O noua cursa a inarmarii nucleare?

Invocand imbatranirea arsenalului nuclear american, Pentagonul a lansat recent un controversat program de cercetare, intitulat "Reliable Replacement Warhead" (Focoase cu Inlocuire Fiabila). Circa 100 de savanti au inceput deja sa lucreze in cadrul programului. Obiectivul lor: sa "inventeze" bombe mai fiabile, cu o durata de viata mai mare, mai ieftine si mai nepretentioase. Cercetarile se vor desfasura in cadrul celor trei mari laboratoare nucleare din Statele Unite - Los Alamos, Livermore si Sandia - si vor dura intre 5 si 10 ani. Congresul american a aprobat, in noiembrie anul trecut, un buget initial de 9 milioane de dolari pentru acest proiect. O investitie modesta care, la momentul respectiv, a trecut aproape neobservata. Cand au iesit, insa, la iveala primele detalii cu privire la obiectivele programului de cercetare, organizatiile anti-proliferare au tras un semnal de alarma. In randul comunitatii stiintifice americane, opiniile sunt impartite. Optimistii sunt de parere ca "revolutionarea" abordarii nucleare ar putea aduce dupa sine economii substantiale la bugetul Apararii. Pesimistii considera ca programul nu este altceva decat o forma mascata de a reactiva sectorul nuclear al industriei militare americane, sector pus pe butuci la sfarsitul razboiului rece. O initiativa primejdioasa, care - se tem multi analisti - ar putea genera o noua cursa a inarmarii.
Deocamdata, programul "Reliable Replacement Warhead" se desfasoara la nivel pur teoretic. Prima faza este cea de documentare. Savantii studiaza bazele de date de la Los Alamos, Scandia si Livermore in cautare de idei. Oficialitatile declara ca se doreste, in primul rand, o schimbare de concept, o "filozofie" cu totul noua in ceea ce priveste armamentul nuclear american. O abordare complet diferita.
Marea noutate este aceea ca, pentru prima data, miniaturizarea nu mai este o prioritate. Ba din contra. Strategii de la Pentagon au ajuns la concluzia ca tocmai ceea ce facea odata gloria arsenalului lor nuclear s-a transformat, dupa sfarsitul razboiului rece, intr-un adevarat handicap. In zorii erei nucleare, bombele erau uriase si perfect fiabile. Cea lansata, in 1945, asupra orasului Hiroshima cantarea cinci tone. Prima bomba cu hidrogen, detonata in 1954, era de patru ori mai grea, insa de sute de ori mai puternica. Masura, de la coada la varf, aproape 8 metri.
Timp de decenii, proiectantii americani de armament s-au straduit sa incorporeze in munca lor cele mai noi tehnologii si cele mai sofisticate metode. Eforturile lor urmareau in primul rand crearea unor focoase foarte puternice, dar de dimesiuni cat mai reduse. Miniaturizarea avea avantaje certe. Bombele nu mai trebuiau lansate din avion, putand fi atasate unor rachete. Pe masura ce focoasele au devenit din ce in ce mai compacte, si rachetele si-au modificat forma si dimensiunile. Au castigat in precizie si in viteza. O racheta americana poate transporta astazi pana la 12 ogive nucleare.
In ceea ce priveste miniaturizarea, Statele Unite s-au distantat net de celelalte puteri nucleare. O performanta care are, insa, un pret ascuns. Avangardistele focoase americane costa enorm si nu sunt, se pare, la fel de fiabile ca cele, mai rudimentare, produse in alte zone ale lumii.
Arsenalul nuclear american a imbatranit
In 1992, Statele Unite au ratificat un moratoriu global impotriva testelor nucleare. Razboiul rece se incheiase. Dupa prabusirea comunismului in Europa si dezmembrarea Uniunii Sovietice (1991), americanii ramasesera fara inamicul traditional. Epoca inarmarii nucleare parea definitiv incheiata. Cea mai mare parte a arsenalului neconventional a fost trecuta in conservare. A fost initiat si un program federal pentru intretinerea si evaluarea periodica a armamentului. Bugetul acestui program a crescut de la 4 miliarde de dolari anual, pana la peste 6 miliarde in 2004.
Acum, responsabilii de la Washington se arata ingrijorati de costurile enorme ale conservarii, dar si de starea reala a armamentului.
"Media de varsta" a celor aproximativ 10.000 de focoase nucleare aflate astazi in arsenalul american este de circa 20 de ani. Durata lor de viata fusese, insa, estimata initial la numai 15 ani. Iata de ce strategii Pentagonului sunt nelinistiti. Consecintele imbatranirii arsenalului sunt greu de evaluat, mai ales in conditiile in care moratoriul din 1992 interzice detonarile subterane. Expertii sustin ca numai aceste testari ar putea oferi informatii concrete cu privire la performantele actuale ale armelor cu termenul de garantie expirat. Deocamdata cel putin, Washingtonul nu intentioneaza sa suspende moratoriul. Din motive politice evidente. Solutia acestei probleme ar trebui sa vina din partea cercetatorilor care lucreaza in cadrul programului "Reliable Replacement Warhead".
Obiectiv: fiabilitate pe termen nelimitat
"Reliable Replacement Warhead" isi propune sa identifice modalitati de a inlocui, in timp, focoasele nucleare expirate cu unele noi, mult mai robuste si cu o durata de viata cat mai mare. O misiune pe cat de ambitioasa, pe atat de dificila. John R. Harvey, director de planificare in cadrul Administratiei Nationale a Securitatii Nucleare ("National Nuclear Security Administration"), a explicat pentru "New York Times": "Laboratoarele noastre studiaza aceasta problema, cu intermitente, de vreo 20 de ani. Obiectivul este sa cream modele mai inteligente, mai ieftine, mai usor de fabricat, carora sa le putem garanta fiabilitatea pe termen nedefinit - si sa o facem fara teste nucleare."
In opinia lui John Harvey, este imperios necesara eliberarea de constrangerile de proiectare impuse de sistemele din epoca razboiului rece. Pe viitor, vor fi preferate tehnologiile mai accesibile si materialele usor de procurat si mai lipsite de riscuri. Uraniul ar putea inlocui plutoniul. In urmatorii ani, cercetatori din cadrul programului "Reliable Replacement Warhead" vor avansa o multitudine de proiecte, intr-o gama foarte variata. Dintre acestea, Pentagonul le va alege pe cele mai interesante. Faza finala a programului - construirea de prototipuri - va necesita aprobarea Congresului si a viitoarei Administratii, implicand costuri substantiale.
Harvey explica: "Este vorba despre o viziune pe termen lung. Incercam sa intelegem care este calea pe trebuie sa o urmam si sa colaboram cu Congresul pentru a obtine un consens."
Un proiect "inutil si primejdios"
Organizatiile care militeaza pentru non-proliferare au calificat programul "Reliable Replacement Warhead" drept "inutil si primejdios". Daryl G. Kimball, director executiv al "Arms Control Association" din Washington, a explicat: "Dupa toate standardele, arsenalul existent este sigur si fiabil. Proiectarea unor noi focoase, inca mai robuste, constituie o activitate redundanta si ar putea fi un pretext pentru a crea o arma adaptata unui nou tip de misiune militara."
Principalul motiv de ingrijorare in legatura cu programul "Reliable Replacement Warhead" se refera la o eventuala reluare a testelor nucleare. Numerosi experti sustin ca nu exista o alta cale pentru a verifica daca prototipurile functioneaza sau nu. Ori, suspendarea moratoriului introdus in 1992 ar genera o adevarata furtuna pe scena politica internationala si ar declansa o noua cursa a inarmarii nucleare. Cu consecinte imprevizibile.
Militantii anti-proliferare considera ca programul "Reliable Replacement Warhead" este un adevarat balon de oxigen pentru industria nucleara americana, aflata practic in moarte clinica de la inceputul anilor '90. Un prim pas spre o reanimare totala. Teza este sustinuta de un fost cercetator de la Los Alamos, dr. Leonardo P. Mascheroni. Acesta a avertizat ca introducerea unor noi tipuri de focoase va impune si modificarea sistemelor de lansare, rachetele actuale neputand transporta ogivele "robuste". Inlocuirea acestora ar costa sume astronomice. Oficialitatile federale sustin, insa, ca misiunea cercetatorilor este tocmai aceea de a proiecta focoase compatibile cu sistemele de lansare existente.

---

Despre autor: