Plantele agatatoare

In
aceasta categorie intra o serie vasta de plante,
incepand cu cele cataratoare, care cresc pe ziduri,
pe garduri sau pe spalieri inalti de gradina si
ajungand la plantele taratoare, care cresc foarte
aproape de sol si acopera largi suprafete din
acesta. Un alt tip de plante inrudite este format din
flori ce se cultiva in ghivece aflate la inaltime, astfel
incat tulpinile lor cresc in afara vasului in care se
afla, formand adevarati ciucuri de frunze si flori.

Pentru ca sunt diferite, plantele
agatatoare au, in egala masura, functii
estetice si utilitare. Frumusetea florilor
sau a frunzelor unora dintre specii este cu
adevarat spectaculoasa. In acelasi timp insa
draperiile de vegetatie pe care le formeaza
aceste plante pot forma paravane naturale
impotriva privirilor curioase, pot alcatui porti
inflorite care sa dea gradinii voastre o nota
romantica, dupa cum pot si sa imbrace copacii
in mantale de verdeata care sa ii apere de multi
dintre daunatorii ce le-ar putea afecta scoarta.
Ba, mai mult, anumite specii de plante agatatoare pot forma adevarate bariere impotriva
eroziunii solului. Una dintre acestea este vita-de-vie: plantata in terase, in zonele de panta,
ea asigura stabilitatea solului. In plus, in fiecare
toamna veti avea pe masa struguri deliciosi.
Wisteria este una dintre cele mai frumoase
si spectaculoase dintre plantele cataratoare de
gradina. Are frunze cazatoare, infloreste
primavara si iubeste locurile cu mult soare.
Florile au forma unui ciorchine alb sau in
diferite nuante de albastru. Pentru a avea un
numar mare de flori, tufa de wisteria trebuie
tunsa frecvent, fie primavara devreme, inainte
de inflorire, fie in iulie, dupa ce trec florile.
Aceeasi tehnica trebuie utilizata si pentru a tine
dezvoltarea plantei sub control, wisteria avand
tendinta de a se extinde excesiv.
Daca o plantati langa un copac sau langa
un spalier, Clematida se va catara cu o usurinta
uimitoare! Planta iubitoare de caldura, aceasta
se cultiva la sfarsitul lui martie-inceputul lui
aprilie. Aveti grija ca radacinile sa fie amplasate
la umbra, iar restul plantei, in plin soare. Acest
lucru poate fi rezolvat cu usurinta prin
cultivarea, de jur-imprejurul Clematidei, a mai
multor plante mici, care sa asigure radacinii
protectia necesara. In plus, planta are nevoie
de o cantitate importanta de ingrasaminte,
chimice si organice, mai ales in momentul
sadirii in gradina si in timpul infloririi. Are
nevoie de udare la intervale regulate, cantitatea
de apa necesara fiind destul de redusa.
Clematida poate fi gasita intr-o varietate de
soiuri, unele cu frunze cazatoare, altele
permanent verzi, iar florile sunt fie albe, fie
violet-albastrui.
Parthenocissus este una dintre plantele
cele mai populare printre iubitorii de gradini.
Daca numele nu va suna cunoscut, faptul ca
parthenocissus are frunze verzi compuse care
spre toamna capata o multitudine de nuante
de rosu va va clarifica ""identitatea"" acestei
plante. Se cultiva fie primavara, la inceputul
lui aprilie, fie toamna, pe un teren fertilizat
corespunzator. Parthenocissus infloreste
primavara tarziu, dar florile nu sunt spectaculoase.
Fructele sunt albastru inchis si
contrasteaza foarte frumos cu frunzele. Daca
vreti sa imbracati peretele unei gradini sau un
gard cu aceasta planta, tineti cont de faptul
ca, o data ce isi fixeaza tulpinile pe suportul
rigid, este extrem de greu de inlaturat, o
eventuala incercare de indepartare putand
duce chiar la deteriorarea acestuia.
Aceste plante va pot ajuta, cu un pic de
imaginatie, sa dati gradinii cele mai spectaculoase
forme. Ba, mai mult, gardurile,
spalierii sau chiar zidurile caselor acoperite cu
vegetatie va permit desenarea unui peisaj
vegetal de exceptie in propria gradina.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe