In anul 2002, la Praga, Marea America era cea care apasa balanta in favoarea intrarii Romaniei in NATO. Acest fapt a dus la sprijinirea neconditionata a guvernului de la acea vreme a invaziei Irak-ului. CSAT-ul s-a grabit sa accepte solicitarea SUA d
In anul 2002, la Praga, Marea America era cea care apasa balanta in favoarea intrarii Romaniei in NATO. Acest fapt a dus la sprijinirea neconditionata a guvernului de la acea vreme a invaziei Irak-ului. CSAT-ul s-a grabit sa accepte solicitarea SUA de survolare a spatiului aerian romanesc, si sa sprijine cu forte militare si logistica actiunea anti Saddam Husein. A demonstrat, spre satisfactia majoritatii tarilor care au facut la fel, ca putem fi "de partea buna a lucrurilor". Dar aceasta s-a facut impotriva curentului Germano-Francez, ceea ce a atras si atunci, si acum aspre apostrofari pe care, poate, le-am meritat. Numai un guvern romanesc mai crede ca poate "fenta" marea politica internationala, afirmand ca tara noastra este deschisa si spre America si spre Europa. Se vede treaba, asa cum spune o reclama T.V., destul de imbecila, ca am reusit, de la izbucnirea conflictului Irakian si pana acum, "sa scoatem neamtul din noi" Altfel d-l G. Schroder n-ar fi spus ca "... noi (Germania - n.n.) nu putem face mai mult decat axa dvs!", referindu-se la celebra si nefericita formulare a d-lui Traian Basescu. Ba, chiar am scos si francezul, daca luam in calcul si recenta afirmatie a ministrului de Externe francez, d-l Michel Barnier. Iata, deci, ca pe fondul unui antiamericanism al Europei de Vest, care a creat premisele "elegantelor" pozitii pacifiste ale celor doua tari mentionate mai sus, al obligatiilor care ne revin ca membri ai NATO, pe de o parte, iar pe de alta a presiunilor interne, a sondajelor "otravite" aruncate ca din intamplare, (unul recent spune ca mai mult de 60% din romani doresc retregerea trupelor noastre din Irak), a situatiei celor trei jurnalisti captivi si mai ales a presei, d-l Basescu trebuie sa ia o hotarare: va ceda santajului si va retrage trupele? Va ramane fidel Americii si felului ei de a reactiona, adica de a nu ceda santajului teroristilor? Cred ca acum vom vedea, cu adevarat daca se verifica "mitul Basescu". Numai ca orice ar face acesta, nu va putea opri furia presei care sta, de mai multa vreme sa explodeze, parca impotriva lui. Frustrata de faptul ca d-l presedinte a ales sa lucreze mai mult cu serviciile de intelligence decat cu aceasta, il asteapta la cotitura. Daca, Doamne fereste!, drama ziaristilor captivi s-ar transforma in catastrofa s-ar grabi cu totii sa-i aminteasca de pacifismul poporului mioritic, uitand ca Romania are de respectat obligatii de aliat al NATO. Daca cei trei se intorc teferi, atunci ii vor reprosa ori arestarea precipitata, dictata de la Cotroceni, a lui Omar Hayssam, ofensiva justitiei impotriva arabilor (pot paria ca cele 2-3 ONG-uri care si-au luat supranumele de "Societatea Civila din Romania" vor invoca incalcarea drepturilor omului!), ori lipsa de comunicare, sau chiar direct, lipsa de consideratie, -evidenta -, cu care acesta trateaza presa si mai mult decat atat, racirea relatiilor cu Germania si Franta, acum, in momentul aderarii. Cred, deci, ca abia acum, d-l Basescu are intr-adevar de infruntat o problema adevarata si extrem de complexa. Cum o va transa nu stie nimeni. Dar, dupa cum putem intui, rezolvarea va purta marca lui, proprie. Acesta poate ca este singurul avantaj al presedintelui. Ca poate rezolva o problema intr-un stil personal, care a impus un respect de care nu s-a bucurat nici un presedinte al Romaniei de pana acum. In alta ordine de idei d-l Basescu trebuie, pe plan intern, sa faca fata unei situatii politice pe cat de noi, pe atat de neasteptate. Cu cateva zile in urma "Grupul de la Cluj", singurul contestatar vehement si consecvent al vechii conduceri a PSD a reusit sa-l "reinventeze" pe d-l Geoana si sa faca din acesta omul care l-a scos pe d-l Iliescu din Istorie pe usa din dos, dupa cum merita, dealtfel. Ebranlati de propriile scenarii, analistii politici, takl-show-manii si o parte din presa scrisa a parut a fi uitat ca "valul" schimbarii a plecat din orasul de pe Somes. Chiar si d-l Geoana, in interventiile publice pare - ametit de singura sa victorie, planuita in amanunt in laboratoarele d-lui Dancu - sa fi uitat de "Grupul de la Cluj"... Dar sa revenim: noul PSD anunta a fi o opozitie dura. Un guvern paralel va supraveghea fiecare miscare a puterii, ceea ce va face viata guvernului, dar si a presedintelui si mai grea. Legat de aceasta surprinzatoare si neasteptata schimare a PSD se leaga, inevitabil si regandirea rapida a anticipatelor, sarcina care nu revine altcuiva, decat aceluiasi Traian Basescu. Daca mai punem la socoteala inundatiile din vestul tarii, grevele care se anunta si imensa nesimtire a parlamentarilor puterii care submineaza legile pe care d-l Basescu le promitea romanilor in campania de la prezidentiale, dar si Europei, prin Monica Macovei, nu putem sa nu constatam ca d-l presedinte se afla la mare stramtoare. Este, poate, cea mai "ingusta" stramtoare pe care un presedinte roman trebuie s-o strabata, dupa 1989...
Despre autor:
