Membra, alaturi de Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana si ONU, in Cvartetul care reglementeaza situatia din Orientul Mijlociu, Rusia a avut intotdeauna un cuvant de spus in politica din regiune. E drept ca mereu interesele ei s-au identific
Membra, alaturi de Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana si ONU, in Cvartetul care reglementeaza situatia din Orientul Mijlociu, Rusia a avut intotdeauna un cuvant de spus in politica din regiune. E drept ca mereu interesele ei s-au identificat cu cele ale tarilor arabe si aproape deloc cu cele ale Israelului. Nici acum, sub presedintia lui Vladimir Putin, situatia nu s-a schimbat prea mult. De altfel, prima etapa a turneului in Orientul Mijlociu a liderului rus s-a consumat in Egipt, la Cairo, unde a dezbatut cu presedintele Hosni Mubarak, la randul lui interesat sa joace un rol esential in politica regiunii, problemele fierbinti ale zilei: conflictul israeliano-palestinian si retragerea Israelului din Gaza, razboiul din Irak si retragerea Siriei din Liban. Subiecte pe care Putin le va aborda atat la Ierusalim, cat si la Ramallah. Date fiind relatiile stranse pe care le are cu lumea araba, interesului manifestat in reglementarea conflictului din zona, dar si datorita numarului foarte mare de israelieni de origine rusa care continua sa fie, in marea lor majoritate, adeptii Kremlinului, daca nu din pura credinta cel putin din nostalgie, Ariel Sharon i-a pregatit lui Vladimir Putin o primire calduroasa. In Israel, liderul rus incerca sa concentreze discutiile pe aplicarea Foii de parcurs si eventuala retragere israeliana din Gaza, in timp ce Sharon nu pierde ocazia pentru a-i cere explicatii asupra vanzarilor de rachete sirienilor.
Practic, recenta declaratie a lui Putin cu privire la aceste vanzari a facut mare valva in mass-media din Israel, fiind perceputa ca un fel de provocare. In timp ce Putin a declarat ca aceste arme vor impiedica aviatia israeliana sa survoleze palatul sirianul Basar El Assad, guvernul israelian si premierul Sharon sunt convinsi ca aceste rachete se gasesc deja in mainile teroristilor Hezbollah.
Dar Sharon nu face presiuni prea mari in aceasta directie constient fiind de faptul ca actioneaza pe un teren minat fiind periculoasa parasirea traseului deja marcat, pentru a nu declansa, prin lipsa de tact, vreo deflagratie diplomatica ale carei reverberatii ar putea avea repercursiuni, atat pe plan international, cat si intern.
Comunitatea israelienilor rusi, tot mai puternica din zi in zi, dispunand de partide, posturi de radio de stat si particulare, posturi TV dintre care unul national particular, este o forta electorala care trebuie menajata si nici de cum indepartata prin actiuni sau afirmatii care l-ar afecta direct pe cel mai inalt reprezentat al tarii a carei limba o vorbesc si a carei cultura o divinizeaza. Un confict intern, mocnit, cauzat de ignorarea aproape totala de catre comunitatea rusilor israelieni a societatii israeliene in care nu vor sa se integreze si ale carei valori le resping, asa cum ea insasi, societatea israeliana, refuza sa-i primeasca cu bratele deschise, tocmai datorita individualizarii si autoizolarii pe care ei, rusii israelieni, si-o autoimpun.
Dar, pe langa discutiile de la Cairo si Ierusalim, tinta vizitei liderului de la Kremlin o reprezinta Ramallah. Rusia a intretinut stranse legaturi cu Yasser Arafat si vrea acum sa continue acest tip de relatii cu noua conducere a Autoritatii Palestiniene, acesta fiind practic principalul scop al vizitei presedintelui rus. Atat Putin cat si Sharon stiu foarte bine ca vizita nu va avea nici o influenta asupra politicii din zona, ea fiind doar o tentativa de tatonare a terenului si a relatiilor ruso-israeliene, usor revigorate dupa decenii de inghet.
In plus, crescut la scoala dura a KGB-ului si a politicii comuniste, Putin, cu tot liberalismul de care face caz in propaganda sa externa, nu poate, chiar daca ar vrea, dar nu vrea, sa devina prietenul Israelului. Este interesat doar de pastrarea echilibrului fragil al stranselor sale relatii cu tarile arabe, mai ales dupa aceasta vizita la Ierusalim. Iar Ariel Sharon, aflat in plina "epoca diplomatica", care a surprins o lume intreaga, desi nu se da in vant dupa prietenia rusilor, este interesat de pastrarea aparentelor si calmarea situatiei. De aici, calde strangeri de maini, zambete, politeturile, atacuri voalate dar si cordialitate, ingredientele unei vizite pe care fiecare o vrea deja incheiata.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.