Nu stiu daca viata presupune o viziune doar in alb si negru, dar as fi inclinat sa cred ca nuantele de gri sunt mai potrivite. Spun asta pentru ca observ cu cata usurinta sunt tratati uneori oamenii, destinele lor, bucuriile si chiar, spre rusinea noastra, chiar necazurile lor. Ce ne face sa fim asa si nu altfel? Iata o intrebare la care, merita sa reflectam. Filosoful ne spune ca oamenii, in marea lor majoritate sunt indiferenti la binele comun. Vederea lor e prea scurta si inima lor prea carnala pentru a putea sa creeze ceva, sa lase ceva in urma lor. Astfel ca, cel putin eu cred din ce in ce mai putin ca oamenii, singuri, ori impreuna cu grupurile carora le apartin (mai) sunt in stare sa faca ceva dezinteresat. Sa luam, spre exemplu cazul Tiriac, despre care, dupa cum stim s-au scris, deja, cateva zeci de articole. Poate ca gresesc, insa vreau sa va propun o cu totul alta cheie de interpretare a acestui scandal. Cu mai multe luni inainte de alegerile prezidentiale, in momentul in care zvonul ca d-l Tiriac ar dori sa candideze pentru functia suprema in stat, in lumea politica si nu numai s-a produs un mic cutremur. Este posibil ca acesta sa fi fost momentul in care Tiriac a inceput sa fie o tinta. Am sa pun, mai jos, cateva intrebari la care nu este lipsit de interes sa incercam sa (ne) raspundem. Si ca sa avem, totusi, un demers cronologic, am sa va reamintesc intalnirea finala de la TVR, intre d-nii Traian Basescu si Adrian Nastase. Acesta din urma a fost intrebat, la un moment dat, de ce vaneaza, si multe altele in legatura cu acest hobby al fostului premier. Sa fi fost, oare, atat de relevanta acea intrebare pentru cei care asteptau sa-si voteze presedintele a doua zi? Mai departe, amintindu-ne de asa-zisul masacru de la Balc, se pot pune urmatoarele intrebari: Ar fi fost acesta un subiect de presa daca la acea vanatoare nu participa si Adrian Nastase? Daca totusi raspunsul ar fi "da", atunci merita sa amintim ca salamul "de mistret" se face din carnea miilor de mistreti sacrificati in acest scop, si ca Romania este tara in care se braconeaza cel mai mult din Europa. Putem sa mai intrebam (pe d-l ministru Flutur), daca si la celelalte 79 de domenii de vanatoare care s-au concesionat in aceleasi conditii ca si cel de la Balc s-au anulat contractele? Mai departe, recentul si imensul scandal din justitie, a carei figura centrala este d-l Ion Tiriac (si nu fiul sau, cum s-ar putea crede), are si el o multime de intrebari care nu s-au pus. Dat fiind faptul ca procesul fiului acestuia nu este terminat nu ma voi referi la acesta. Ma voi opri doar la a face o remarca: daca in primul caz, cel cu vanatoarea, tinta mi s-a parut a fi d-l Nastase, in cel de-al doilea este insusi d-l Tiriac. Si sunt convins ca, daca Ion Ion era fiul lui Popescu din Berceni, nimeni n-ar fi auzit despre problema lui cu drogurile. Vreau sa fiu inteles bine: nu sunt impotriva celor care doresc aflarea adevarului, sau de partea celor care obstructioneaza accesul spre acesta. Vreau doar sa remarc un fapt: ambele aceste scandaluri au in constructia lor publica (si) o mare doza de frustrare a mai multor indivizi care scriu, povestesc sau judeca aceste fapte, dar mai ales ii judeca chiar pe acesti oameni. Sigur, e frustrant sa ai in colectie mai putine tablouri de valoare decat d-l Nastase, mai putine arme decat d-l Tiriac, e frustrant sa te crezi buricul pamantului si sa constati ca nu mai ai cu cine sa-ti masori puterile, decat cu primul ministru... Pot sa inteleg si frustrarea tinerilor privindu-l pe fiul d-lui Tiriac, care isi poate permite orice. Dar de la asta si pana la a fi in stare sa-l distrugi pe cel pe care-l invidiezi ar trebui sa fie, totusi, cale lunga. Ca aceea de la invidie la ura.
Marele pericol, insa, este ca acest scandal sa fie interpretat ca o rafuiala politica, (mai ales ca numele d-lui Adrian Nastase pluteste, parca deasupra ambelor situatii), si probabil ca pentru cancelariile occidentale e mult mai usor de judecat, decat pentru noi, care suntem un popor frustrat. Mai mult, atragerea ministrului Justitiei intr-un astfel de joc periculos duce la punerea lui, sub presiunea opiniei publice, in situatii cel putin ingrate. Sunt unul din cei care am incredere in ceea ce poate sa faca d-na Monica Macovei pentru a curata acest minister niciodata reformat si tocmai de aceea vreau sa cred ca va avea, in continuare, taria si sprijinul guvernului pentru a-si urma programul. Faptul ca d-l Emil Boc si-a reiterat zilele trecute sprijinul pentru ministrul de Justitie vine intr-un moment tensionat, cand multi din cei care n-au vazut cu ochi buni numirea d-nei Macovei se pregateau, frecandu-si fericiti palmele s-o vada "remaniata". Dar daca tot nu va fi asa, m-as bucura daca am afla cum a murit procurorul Panait, sau de ce a fost arestata si hartuita d-na procuror Andreea Ciuca. Ma intreb:aceste subiecte nu meritau sa tina, o are mai mult decat oricare altele, saptamani intregi prima pagina a ziarelor? Cand d-na procuror Ciuca a aratat, cu probe, ca zeci de jurnalisti au fost ascultati ilegal, cu concursul marilor companii de telefonie, faptul nu a nascut mari polemici sau presiuni ale ziarelor pentru tragerea la raspundere a celor vinovati!
Toate judecatile care se pot face in spatele acestor "intamplari" duc intr-unul si acelasi loc: la o minima moralia. Dar, tot conform filosofului, oamenii morali, in general, nu mai sunt vii. Iar cei care au ramas sunt mai conventionali in revoltele lor decat conventiile pe care le ataca. Si, ce uneori este trist si greu de acceptat, este chiar faptul ca numai oamenilor neputinciosi nu le este frica sa nimiceasca...