Ruleta congreselor

Partidele mari traverseaza - ca un loc comun - crize de adaptare. PNL si PD suporta oarecum greu trecerea din opozitie la guvernare. Cum si PSD acuza socul pierderii puterii. Alianta DA a debutat furtunos, a prezentat rapid o echipa guvernamentala credibila, si a trecut la masuri radicale bine primite de public. Sondajele arata in acest context o popularitate pe masura, solida, undeva intre 65 si 70%. Reversul este ca lumea se asteapta la foarte multe lucruri bune de la acest guvern. Rational sau irational. De obicei un asemenea simtamant este prevestitor de rele. Dezamagirea ar putea lua locul entuziasmului si sustinerii euforice de azi. Au patit-o si altii, care s-au jucat cu nervii oamenilor, cu promisiunile si hranirea sperantelor desarte. Insist domnilor, nu promiteti ca salvati Romania, nu pretindeti ca voi sunteti liderii providentiali, cei care veti aduce in amarata asta de tara miracolul economic si fericirea pe pamant. Cei care au facut asta, sunt acum cazuti in groapa de gunoi a istoriei. Dupa ce au populat palatele Cotroceni si Victoria, au fost mari si tari, idolatrizati pentru ca minteau frumos niste milioane de disperati care isi doreau, naivii, o viata mai buna. Astazi pentru cacialmaua trasa odata sunt niste nimeni. Si asa vor ramane. Pretul mistificarii este enorm. Negestionarea costurilor acestui succes ar fi fatala. Evident dorinta de a-si face simtita prezenta a fost dominanta pentru noua putere. Asta ca atitudine. Lucrurile au mers mai bine decat se asteptau liderii liberali si democrati.
In paralel PSD, prada tensiunilor interne, nu a reusit sa incurce prea putin socotelile castigatorilor. Dar la guvernare nu e usor, din cauza ca distribuirea rolurilor ridica problema suprematiei. Adica a resurselor, popularul ciolan, pe care cainele din curte il iubeste atat de tare, si il saluta agitandu-si voios codita. Sa fim realisti. Si la ADA unii au venit hotarati sa se capatuiasca. Sa imite exemplul liderilor PSD, care patru ani au facut ce au vrut cu banul public. PNL este in plin congres si privesc cu scepticism verbiajul moralist al unor discursuri. Un congres este mereu marele spectacol al impartirii puterii, a prazii. Congresele sunt si mari prilejuri de spaime. De pilda ca iti pierzi bruma de agoniseala, scaunul, locul in ierarhie. Congresele sunt si niste cazinouri unde se joaca mizele mari la ruleta voturilor. Aici poti sa ajungi peste noapte mare sef, ministru, sau sa te ruinezi. Pentru ca ai spus de la tribuna niste vorbe nepotrivite sau ai fost vazut pe culoare discutand prea amabil cu un proscris, cu un perdant.
Un politician asta isi doreste, sfanta, nerusinata putere. La PNL jocurile sunt facute. Stolojan s-a retras. Tariceanu ii ia locul. Un contraexemplu imi vine in minte. In 2001, Nastase, desemnat de partidul lui premier, la primul congres devine liderul PSD, ales in unanimitate. Sef de guvern, sef de partid, Nastase este cel mai puternic om din Romania. Astazi abia isi mai apara pozitiile si ar fi multumit daca la viitorul congres PSD ar reusi sa fie al doilea in ierarhia PSD. Asa trece gloria lumii. Tariceanu trebuie sa fie atent la povestea asta. Succesele ascund germenii esecului. Cheia lazii este de fapt guvernul. Cum va merge guvernul, capacitatea lui de a nu instraina populatia, vor influenta si ce se va intampla la liberali prin 2007/8. PNTCD, la fel, partidul dominant in CDR, s-a prabusit ca pret al unei guvernari proaste. E acesta, in 2005, un guvern de sacrificiu? Va supravietui oare masurilor dure pe care trebuie sa le ia? Greu de spus.
La PD nu e liniste deloc. Tensiuni subterane ies frecvent la suprafata. Se spunea odata ca Basescu nu are echipa. Acum vedem ca sunt cel putin doua care isi disputa suprematia in partid. De departe Basescu teleghideaza trupele. Se supara, incurajeaza, replica, arata cu degetul, face jocurile. Congresul e in mai. Unii se grabesc de pe acum sa ocupe pozitii strategice. Cine va fi seful aici, este o intrebare gen "funia in casa spanzuratului". Competitia e deschisa. Solutiile, sunt cateva, inscrisii in cursa ar fi Boc, Videanu, Negoita, Gusa. In zapaceala asta postelectorala, chestiunea fuziunii si crearii unui mare partid de centru dreapta s-a estompat pana la disparitie. Este totusi una din promisiunile facute in toamna pentru care ADA a primit foarte multe voturi. Acum unii si altii - tematori de scaun- sub diferite formule resping ideea. Poate le trebuie o infrangere politica majora, cum ar fi pierderea alegerilor, ca sa revina la sentimente mai bune si sa gandeasca iar realist.

---

Despre autor: