Album Ion Alin Gheorghiu

Exista in Bucurestiul cultural o endemica delasare, care se traduce si prin ceva buimaceala, superficialitate, plus lipsa de coerenta si, de ce nu?, oarece dispret sadit temeinic in semenii nostri. Imi pare rau ca trebuie sa incep astfel semnalarea unui fapt editorial de exceptie: aparitia la Editura Institutului Cultural Roman, in conditii grafice deosebite, a unui album omagial al pictorului Ion Alin Gheorghiu. Lasand la o parte curatenia imaginilor, calitatea lor cromatica, grija de-a pastra in transpunere tipografica vegetalul gradinilor triumfator, plasmuirea florilor si a aerului din jur, explozia dinamica de culori, dincolo de cuvintele pe care le-a ascultat sau citit pictorul despre opera sa, la fiecare "iesire in lume", insolite si impresionante sunt insemnarile pe care Anamaria Smighelschi, sotia, ea insasi artist plastic, le-a descoperit dupa moartea lui Alin Gheorghiu. Cuvinte tulburatoare despre conditia creatorului, intrebari grave, rezonante ale unor lecturi, spaime, marturisiri, subiectivismul atat de seducator al celui care cauta, bucurii temperate de noi si noi intrebari, altele explodand de voluptatea lucrului, mici fragmente de scrisori cu tandre invataminte, egoismul din singuratatea atelierului pe care-l numeste "capsula mea cosmica", oroarea fata de teorii sterile, grija de-a nu-i "pleca ingerul", cum ar fi spus Nichita, pictura proprie, pe care o considera in primul rand "observatie"...
Ion Alin Gheorghiu este, fara indoiala, un artist de prima marime, din aceia peste care ochiul nu trece in fuga. A fost un perfectionist al culorilor si al formelor. Aidoma lui Brancusi, care si-a slefuit pana la simplitatea initiatica pasarile, culorile magnifice din panzele lui Alin Gheorghiu se "slefuiesc" impreuna cu formele intr-o patetica simetrie, care devine simpla prin repetare si prin eliminarea prisosului. Artistul a muncit enorm pentru crezul sau, care i-a "inlocuit", dupa cum spune, realitatea. In ultimii ani, pictura lui devine ceva mai stapanita cromatic si mai legata de "fondul curat al icoanelor".
Ma reintorc la albumul in sine, care ar trebui sa aiba o difuzare mediatica logica, substantiala, ca in orice cultura europeana, sa intre pe rafturile bibliotecilor importante si sa aiba asupra generatiilor care vin puterea unui manual al libertatii artistice. Albumul a fost alcatuit de Anamaria Smighelschi, iar selectia textelor a fost realizata in colaborare cu Ruxandra Garofeanu.
Inchei cu o fraza a lui Pavel Susara, spusa in 1993: "Alin Gheorghiu este riguros ca un geometru si expansiv ca o deflagratie in plina manifestare".

---

Despre autor: