Mai multi lideri de stat au refuzat sa vina la Moscova pentru a 60-a aniversare a victoriei. Presedintele Georgiei, Mihail Saakasvili, si liderul ucrainean Viktor Iuscenko s-au alaturat conducatorilor Lituaniei si Estoniei in refuzul lor.
Motiv
Mai multi lideri de stat au refuzat sa vina la Moscova pentru a 60-a aniversare a victoriei. Presedintele Georgiei, Mihail Saakasvili, si liderul ucrainean Viktor Iuscenko s-au alaturat conducatorilor Lituaniei si Estoniei in refuzul lor.
Motivele pentru care ei nu vor sa vina la Moscova pot fi diferite. Unii cred ca nu exista nici un motiv pentru o intalnire la nivel inalt - a fost o victorie, dar nu a fost asa de mareata. Altii cred ca aceasta data este atat de importanta, incat liderul statului (Iuscenko in acest caz) trebuie sa o sarbatoreasca acasa. Dar toti refuza sa vina si, in acest fel, demostrativ, se tin la distanta de fostul lor sef.
Se pare ca sindromul fratelui mai mic este la fel de greu de vindecat ca acela al fratelui mai mare. Politicienii nostri au complexe, iar politicienii fostelor state sovietice au si ei fobiile lor. Cei din urma imi amintesc de elevii chiulangii: motivele pot fi diferite, dar, in esenta, explicatia este aceeasi: ei nu cunosc subiectul.
In cazul nostru, aceasta necunoastere este compusa cu o lipsa de vointa de a invata. Acestea sunt doua tipuri de razboi rece: informational si semantic. In primul caz, jurnalistii de propaganda au schimbat loviturile, in timp ce in cel de-al doilea caz, politicienii duc batalia.
Avem si cateva exemple de confruntare semantica. Un ministru de externe se duce in vizita, dar refuza sa depuna flori la un anumit monument sub un pretext la indemana, astfel dand un anumit semnal. Drept urmare, tara gazda coboara statutul vizitei, ceea ce constituie o lovitura de raspuns cu un anumit inteles.
Autoritatile din Varsovia au decis sa numeasca o strada cu numele lui Djohar Dudaev. Duma din Moscova discuta un raspuns similar: sa numeasca o strada cu numele generalului Mihail Muraviov, supranumit "calaul" pentru inabusirea foarte dura a revoltei poloneze din 1863. Acestea sunt batalii semantice locale.
Unele tari fost sovietice ar vrea sa uite rusa pentru simplul motiv ca este limba lui Lenin, un simbol al ambitiilor imperiale. Acesti politicieni argumenteaza ca eliminarea acesteia, asa cum s-a intamplat cu monumentele liderilor revolutiei din octombrie 1917, este un act de exprimare a autodeterminariii nationale si a suveranitatii. Pe de alta parte, acordarea statutului de limba oficiala de stat limbii ruse ar fi un semnal de buna vecinatate.
Sunt multi oameni in Rusia care ar vrea sa duca o batalie lingvistica, cei mai radicali dintre ei cer curatarea puternicii limbi ruse de toate cuvintele straine. Pe alocuri, aceste semnale de razboi devin grotesti. Dupa "cucerirea" Adjariei, Mihail Saakasvili s-a grabit sa mearga la plaja sa-si spele fata in apa de mare in fata camerelor. Nu era murdar, dar a facut-o ca un simbol.
Sau scandalul sosurilor din Lituania, unde producatorii au vandut sosuri sub numele de "Sovetskaia" din considerente de marketing. Scandalul a capatat imediat proportii politice, si, desi sosurile se vindeau destul de bine, producatorii au fost nevoiti sa le schimbe numele.
Intr-o economie concurentiala, piata lituaniana a cedat in fata ideologiei.
Chiar mai grav, Rusia tinde sa le plateasca fostilor frati cu aceeasi moneda - unii cer boicotarea conservelor baltice. Nu pentru ca ar fi daunatoare organismului sau ca nu ar fi gustoase, dar ca semn de protest.
Unii chiar au sustinut un boicot impotriva blugilor americani ca protest impotriva politicii SUA sau boicotarea companiilor McDonald's si Coca-Cola, ca protest impotriva globalizarii. Sportul a devenit un alt camp de lupta semantic, cu tuse politice. Am mai vazut acest lucru pe vremea cand se confruntau cele doua mari super-puteri. Cand Uniunea Sovietica a pierdut o batalie, a pierdut ideologic. Cand a castigat, nu si-a dovedit superioritatea in sport, ci pe cea ideologica asupra lumii capitaliste.
Estonia a jucat, recent, impotriva Rusiei in meciurile de calificare pentru Cupa Mondiala. Cei care monitorizeaza presa estona au observat valva din jurul acestui meci de fotbal. Era ca si cum ar fi putut pierde ceva mult mai important (ca demnitatea nationala) decat un meci.
Asemenea ambitii sunt aproape intotdeauna acompaniate de umilirea demnitatii nationale a partii adverse (si nu la nivel semantic). Turistii rusi, care au mers la Tallinn pentru a-si sustine echipa, au primit, impreuna cu viza si biletul, atentionari ca persoanele cu arme de foc, alcool, droguri sau cei care striga sloganuri discriminatoare (etnice, sexuale etc.) nu vor avea acces pe stadion.
Imaginati-va ca intrati intr-o casa si sunteti atentionati la intrare ca nu trebuie sa scuipati in farfuria vecinului, sa va suflati nasul in mana sau sa urinati in afara toaletei.
Pe de alta parte, "ospitalitatea" oficialilor estoni nu pare atat de ofensiva, dupa ce presedintele leton a declarat ca veteranii rusi "pe 9 Mai, vor pune vobla (peste uscat) pe un ziar si vor bea vodca".
Bataliile semantice, desi fara varsare de sange, pot fi foarte dureroase. Dupa ele, combatantii isi vor petrece mult timp lingandu-si ranile lor morale.
De altfel, diplomatii letoni au incercat sa mai calmeze spiritele ca urmare a declaratiei presedintelui Vaira Vike-Freiberga. Ei au anutat ca letonii denunta fascismul, dar nu-i pot ierta pe rusi pentru crimele facute de regimul sovietic in tara lor, de aceea, ei vor sarbatori, pe 9 Mai, infrangerea Germaniei naziste, dar nu victoria Uniunii Sovietice.
Unii ar putea rade la aceste tumbe, dar ele ascund drama Rusiei. Pentru rusi, Victoria este un amestec de bucurie cu durere si suferinta, deoarece nu pot uita nici crimele regimului sovietic. Ca si fostele republici sovietice, Rusia a trait numeroase probleme pe vremea URSS si a inceput un razboi semantic rece cu acestea, dar este un razboi civil, mai dureros si mai odios. Exista numeroase pretexte pentru el, precum steagul national, Mausoleul lui Lenin, vechile filme si cantece, monumentele pentru vechii lideri, sarbatorile sovietice, cartile de istorie, miturile despre eroii si talharii vremilor recente. Acestea sunt baricadele, transeele, bombele neexplodate si capetele de pod pentru ofensiva si contra-ofensiva. Stalin este un cap de pod. Un sculptor, Zurab Tereteli, a trimis o lucrare care-l infatiseaza pe liderul sovietic la Volgograd. Erau vremuri cand credeam ca rusii au castigat o batalie pentru totdeauna.
Dar unii au vrut sa il puna din nou pe piedestal. In 1943, rusii au aparat orasul de pe Volga contra lui Hitler. In 2005, trebuie sa il apere impotriva tovarasului Stalin - unii vor ca Volgograd sa fie redenumit Stalingrad. Aceasta este Batalia semantica a pentru Volgograd. Este deosebit de trist ca o sarbatoare care ne-a unit si ne-a impacat in trecut poate, acum, sa divizeze societatea.
9 Mai nu este o simpla zi ce marcheaza victoria Uniunii Sovietice si a aliatilor asupra Germaniei naziste: este ziua victoriei civilizatiei asupra lipsei acesteia. Nu mai exista o asemenea sarbatoare unificatoare in lume.
"Refuzenkii" ar trebui sa-si aminteasca faimosul discurs al lui Winston Churchill de pe 22 iunie 1941. "Nimeni nu a fost un oponent mai inversunat al comunismului decat mine, in ultimii 25 de ani. Nu voi retrage nimic din ce am spus. Dar toate acestea palesc in fata spectacolului din fata noastra. Trecutul, cu crimele sale, nebuniile si tragediile sale, dispare. Cauza pentru care fiecare rus a luptat pentru caminul sau este cauza pentru care a luptat fiecare om liber de pe acest glob", spunea Churchill.
Daca trecutul a putut fi facut sa dispara, de ce nu o facem din nou, chiar daca numai pentru o zi, o zi in care sa comemoram mortii si sa speram la un viitor impreuna? Aveam nevoie de o victorie, o data pentru totdeauna, iar acum avem o sarbatoare, o data pentru totdeauna.
Copyright: Agentia "Rusia la zi"
RIA Novosti

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.