Bataie de joc la Lancram

De fiecare data cand mergeam spre sau ma intorceam din Maramures, trecand prin Lancram, ma abateam cateva minute la mormantul lui Lucian Blaga, nu neaparat ca sa ma reculeg, ci pentru ca simteam efectiv materializandu-se aici celebrele versuri care incep cu "E-atata liniste in jur..." De la o vreme, n-o mai fac fiindca in loc de liniste creste in mine o enervare cumplita. Rareori in viata mea am vazut, prin amplasament, conceptie arhitecturala, design, ceva mai sinistru decat constructia - sala de sport - ce sta sa se nasca in preajma cimitirului din Lancram. Si-am vazut multe, va asigur. Trec peste faptul ca e cel putin lipsit de bun-simt sa plasezi langa cei ce-si dorm somnul de veci un spatiu, fie el acoperit, unde eleve-lolite, in frumoase maieuase mulate pe corp si-n chilotasi negri, sa arunce la poarta, la cos sau sa-ntinda pe spaliere, si ma refer nu numai la incultura, dar chiar la cretinatatea celor care-au aprobat, sfidand legea, o asemenea vecinatate pentru Lucian Blaga. In ritmul si-n halul asta de crasa nesimtire, nu m-as mira ca in viitor sa vedem ridicandu-se langa mormantul lui Eminescu un mic, dar cochet snack-bar. Eventual, apartinand lui Omar Hayssam.
Mai nou, aud ca se incearca salvarea oribilei constructii - si-a locului ei - prin tot felul de subterfugii jenante: imbracare in sticla (probabil ca elevele sa aiba vedere libera spre cimitir), tratare plastica, acoperis "taranesc" etc. Eu unul o rog pe dna ministru Mona Musca, pe care o admir si o respect, sa puna piciorul ei fin, dar ferm, in prag si - indiferent cat costa - sa mute dracului scheletul magaoaiei de-acolo, Doamne iarta-ma!

---

Despre autor: