La Festivalul "Pupaza din tei"

Mama?! Tataaaa? Unde ati disparut? Ceee... La naiba... m-am ratacit. Chiar m-am ratacit. Mda... perfect... si acum? Ma uit dupa ai mei. In jur nu e nimeni. De fapt, ce zic? E plin de oameni, lumea forfoteste prin tot parcul . De ce? Nici eu nu stiu prea bine. De fapt, nici nu stiu ce caut prin parc.
In timp ce mintea cauta raspunsuri pentru amnezia mea, ma uit in jur si vad adulti, adolescenti si copii. Multi, multi copii.
Copii pictati pe fata, copii cu baloane modelate in maini, copii care imita animale, se stramba, danseaza, rad, urla, canta sau pur si simplu se joaca. Pentru cateva secunde atmosfera imi da impresia de haos. Muzica ce face sa pulseze difuzoarele ma dezorienteaza. De la ce ma dezorienteaza?... Am uitat...Aaa, ii cautam pe ai mei, da, m-am ratacit... Brusc , o sclipire imi trece fulgerator prin minte: e parcul I.O.R., il cunosc. Am mai trecut pe aici de multe ori.
Obisnuiesc sa ma plimb prin parcul asta, mai ales azi, cand e ceva foarte important. ... e...asta...
Of, cat de enervant! Am senzatia ca stiu, dar nu-mi pot aminti. Creieru-mi munceste din greu. Inaintez incet, uitandu-ma dupa ceva care sa ma ajute sa-i gasesc pe ai mei si sa-mi dau seama unde sunt. Sunt intrerupt de cativa stropi de apa. Privirea imi urca spre cer. Nu ploua. Apoi ma uit in jur. Niste fetite tipa fericite "Am inecat-o pe Zgripti! Am inecat-o pe Zgripti!" Dintr-un butoi cu apa iese o vrajitoare urcandu-se suparata in rampa si parand ca spera ca de data asta nimeni sa nu mai ochiasca la tinta ca sa o scufunde. Dupa ce ma lamuresc de unde veneau stropii ma simt atras de joc asa ca iau si eu un bolovan in mana si arunc.
Dar persoana care trece pe langa mine imi da senzatia ca e mama. Crezand ca am gasit-o alerg fericit spre ea. O ajung, o intorc si... Mama? Nu era mama, asta doar daca nu-si facea operatie estetica intre timp. "Daca ai pierdut-o pe mama ta ai putea sa urci acolo, uite, pe dealul ala, ca sa vezi mai bine", ma sfatuieste femeia zambind .
Ma uit din nou in jur, in fata mea chiar se itea un deal despre care nu-mi aminteam sa-l mai fi vazut altadata acolo. Probabil ca o fi fost special pozitionat pentru cazuri din astea urgente. Urc si pentru inceput apreciez locul in care ma aflu, fiindca imi da intr-adevar o mai larga perspectiva a parcului, insa sunt deranjat si aici de un plans de copil: "La o parte ca vine bolovanul!". Speriat, ma feresc la doar cativa centimetri de o bila ce-mi taie calea, ajungand la tinta si anume in "Casa Irinucai", dupa cum scria mare pe ea. Scria, bine zis, ca acum nu mai ramasesera decat niste resturi din casa. Uite cum li se antreneaza copiilor spiritul distrugator. Si mai intrebati de unde... Cobor si de aici, ca sa nu fiu martor la "crima". Imediat dupa aceea, trei baieti se apropie grabiti de mine, sa ma intrebe daca nu am gasit niste indicii despre harta lor criptata. In loc sa renunte, vazand ca habar n-am, vin sa ma ia deoparte sa-mi explice cum sta treaba: "Uite, asta e harta care are niste simboluri ce reprezinta locul unde se afla indiciile. Cum care indicii? Cele care duc la premiu. Noi trebuie sa fim prima echipa care gaseste premiul ca sa-l castigam. De exemplu, primul indiciu se afla in locul in care cei mici se amuza de papusi. Nimic mai simplu de atat. Unde e un teatru de papusi in parcul asta? "La creanga lui Ion." Si tot asa pana cand le gasim pe toate. Urmatorul indiciu, dupa cum spunea harta, se afla in locul unde ti se ofereau toate informatiile de care aveai nevoie.
"Targul educational, Targul educational", strig eu innebunit! Imi adusesem aminte de ceva. De unde stiam? Nu mai aveam timp sa-mi dau seama, tot ce era important era faptul ca in targul educational se aflau directiile de protectia drepturilor copilului, care isi prezentau actiunile de pana acum si informau copilul despre drepturile sale. La momentul de fata si asta era mai putin important, conta faptul ca acolo exista si un birou de informatii care trebuia sa-ti raspunda la aproape orice.
Alerg intr-un suflet acolo si ajung in fata unei doamne cu un calculator in brate. "Mi-am pierdut parintii", spun eu tare ca sa ma auda. P-a-r-i-n-t-i-i, tasteaza ea in calculator si apoi incepe sa turuie: "Sa radem de mama si de tata", unde artistii portretisti fac la cerere o caricatura a parintilor denumita "Parinti in mintea copiilor". Pentru a castiga cate un premiu pentru copilul lor, parintii trebuie sa spuna poezii, sa se strambe, sa sara coarda etc. "Nu m-ati inteles", spun eu de data asta un pic mai tare, incercand sa o acopar pe doamna. O alta femeie se apleaca la urechea mea si-mi spune: "Nu aici ii poti gasi pe parintii tai, uite, acolo te poti duce sa spui ce vrei la microfon si ei te vor auzi". Ii multumesc si alerg spre scena. In timp ce ma imbulzesc printre oameni, un clovn vine si-mi pune in mana un biletel, dar abia apuc sa citesc titlul ca ma ia cu ameteli. Inmarmuresc! Cum am putut sa uit? Nu se poate, nu-mi vine sa cred... Festivalul "Pupaza din tei"... Era cel mai important lucru pe care il asteptam si eu am uitat... Ma rugasem saptamani intregi de parinti incercand sa-i conving sa mergem, asiguradu-i ca se vor distra super. Reusisem intr-atat, incat la sfarsit de abia asteptau sa mearga. Si acum uitasem. Mintea imi lucra cu repeziciune. Abia acum faceam toate conexiunile. Ai mei spusesera ca daca ne vom rataci, ne vedem in fata marelui banner "Festivalul Pupaza din tei".
Ma mai uit o data pe fluturas. Il invatasem pe de rost acasa, de cate ori il citisem. Ma uit in spate si deasupra mea era chiar bannerul cu pricina. Langa el, bineinteles, parintii mei, care ma asteptau. "Cum ai putut sa dispari de langa noi? Doar stii ca esti amnezic... Cine stie ce ti se putea intampla..." Dar totul e bine cand se termina cu bine! Am plecat impreuna cu parintii mei la concertul care tocmai incepuse, iar apoi ne-am bucurat de minunatul foc de artificii care incheia festivalul.
In drum spre casa, parintii mei citesc de pe fluturas cu voce tare: "Pupaza din tei", in parteneriat cu Primaria sectorului trei si ziarul ZIUA organizeaza Festivalul "Pupaza din tei" pe data de 21-22 mai, in Parcul I.O.R. Va asteptam si pe voi.

---

Despre autor: