In acest inceput de aprilie, galeria "Simeza", vrand parca sa contrazica desele manifestari pripite, aduce in fata privitorului pe unul din remarcabilii sculptori ai prezentului: Aurel Vlad. Personaje monumentale din lemn, grupate in atitudini si sta
In acest inceput de aprilie, galeria "Simeza", vrand parca sa contrazica desele manifestari pripite, aduce in fata privitorului pe unul din remarcabilii sculptori ai prezentului: Aurel Vlad. Personaje monumentale din lemn, grupate in atitudini si stari distincte, martore ale unor atrocitati explicate prin insasi prezenta lor muta, de un dramatism rascolitor, umplu spatiul, lasandu-te sa le contempli puterea de comunicare. Omul, ca receptor si iradiant al timpului, supradimensionat in aceasta scenografie terifianta, poarta amprenta si datul unei naratiuni simplificate, lipsita de artificii teatrale si masti de prisos. Lemnul, pe care Aurel Vlad pare a-l fi cioplit intr-o cadenta a monumentalitatii sacre, rascolitoare, dand impresia de fraternizare cu o materie aflata in (re)compunere a realului, asperitatile lui fragile sau dimpotriva extrem de dense, ne duc cu gandul la acei cioplitori geniali, anonimi care au dat artei moderne seducatoare motive de inspiratie. Insetat de adevar, Aurel Vlad este, de asemenea, participativ si logic, arta lui fiind semnalul de alarma a unei constiinte treze, fara reconcilieri . "Costumate" intr-o nuditate tragica, acestor extaziati, disperati, impacati, sculptorul le mai da o sansa: speranta. Speranta ca o salvare, ca un (pre)text al vocilor care n-au putut fi inabusite .Catorva personaje, autorul le-a dat vesmantul culorii, a unei culori unice: un rosu care ne trimite cu gandul la Infern, sau poate o izbavire prin Infern. Cu siguranta, Aurel Vlad si-a insusit de mult si lectia icoanei, altfel de unde asemenea personalizare cu asperitati luminoase a chipurilor?
Pe langa aceste personaje care stau de paza la propria monumentalitate halucinanta, "strecurate" printre ele aproape furtiv, dar, totodata obsesiv, "mase de oameni" in miniatura, din bronz, "calai blanzi"si "victime inocente", diferentiati nu prin destin, ci prin alta viziune a sculptorului asupra asumarii suferintei.
Aurel Vlad este fara indoiala un mare artist, care isi construieste cu exceptionala inteligenta artistica, drumul asumandu-si-l pas cu pas. Expuse in agora, (bineinteles in bronz), aceste opere de arta, ar adauga Bucurestiului, pe langa acel Iuliu Maniu al maestrului Mircea Spataru, un plus de identitate spirituala.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.