La anu' si la Sfantu' Asteapta

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Exista toate semnalele politice ca PNL este primul partid care ingroapa, in mod oficial, proiectul fuziunii. Va urma PD. In timp ce PSD, fara a se reforma, isi strange randurile in jurul lui Ion Iliescu. Colac peste pupaza, Alina Mungiu Pippidi isi face cunoscute prognozele lumii intregi si anunta ca fuziunea ar trebui amanata pentru 2006, acest an fiind consacrat concentrarii pentru o buna guvernare. Pana atunci, componentii diferitelor partide la putere se vor arata cu degetul unul pe altul, neasumandu-si raspunderea pentru erori. Este momentul sa ne intrebam cine si de ce a lansat ideea fuziunii pe piata? Cine si de ce si-a manifestat scepticismul si ce consecinte are amanarea sau abandonarea acestei operatii?
In preajma alegerilor din 2004, la scurt timp dupa incheierea protocolului intre PNL si PD care a constituit Alianta DA, au existat numeroase opinii ale unor analisti politici, printre care ma numar, care au avut rezerve asupra eficientei si durabilitatii unei asemenea asocieri intre un partid plasat doctrinar la centru-dreapta, PNL, si un altul plasat la centru-stanga, PD. Au fost, de asemenea, comentatori ai momentului politic pentru care ramanea o enigma modul in care, in timpul campaniei electorale si dupa, va putea fi estompata rivalitatea, pana la urma fireasca, existenta intre cele doua partide, atat la nivel central, cat si la nivel local. Aparent, toate aceste indoieli au fost spulberate de modul in care a functionat alianta. Fapt este ca, la scurt timp de la semnarea protocolului, alianta a inceput sa urce vertiginos in sondaje, semn ca populatia acorda un credit substantial acestui proiect. In teritoriu si la nivel central au putut fi evitate conflictele, iar ceea ce se putea transforma in rivalitate a fost, in general, canalizat in directia infruntarii cu PSD. Si pana la urma, la limita, au fost castigate alegerile. Si, tot la limita, printr-o stranie captura a aliatilor PSD - UDMR si PUR - a fost incropita o majoritate guvernamentala. Si tot la nivelul aparentelor, se poate spune ca in prezent, cand aceeasi alianta a dat si un presedinte, PNL si PD s-au suit, impreuna si separat, pe cai mari. Oare asa stau lucrurile in realitate?
Sa ne intoarcem la punctul zero. Acela in care s-a facut Alianta. Daca privim situatia de atunci cu luciditate, vom constata ca ambele partide se aflau in criza. Si erau panicate in ideea ca le va fi cu neputinta sa castige alegerile in fata unui PSD a carui credibilitate in randul populatiei continua sa atinga culmi ametitoare. PD era condus de Basescu, care juca mai mult de unul singur decat in echipa, fiind permanent hartuit cu uriasul dosar Flota. O veritabila criza intre liberalii lui Stoica si cei ai lui Patriciu fusese solutionata printr-un compromis, cel al instalarii lui Theodor Stolojan ca presedinte. Ceea ce a urmat a fost nu opera unor partide, ci lucrarea a doi oameni. Autoritatea lui Basescu si autoritatea lui Stolojan in fata unor partide in criza de identitate - pentru ca PNL a fost si ramane divizat, iar PD a fost impins mult in dreapta de catre megapartidul PSD - au determinat semnarea protocolului Aliantei DA. Dar pentru toti politicienii si analistii era limpede ca o asemenea alianta scartaia. Doctrinar si organizatoric. Si atunci, a fost lansata ideea fuziunii. Care a fost amanata imediat dupa alegeri. De fapt, a fost un angajament electoral. Cetatenii au fost astfel convinsi ca nu se vor trezi cu un nou CDR la putere. Cu o noua struto-camila. Marcata de tensiuni si rivalitati interne. Si sfarsind, inevitabil, prin contraperformante guvernamentale si colaps.
Si din nou, analistii mai sceptici si-au pus o serie de intrebari. Dupa fuziune, cum va fi noul partid? Se stie ca, in realitate, social-liberalismul nu poate exista. Dar formatiunea rezultata nu putea fi nici social-democrata, pentru ca liberalii refuzau acest lucru si nici liberala, pentru ca socialistii nu se puteau transforma, pur si simplu, dandu-se de trei ori peste cap, ca broscuta din poveste. Consecinta acestei neputinte de a proiecta, sub aspect doctrinar, un viitor al partidului rezultat a generat o noua idee. Unite, PNL si PD isi vor crea o identitate diferita de a ambelor formatiuni. Si a fost lansat proiectul unui viitor partid popular. Usor de spus, greu, daca nu cumva imposibil, de facut. Asa ca acum si unii si altii evadeaza din proiect.
Amanarea fuziunii pentru 2006 echivaleaza cu ingroparea ideii. Sa fim realisti. In acest moment, alianta nu mai exista. Putem vorbi doar de o coalitie anemica aflata la guvernare. Pana in 2006, rivalitatile din interiorul ei, inclusiv sau mai ales cele existente intre liberali si social-democrati, se vor amplifica. Exista deja semnale in acest sens. Angajamentul fata de electorat nu a fost onorat. Si daca fuziunea nu se face in 2005, ea nu se va face nici in 2006.

---

Despre autor: