Ne intalnim cateodata cu ei pe strada sau prin autobuze. Dau din maini si din degete, au o expresivitate putin fortata, scot sunete de neinteles pentru noi. Pe vremea lui Ceausescu, cand oficial nu existau handicapati, surzilor din scoli le era inter
Ne intalnim cateodata cu ei pe strada sau prin autobuze. Dau din maini si din degete, au o expresivitate putin fortata, scot sunete de neinteles pentru noi. Pe vremea lui Ceausescu, cand oficial nu existau handicapati, surzilor din scoli le era interzis limbajul mimico-gestual. De abia in 1999 acesta avea sa fie recunoscut ca modalitate legala de exprimare si comunicare. Atunci s-au pus bazele invatamantului specific, mimico-gestual romanesc, meritul deplin in transpunerea in viata a acestui deziderat revenindu-i in totalitate preotului Constantin Onu, lector la Facultatea de Teologie din Pitesti si dirijorul unicului cor de surdomuti din tara si din lume.
Cu toate ca multora nu le vine sa creada, studentii hipoacuzici din Romania au un cor religios, unicul de acest gen din tara si din lume. Ansamblul se numeste "Effatta" (Deschide-te!) si a fost infiintat de parintele Constantin Onu. Tinerii din cor n-au auzit niciodata muzica. Ei doar si-o imagineaza. O preaslavesc pe Fecioara Maria si "povestesc" gestual despre patimile indurate de Iisus Hristos. Cand se apropie Sarbatorile de Craciun canta colinde. Fiecare cuvant din melodie le este explicat in parte si tradus in gesturi specifice de un interpret. "Pentru a completa forma de slujire pentru surzi Dumnezeu ne-a indemnat sa dam din maini, ajungand in final la aceasta forma inedita de comunicare, spune parintele Onu. Nu este nimic nelalocul lui. Cantarea este o mangaiere divina, pe care noi putem si reusim sa o transpunem in fapte si pentru surzi. Ei inteleg tot si traiesc profund orice idee." Teologul Cosmin Costache si-a dorit dintotdeauna sa le fie de ajutor semenilor lui aflati in dificultate. Absolvent al sectiei de Comunicare Mimico-Gestuala din cadrul Facultatii de Teologie Pitesti, Cosmin slujeste in fiecare duminica la Biserica Popa Nan din Bucuresti si se face perfect inteles de cei cu deficiente de auz. in celelalte zile preda limbajul mimico-gestual la scoala speciala nr. 2 din Drumul Taberei. E greu, dar frumos, crede el. "Am clasele a IV-a si a VII-a. Este o bucurie pentru mine sa ajut acesti copii nefericiti. ii invat poezii, cantece si incerc sa le dau incredere in ei. Au atata viata in ei, sa-i vedeti cum canta si cum danseaza! Surzii sunt sensibili si inteligenti. Au nevoie de intelegere si de ajutor, nu de marginalizare."
Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, infiintata in anul 1919 sub patronajul Reginei Maria, numara 15 mii de membri. Acestia participa la diverse concursuri nationale literare sau de dans, la festivaluri de teatru mimat si pantomima, expozitii de pictura, de unde se intorc de fiecare data cu premii. in fiecare luna oamenii cu deficiente de auz din Bucuresti vin la asociatie si cumpara revista "Vocea Tacerii", publicatie de divertisment si cultura, facuta anume pentru ei. Statul le da o indemnizatie lunara de 50% din salariul minim brut, daca nu au alte venituri, cu exceptia pensiei de urmas. Cei cu venituri pana la acest cuantum primesc diferenta pana la nivelul indemnizatiei lunare, iar pentru handicap ireversibil, pensia lunara se stabileste pe toata durata vietii. Surzii sunt scutiti de plata taxelor vamale la aparatura si materialele ajutatoare. Transportul in comun, de suprafata sau cu metroul, precum si sase calatorii anuale cu trenul personal clasa a II-a sunt gratuite. si ca o ironie, cu toate ca unii dintre ei abia aud, iar altii sunt surzi complet, statul le-a mai oferit o "bucurie": prioritate la instalarea posturilor telefonice si scutirea de plata a abonamentului telefonic, cu 100 de impulsuri incluse. Ne putem astepta in viitor ca acelasi stat "grijuliu" sa le puna cablu tv gratuit orbilor, iar invalizilor sa le ofere, tot gratuit, role sau biciclete.
Cu toate greutatile pe care le infrunta, multi dintre surzi traiesc cu mare intensitate si participa in mod activ la viata societatii. in marea lor majoritate hipoacuzicii desfasoara o activitate si lucreaza undeva. isi vad constiinciosi de treaba si unii dintre ei chiar sunt fericiti. Altii se plang ca nu gasesc locuri de munca si ca nu ii angajeaza nimeni din cauza handicapului. Pentru a veni in sprijinul celor fara auz Agentiile de ocupare si formare a fortei de munca, in colaborare cu unii agenti economici interesati, organizeaza anual burse cu locuri de munca. Ca sa arate lumii intregi ca stiu ce inseamna distractia si ca femeia perfecta trebuie sa fie frumoasa, surda si muta, surzii organizeaza in fiecare an concursuri de miss. La festivitatea "Miss Tacere" se inscriu fete hipoacuzice din toata tara, dar numai cea mai frumoasa castiga.


Despre autor:

Libertatea

Sursa: Libertatea


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.