Guvernul inghesuit

La numai o luna de la instalare, Guvernul se vede inghesuit din doua directii. FMI a dat Guvernul peste cap zilele trecute, impunand o agenda fiscala pentru care nimeni nu era pregatit. Sindicatele si ele fac presiuni si impun o agenda pentru care acelasi Guvern este la fel de putin pregatit. FMI s-a agatat ferm de chestiunea cotei unice de impozitare. Guvernul a cedat in flanc si a ridicat nivelul de taxe, impozite, accize la tot ce a putut, sub pretextul astuparii gaurii din bugetul pe acest an. In plus, deficitul balantei de plati si mai ales deficitul de cont curent au impus alte focoase care trebuie dezamorsate tot la cererea FMI. Nu s-a semnat nimic. Guvernul trebuie sa isi faca lectiile. In martie vom trai si vom vedea, delegatia vine din nou in fata scolarilor bucuresteni sa le dea extemporal.
Cabinetul Tariceanu s-a trezit cu o bomba cu explozie intarziata. Anul electoral a determinat o sofisticata operatiune de mituire a votantului, care nu trebuia deranjat cu cheltuieli in plus si sacrificii. La gaze si electricitate de pilda. Amaratul de roman a fost infantilizat, menajat, urmand sa i se dea la scafarlie, cinic, premeditat, si sa i se bage mana adanc in buzunare, dupa decembrie, cand lucrurile ar fi fost mai mult decat clare. Precedentul cabinet, a "uitat" sa ia multe din masurile dure care trebuiau luate inca din 2004. Chiar si pe acelea pentru care se intelesese brav cu FMI. Acum altii trebuie sa plateasca nota de plata. Fireste Nastase daca ar fi castigat Cotrocenii, si era sigur ca o va face, ar fi impus respectarea angajamentelor.
Capcana este dubla pentru Putere, care va trebui sa plateasca un pret politic, dincolo de cel economic. Masurile propuse au defectul major ca ataca la baioneta micii intreprinzatori, lumea oraseneasca. Altfel spus, chiar baza electorala a actualei puteri, prin voturile careia PSD a fost trimis in Opozitie. Or, sustinerea clasei mijlocii este o prioritate absoluta, sau ar trebui sa fie. Ar fi si paradoxal sa constatam ca IMM-urile au fost sustinute in mai masura de un partid de stanga care pana mai deunazi era si anticapitalist. Micii intreprinzatori au mai patit o figura urata in 1997, atunci cand se asteptau sa le mearga bine si au fost loviti dur de CDR. In ultimii ani zona aceasta a prosperat, a reusit sa se consolideze. Sacrificarea ei prin masuri restrictive si punitive este extrem de imprudenta politiceste. Actuala Putere, dominata de Alianta DA, trebuie sa practice programul cu care a castigat alegerile, sustinut exact de cei care acum trebuie sa umple cu banii lor bugetul public. S-ar putea sa gaseasca acest segment instrainat la viitoarele alegeri, locale, europene, parlamentare, prezidentiale.
Guvernul se vede asaltat si dinspre sindicate. Marul discordiei este Codul muncii, mai curand unul "electoral", dat de PSD cadou, cu intentia de a aduna voturi de la masa salariala. Pentru Guvern afacerea este la fel de importanta ca si introducerea cotei unice de impozitare, si nu poate da inapoi daca vrea sa dinamizeze sectorul privat si piata fortei de munca, si sa atraga investitori straini. Patronatele si sindicatele sunt aici ca berbecii, in coarne. Liderii sindicatelor nu se pot retrage un pas, pentru ca si asa, prin mersul natural al economiei, organizatiile lor se depreciaza vizibil. Acum au un motiv perfect sa ridice steagul, pentru a-si face simtita prezenta si a se impune unui Guvern aflat la inceput, adica usor de intimidat. "Daca Guvernul nu tine seama de observatiile sindicatelor privind modificarea Codului Muncii, il dam jos!", cam asta e limbajul. In plus un lobby populist deja deplange "soarta angajatilor cazuti la mana patronilor verosi" si care i-ar transforma in noile conditii in "sclavi". Lucrurile sunt departe de a sta astfel, dar retorica asta gaunoasa inca functioneaza la o populatie cu destule nostalgii comuniste, care inca depinde de stat, lucrand in intreprinderi mai mult sau mai putin falimentare care isi asteapta sfarsitul. Guvernul trebuie sa ia o directie, si ea este una singura. Orientarea lui de centru-dreapta trebuie asigurata. Altfel ne intorceam la stanga si la guvernarea PSD. E cazul sa ne intrebam atunci: la ce bun schimbarea?

---

Despre autor: