15 ani de la infruntarile din Targu-Mures

Intre 19 si 21 martie 1990, la Targu Mures au izbucnit grave violente in care cinci oameni si-au pierdut viata iar alte sute au fost brutalizati si raniti. Mii de romani si maghiari s-au infruntat de o parte sau alta a baricadelor. In oras au descins sateni din zona Gurghiului care au atacat sediul UDMR sub privirile incurajatoare ale fortelor de ordine. Intre victime s-a aflat unul din liderii comunitatii maghiarilor din Transilvania, scriitorul Andras Suto. Batut bestial, acesta avea sa-si piarda un ochi. In martie 1990, entuziasmul international fata de revolutia romana s-a stins. Evenimentele aveau sa afecteze ani la randul viata politica interna si pozitia noastra in lume. Cine sunt responsabilii acestei incitari cu repercusiuni intratabile?
In martie 1990 au fost arestati cativa maghiari si tigani folositi ca tapi ispasitori. Nici unul dintre realii vinovati. Si totusi, logica a ceea ce s-a intamplat este evidenta. La 22 decembrie 1989, Consiliul Frontului de Salvare Nationala anuntase punerea Securitatii sub controlul Armatei, cu asigurarea platii salariilor pe o perioada de trei luni. Dupa care ar fi urmat "lasarea la vatra". Or, cum spunea un fin observator, era greu de presupus "sa vezi securistii intorcandu-se la strung, sau luand sapa in mana." Liderii UDMR au fost atentionati inca din decembrie 1989: "Atentie, trebuie sa aveti grija cu ce se intampla in jur de 20 martie. Probabil, vor incerca o provocare".
In seara de 26 decembrie 1989, GÈza Domokos a primit un telefon de la cineva care afirma ca in judetul Covasna au fost omorati sute de romani. "Cine sunteti dumneavoastra?", a intrebat liderul UDMR. Raspunsul a fost: "Virgil Magureanu". Declaratia referitoare la drepturile minoritatilor lansata de CFSN la 5 ianuarie 1990, care promitea recunoasterea drepturilor individuale, dar si colective, ale maghiarilor, a fost prezentata de Geza Domokos, presedintele UDMR. In romaneste, Declaratia a fost citita de ... Virgil Magureanu. Ceea ce sustine ideea ca scenariul conflictului interetnic fusese conceput mult timp inainte ca el sa se puna in miscare.
Sau iata inca un flash, chiar din seara de 19 martie 1990. La Ion Iliescu in birou ajunsesera George Serban, Vasile Popovici si Daniel Vighi, lideri ai Societatii Timisoara invitati la Cotroceni inaintea campaniei electorale. Cand au patruns in salon, l-au gasit pe Ion Iliescu si, alaturi, pe Virgil Magureanu. Liderii Societatii Timisoara au propus un miting al prieteniei pentru dezamorsarea tensiunilor din Ardeal, in fruntea adunarii sa se afle Iliescu, Laszlo Tokes si Smaranda Enache. "Nu se poate face nimic. Mitingurile acestea sunt utopii. Peste bresa dintre romani si maghiari nu se poate trece", a fost raspunsul lui Ion Iliescu la propunere. Vighi isi amintea si comentariul lui Magureanu: "Ardealul este un butoi de pulbere. O sa vedeti ce se va intampla!".
Toate datele sugereaza ca infruntarea de la Targu Mures a fost pregatita de fosta Securitate, un rol covarsitor pentru "succesul" ei revenindu-i lui Virgil Magureanu. Proba cea mai clara este chiar crearea, la sfarsitul lunii martie, a Serviciului Roman de Informatii, caruia Magureanu i-a devenit primul director, printr-o decizie a Biroului Consiliului Provizoriu de Unitate Nationala. Decizia nici nu a fost prezentata CPUN, desi era o conditie de legalitate. Stiu asta, caci eram membru al Consiliului. Cand la sfarsitul lui martie 1990 am urcat la tribuna CPUN si am inceput sa vorbesc despre dedesubturile de care tocmai aflasem, doua persoane au incercat, pur si simplu, sa ma smulga de la microfon. M-am uitat la cel din dreapta mea, care-mi pusese mana pe antebrat. Nu stiam cine este personajul, dar figura lui avea sa mi se intipareasca puternic in minte. I-am aflat identitatea peste putin timp. Fusese ... Virgil Magureanu. Deci omul care exact in acea perioada initiase impreuna cu Ion Iliescu campaniile antimaghiare, motiv de angajare a fostilor securisti sub eticheta SRI. Instrumentalizarea conflictului interetnic a fost evidenta. Obscura ramane doar eventuala implicare a altor forte decat cele dedicate nomenclaturii si securitatii autohtone. Au colaborat sau nu Ion Iliescu, Virgil Magureanu si echipa lor cu serviciile sovietice? A facut parte Targu Mures din lista tintelor KGB-ului sovietic si apoi rusesc care a instrumentat conflicte in Nagorno-Karabach, Transnistria, Abhazia sau Osetia de Sud? Folosirea armei interetnice a fost marca tipica a serviciilor de la Moscova cand incercau sa-si delimiteze teritoriul de influenta.
Astazi, la 15 ani de la revolutie, acele vremuri par apuse. Virgil Magureanu traieste in umbra, Ion Iliescu se afla in opozitie, UDMR e din nou la guvernare. Totusi, in spatele acestor "normalitati" se afla un abces: istoria nedovedita a ceea ce s-a intamplat la Targu Mures. Nici macar pe vremea lui Emil Constantinescu nu s-a facut in aceasta directie vreun progres. In cartea intitulata "Timpul daramarii, timpul zidirii" publicata in 2002, fostul presedinte interpreta infruntarile interetnice de la Targu Mures ca manifestare a furiei romanilor si maghiarilor. Ele ar fi fost dezamorsate de "presedintele Iliescu, al carui calm a evitat escaladarea situatiei" (pag. 455). Este poate cea mai socanta afirmatie facuta de fostul presedinte in cariera sa. Interpretarea rimeaza cu faptul ca singurele tratate cu respect de catre Emil Constantinescu, in carte, au fost serviciile de informatii, actorii cei mai implicati in evenimentele din 1990. Pana astazi, in 2005, infruntarea sangeroasa din vechiul oras transilvan este tratata ca un secret national de maxima importanta. Mai important chiar decat incalcarea embargoului ONU impotriva fostei Iugoslavii.
Avem nevoie sa aflam cine sunt responsabilii sangeroasei inscenari de la Targu Mures. Institutiile statului au datoria sa faca lumina si asupra evenimentelor din luna martie 1990. Ele ne-au afectat istoria si au lasat rani in relatiile dintre romani si maghiari.

---

Despre autor: