Hitler spre Est. Putin insusi a acuzat odata Vestul ca incearca sa indrepte radicalismul musulman spre Rusia. De ce aceasta schimbare vehementa a tonului?
Initial, majoritatea statelor foste comuniste au trecut, aproape instinctiv, catre imediata perioada pre-comunista. Statele balcanice si-au reinnoit constitutiile din anii '30, armenii si azerbaidjenii si-au reinnoit partidele politice de la inceputul secolului 20, iar Europa de Est, cu exceptia Germaniei de Est, care s-a unit cu Republica Federala, a devenit deodata din nou Mitteleuropa.
Reinnoirea trecutului a insemnat o ingrijorare majora pentru Europa de Vest si pentru americani, care s-au temut ca vor reaparea antipatiile si tensiunile istorice, care intr-adevar au iesit in fata in fosta Iugoslavie. Aceste temeri au stat la baza largirii atat a NATO, cat si a Uniunii Europene. In ceea ce priveste Rusia, aceasta tara de asemenea s-a intors in trecut, catre tarism. Initial, acest lucru nu era evident pentru toti. Boris Eltin era prietenos cu Vestul, tolera dezbaterile deschise, si a numit cativa indivizi oligarhi. I s-au acordat circumstante atenuante, iar sentimentul sau anti-comunist s-a transformat intr-un surogat al democratiei. Rusia era fara indoiala mai libera ca niciodata. Dar imaginea pe care Rusia a aratat-o celorlalti si siesi a fost dramatic distorsionata. Parlamentul exista, dar nu avea nici o putere. Media electronica era critica la adresa autoritatilor, dar era detinuta de o mana de oameni si depindea de gustul, intresele si destinul proprietarilor. Predarea de putere de la Eltin la Putin, ca de la rege la mostenitor, ne spune tot despre acest regim. Regimul lui Putin este tarist fara perdea. Duma de Stat arata mai degraba ca Duma lui Nicolae al- II- lea, docila si obedienta. Ministrii sai seamnana cu cei ai lui Nicolae; multi sunt ministri-generali. Capitalismul care se practica este dependent de autoritati si nu are nici un rol independent in politica. Bineinteles, aceasta nu inseamna ca nu exista nici o diferenta intre Rusia lui Vladimir Putin si Rusia lui Nicholas Romanov. Dar inseamna ca Rusia s-a intors undeva in trecut, la inceputul dezvoltarii sale, la punctul cand lucrurile incepeau sa mearga prost.
Situatia interna, mediul global si amintirea istorica a poporului, toate militeaza impotriva unei legari a Rusiei de trecutul sau tragic. Insa Rusia este asemanatoare cu Europa de Vest, in sensul ca va trebui sa avanseze in etape. Nu se aseamana cu Europa de Est, care a putut sari peste niste etape prin trambulina UE/NATO. Asta inseamna ca trebuie sa fim mai grijulii in folosirea limbajului democratiei atunci cand vorbim despre Rusia. Aproape peste tot, democratia a fost un copil tarziu al capitalismului, deoarece necesita o clasa de mijloc constienta de sine care sa infloreasca. Asa ceva poate fi produs doar de o dezvoltare capitalista de succes. Rusia genereaza o astfel de dezvoltare, insa mai are nevoie de timp.
Intre timp, politica apartine elitelor. Daca Rusia vrea sa avanseze, conducatorii ei trebuie sa cada de acord asupra cui detine ce, cine face regulile si cum pot fi modificate acestea. Asa ceva inseamna stat de drept. Cu alte cuvinte, Rusia tarista trebuie transformata intr-o versiune a Germaniei kaiserului.
Asa ceva nu va fi simplu, insa exista motive intemeiate de optimism. Scriindu-se atat de mult despre Rusia lui Putin, restul tarii este adesea trecut cu vederea. Rusia lui Putin tine de Kremlin si birocratie. Sunt dominanti, insa ei nu sunt Rusia intreaga.
Milioanele de consumatori care isi exercita dreptul de a alege in supermarketuri, pasagerii avioanelor care merg spre Londra, Zürich si Frankfurt zilnic, agentiile de turism care au redescoperit Crimeea - toate acestea fac parte din Rusia de dincolo de Putin, o Rusie care se va dezvolta si atunci cand Putin va fi istorie.
Astfel ca agenda actuala a Rusiei ar trebui sa contina mai multa libertate decat democratie. Chiar si acum, Rusia, desi nedemocratica, este in mare parte libera. Are nevoie de o institutionalizare a acestei libertati prin construirea unui stat modern care sa inlocuiasca sistemul tarist. De asemenea are nevoie de o societate civila moderna pentru a-si consolida populatia sa multi-etnica. Toate acestea solicita un mod de liberalim care in prezent lipseste din Rusia, un liberalism care sa sustina libertatea, reforma si statul natiune. Nici guvernul, nici opozitia actuala nu detin acest liberalism, ceea ce inseamna ca rusii trebuie sa vada dincolo de Rusia lui Putin.
In ceea ce priveste Occidentul, este inutil sa incercam sa-i aducem pe Putin si echipa sa la democratie, sau sa pedepsim Rusia cu sanctiuni, care nu vor functiona. Occidentul trebuie sa recunoasca locul Rusiei in istorie. Diviziunea politica poate fi anulata doar prin dezvoltarea capitalista interna. Intre timp, America si Europa ar trebui sa-si bazeze politicile fata de Rusia pe interesul comun, iar nu pe asteptarea unor valori comune.
Dmitri Trenin este asociat al Institutului Carnegie pentru Pacea Internationala si director de studii la Institutul Carnegie din Moscova.
Copyright: Project Syndicate, 2005.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: