Stilistica secretului

Aflu din presa ca, in mandatul d-nei ministru Stanoiu, ministerul pe care d-sa il pastorea "secretizase" - oribila inventie si verbul asta, "a secretiza", frate bun cu "a lectura", din aceeasi specie jenanta a hiperurbanismelor, echivalentele verbale ale degetului mic ridicat teapan in sus, sa nu atinga cumva cescuta de cafeluta, dar sa lasam asta - declarase asadar, secrete de stat sau macar de serviciu, orice petec de hartie din Ministerul Justitiei (poate cu exceptia celei care se cumpara in rulouri, dar mai stii...). Pana ne invatam cu eufemisticul "clasificat/declasificat" - care spune doar ca un document a fost clasat, ascunzand cu pudoare numele clasei - putem folosi antipaticul "a secretiza" sau orice alta expresie kitsch, starea de fapt si mai ales cea de spirit ramane aceeasi: regula este secretul, exceptia - informatia publica. Am mai povestit cum m-a bufnit rasul cand am primit de la alt minister, cel al Apararii, un plic impresionant care purta la vedere stampila NESECRET si continea o felicitare de Craciun de un kitsch fara egal, cu iesle, magi si heruvimi in text. Ca aceasta cultura a tainei combinata cu kitschul domina in Ministerul Apararii mi se pare explicabil, poate chiar firesc. Ca s-a manifestat cu atata energie in Ministerul Justitiei, care administreaza prin definitie un domeniu public in toate sensurile, este insa o anomalie asupra careia merita, cred, sa meditam.
Acum cateva luni demonstram ca, din ratiuni tinand de critica interna a acum celebrelor stenograme ale conducerii de partid si de stat PSD, nu am nici cel mai mic dubiu cu privire la autenticitatea acestui corpus documentar. Scriam atunci: "Cine ar fi putut inventa glumitele de o sofisticata si laborioasa vulgaritate ale dlui Nastase, cu "o sarbatoare locala, castanii nu stiu de care, usturoiul nu stiu de care", sau cu "colegii carora, ca-n bancul cu ursul, le place"? Nu s-a nascut inca acel geniu al parodiei literare capabil sa imagineze episodul cu presedintele PSD - care nu pierde nici o ocazie pentru a arata cat e el de destept - luminand intr-o singura fraza originile mitei in istoria universala cu o aluzie la inventarea monedei de catre fenicieni (eroare, nu fenicienii au inventat moneda, dar da bine la publicul ignorant). Ce imaginatie morbida i-ar trebui unui plastograf ca sa-i ceara lui "Mircea" ca baronii PSD eliminati (cu totul temporar si selectiv) de pe listele parlamentare sa fie princiar rasplatiti pentru jertfa lor, ajungand pe o alta lista, cea cu "ambasadori, consuli, atasati culturali si asa mai departe"?"
Imi mentin neclintita convingerea ca e vorba de documente, chiar daca autenticitatea lor este acum negata cu mistica fervoare de catre aceiasi protagonisti ai "sedintelor de intalniri ale Biroului" etc. Nu ma credeti ca asa se cheama oficial? Verificati titlurile, sunt in .pdf, sa si vreau, nu le puteam stiliza, si de altfel seamana ca o (prima) picatura de apa cu cealalta picatura, de data asta semnata olograf, cu litere de-o schoapa, PeSeDe - anume cu titlul motiunii pe care parlamentul tocmai o respinge, "Agricultura in pragul demararii declinului". Ce maret suna aceste cuvinte! Ce elegant, sa presupui ca declinul demareaza, si pe de-asupra ca, inainte de a demara, sta, ca proverbialul vitel, dinaintea pragului demararii - sau poate in pragului declinului, caci, in viziunea autorilor motiunii, ambele concepte trebuie ca poseda cel putin cate un prag solid si palpabil, cum le sta bine unor abstractiuni atat de elevate.
Partea nostima e ca, pe pagina de titlu a multora dintre stenograme, troneaza, in negru si cu chenar gros, cuvantul magic "secret", de utilitatea caruia este acum constienta o tara intreaga. Stampila da insa rigoare si staif unor suete politice de cea mai joasa speta, si care, daca n-ar contine si instructiuni pentru cenzurarea mass-media, strivirea institutionalizata a dusmanului de clasa, taxe de protectie si alte fineturi, n-ar avea mai mult haz decat biblioteca de Toamne ale Revolutiei si Primaveri ale Reformei.
Totusi, printre inimitabile perle stilistice, create anume pentru vocabularul de partid de niste stabi pomposi si semidocti, stenogramele contin numeroase referiri interesand chestiunea secretelor si "secretizarii". In repetite randuri, presedintele Nastase face aluzii incitante la "informatii", a caror sursa nu e insa niciodata dezvaluita, cu toate ca discutiile se desfasoara intr-un cadru cat se poate de intim, ceea ce confera vorbitorului o aura de mister si statura de comandant absolut al unor adevarate armate - secrete, cum altfel? Tot in acele "sedinte de intalniri" de care aminteam, liderii PSD, inclusiv d-na - pe atunci - ministru al justitiei, formuleaza, tot felul de critici tovarasesti si principiale la adresa Legii accesului la informatiile de interes public, cu scopul destul de straveziu de a-i ingradi pe cat mai mult cu putinta efectele.
Marele dusman al ideologiei "nesecretului" este, intr-adevar, accesul la documente. Mass-media sau - mai prudent deobicei, opozitia - pot semnala oricate nereguli si ilegalitati bazandu-se pe vorbe, de cele mai multe ori intemeiate, dar fara validitate in justitie. E cu totul altceva insa sa ai acces la filele unui dosar, la clauzele unui contract, la un ordin de zi scris si parafat. Desecretizarea e un gest atat de crucial intr-o democratie incat inteleg prea bine de ce exista inca institutii parca inadins create si gestionate pentru a pazi secretul documentelor si inaccesibilitatea dosarelor. Ce inteleg mai greu este cum de-a gresit guvernul Nastase si a acceptat sa promoveze legea accesului la informatiile de interes public. Singura explicatie logica este aceea ca, imaginandu-se vesnic la carma statului, a sperat ca va putea stampila, ca d-na ministru Stanoiu, tot ce fosneste prin ministere, agentii, parchete si alte institutii nationalizate de PSD. Admirabil sintetizata in lapidara exclamatie a dlui Iliescu "Nu va intereseaza!", starea de spirit care a produs stampilele "nesecret" moare greu. Cat despre kitsch, mai bine sa nu mai vorbim: el este etern.

---

Despre autor: