Intoarcerea legiunilor uitate

Amintirea Imperiului Roman nu i-a parasit niciodata cu adevarat pe europeni. Tavalugul legiunilor romane a transformat pentru multa vreme Marea Mediterana intr-un lac propriu, numit "Mare Nostrum"- marea noastra. Mediterana a constituit coloana vertebrala a Imperiului, calea maritima asigurand cel mai rapid si ieftin transport pentru un comert infloritor. Sprijinindu-se pe cultura si experimentele politice din Grecia antica, romanii si-au impus dominatia in bazinul Marii Mediterane printr-o capacitate administrativa si legislativa extraordinara. Imperiul Roman a constituit pentru multa vreme o structura politica deosebit de puternica, in stare sa se autoregenereze in perioade de criza, capabila de reforme care sa-i asigure supravietuirea. Unei singure reforme nu i-a putut supravietui Imperiul Roman - reformei demografice.
Barbarii care navaleau in imperiu nu aveau ca prioritate exprimata distrugerea civilizatiei romane. Triburile care rupeau granitele imperiului si jefuiau tot ce le iesea in cale nu doreau altceva decat sa faca parte din cea mai prospera societate umana de la acea vreme. Din pacate nu stiau sa intre in imperiu decat cu sabia in mana. Cea mai mare onoare pentru sefii triburilor navalitoare era oferirea titlului de patrician roman, o formula goala de continut, dar care ii aducea detinatorului satisfactia de a face parte cel putin nominal din elita romana. Sute de ani de lovituri au distrus cea mai mare constructie politica europeana. Cioburile imperiului au pastrat amintirea unei varste de aur in care unitatea aducea prosperitate si securitate.
Practic intreaga istorie a Europei se rezuma la un scenariu reluat la nesfarsit cu o incapatanare demna de o cauza mai buna. Pe rand, fiecare ciob al fostului Imperiu a incercat sa refaca unitatea continentului. Aceasta era mostenirea imperiala. Insa modul de revendicare a mostenirii a fost identic cu cel al navalitorilor barbari: cu sabia in mana. Obsesia conducatorilor diferitelor triburi europene a fost titlul suprem de imparat si dominarea fostelor teritorii ale Imperiului Roman. Ultimul incoronat de la Viena, Otto de Habsburg purta inca in 1918 titlul de "Imparat al Sfantului Imperiu Roman de Neam German", intr-o ridicola manifestare a obsesiei de reunire a Europei in forma defunctului imperiu. Insa asa ceva nu mai era posibil. Coloana vertebrala a Imperiului Roman fusese rupta. Jihadul islamic din secolele VII-VIII a rupt cele doua maluri ale Mediteranei, transformand puntea de legatura intr-o linie despartitoare pentru doua maluri care s-au situat pentru multa vreme pe pozitii ireconciliabile.
Pe langa obsesia reunificarii, romanii au lasat imprastiate in mai multe colturi ale Europei urmasi ai unor legiuni care au impus cu forta pacea romana. In Dacia cucerita de Traian au fost cantonate legiunile XIII Gemina, I Adiutrix, IV Flavia Felix, V Macedonica, ce au lasat dupa retragere o amintire diluata a fostului imperiu. Urmasii legionarilor au fost transformati profund in cursul secolelor, insa italienii veniti in fosta provincie romana in perioada medievala nu-si puteau stapani uimirea fata de asemanarea dintre idiomul fostului imperiu si limba vorbita de bastinasii pe care ii desemnau ca "urmasi ai legiunilor romane". In zbuciumatul secol XIX al industrializarii si fermentarii ideologiilor, parca treziti din somn, urmasii legionarilor si-au propus reintoarcerea in imperiu. Insa si imperiul se modificase profund.
Ramase fara o coloana vertebrala, multa vreme cioburile imperiului s-au zbatut pentru a recrea prosperitatea varstei de aur europene. In jurul balticii s-a recreat la scara mai mica o axa comerciala asemanatoare cu fosta "Mare Nostrum", iar aceasta experienta i-a manat pe europeni de-a lungul si de-a latul oceanelor pentru descoperirea unor noi rute comerciale. Centrul de greutate al comertului din fostul imperiu s-a mutat spre nord. Inventiile sociale, politice si tehnice ale ramasitelor imperiale aflate intr-o permanenta competitie ajungeau cu greutate spre fostele provincii din est, ramase de capul lor, sa se descurce cum vor fi stiind cu noii veniti.
Al doilea razboi mondial a constituit o culme a inclestarilor pentru refacerea Imperiului Roman, dovedind ca obsesia reunificarii prin sabie nu poate fi decat sinucigasa. Aceasta concluzie general europeana combinata cu amenintarea unei invazii a Orientului a dus la o reunificare mai mult decat rapida pentru scara istorica a ramasitelor imperiale. Reunificarea Europei a avut loc din convingerea ca nu este posibil inca un conflict european fara disparitia totala a mostenirii Imperiului Roman. Intoarcerea urmasilor legionarilor romani in noul imperiu a fost un drum dificil. Imperiul nu mai era acelasi si nici urmasii legionarilor nu au scapat neafectati de curgerea timpului.
Apropierea datei la care este programata semnarea tratatului de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana aminteste de intrarea legiunilor romane in Dacia, ultima achizitie importanta a Imperiului Roman. Urmasii legionarilor se intorc in imperiu. Lumea s-a schimbat profund insa amintirea imperiului a ramas. Si urmasii legionarilor vor fi la fel ca acum doua mii de ani un avanpost, de data asta cu un rol de punte de legatura, in loc de usa care se inchide. Iar daca sabia a fost inlocuita cu tratatele si coloana vertebrala s-a modificat, trebuie modificata si atitudinea fata de cei din afara imperiului. Iar acesta va fi rolul legionarilor intorsi.

---

Despre autor: