"Cazul Radu Calin Cristea", solitarul presedinte al Romaniei si innoirea tarii

Petre Iancu, redactor al prestigiosului post de radio Deutsche Welle, se intreaba daca intr-adevar oferta pentru postul de conducator al TVR, primita de ziaristul Radu Calin Cristea, vine din zona Palatului Cotroceni, sau este o facatura menita sa puna in dificultate administratia prezidentiala. El porneste de la realitatea ca raspunsul ziaristului amintit la presupusa oferta si care a generat reactii atat din partea actualei puteri, cat si din zona Opozitiei, a ajuns in presa nu se stie pe cei cai. Redam integral continutul analizei.
A primit Radu Calin Cristea o oferta prezidentiala de preluare a conducerii TVR, asa cum reiese dintr-un prezumtiv e-mail al ziaristului de la ZIUA, transmis lui Claudiu Saftoiu, consilierul lui Traian Basescu? Interceptat pe cai obscure, acest mesaj a ajuns in presa, generand reactii de protest atat din partea actualului presedinte-director general al televiziunii publice, Valentin Nicolau, cat si din partea opozitiei PSD. Si cel dintai, si cea din urma, prin vocea fostului premier Adrian Nastase, considera ca acest episod ar trada un "nou amestec" al politicului unde politicul n-are ce cauta. Asa sa fie oare?
Romania este o tara in convalescenta. Nu trebuie cautate prea mult simptomele indelungatei boli care macina corpul social si politic romanesc. E suficienta o sumara privire aruncata revoltatoarelor interceptari fara mandat judecatoresc ale convorbirilor telefonice ale ziaristilor romani, de catre procurori, a caror treaba ar trebui sa fie detectarea marilor corupti si nu monitorizarea clandestina a celor care-i dau in vileag.
Edificatoare e si prezenta in Consiliul Superior al Magistraturii a unor indivizi compromisi, in fruntea carora se lafaie un oarecare Piciorus, un secretar-general adjunct al CSM, prin intermediul caruia a debutat martiriul in tribunalele ceausiste si in beciurile securitatii rezervat acum 2 decenii poetului si inginerului Gheorghe Ursu, una din victimele cele mai notorii ale totalitarismului romanesc.
In fine, un limbaj la fel de clar, amintindu-ne ca Romania e inca departe de insanatosire, ne vorbeste din scandaloasele luari de pozitie ale lui Radu Timofte. In calitatea sa de sef al SRI, omul pus de fostul partid-stat in fruntea serviciilor secrete romanesti si-a permis, fie si indirect, sa-si dezavueze, culmea, presedintele, refuzand sa abandoneze controlul sau absolut asupra arhivelor fostei politii politice comuniste, desi Traian Basescu ii oferise o solutie dintre cele mai elegante si echilibrate. Rezolvarea propusa de presedinte ar fi tinut seama de interesele serviciilor secrete. Dar ea ar fi deschis si accesul firesc si necesar al societatii civile la controlarea fabricii de venin a securitatii, care continua sa otraveasca societatea romaneasca, sugrumandu-i in fasa orice veritabila si temeinica tentativa de reforma, de pilda a justitiei, domeniu cheie pentru modernizarea, redresarea si integrarea europeana a tarii.
Sperietoarea SRI
In schimb, poate pentru a-si justifica mentinerea in post si a amuti cererile firesti de demitere a functionarilor SRI compromisi, Timofte a evocat la un moment dat prezumtive "atentate" impotriva sefului statului. Dupa care si-a mai dat in petec o data, anuntand plasarea sub urmarire a unor presupusi spioni printre ziaristii romani, fara ca vreunul din misteriosii suspecti sa fi fost pus oficial sub acuzare.
La fel, sau poate si mai grave, raman semnele de intrebare planand asupra parlamentului Romaniei, a probabilelor fraude electorale care i-au deturnat menirea de a reprezenta fidel vointa si optiunile natiunii romane, a manierii in care, incalcandu-se legea, s-au propulsat in fruntea forului legislativ politicienii opozitiei pesediste.
Pe acest fundal, un nou scandal implicand un ziarist tinde sa discrediteze, ca la comanda, institutia prezidentiala, singura publica, din Romania, care se bucura deopotriva de o legitimitate incontestabila si de o la fel de consistenta credibilitate democratica.
Prezumtiva oferta adresata fostului ziarist de la Europa Libera, Radu Calin Cristea, de a prelua conducerea televiziunii publice ridica la randul ei numeroase semne de intrebare. Prima se refera la eventualitatea ca presedintia sa fi incalcat legea si sa se fi amestecat in treburile mass-media publice peste capul Parlamentului. Purtatoarea de cuvant a lui Traian Basescu, Adriana Saftoiu, a respins categoric aceasta acuza. La fel si presedintele insusi. Putem sa-i credem sau nu. Dar si in cazul presedintelui ar trebui sa functioneze prezumtia de nevinovatie.
Cooperativa ochiul si urechea
A doua intrebare priveste modalitatea prin care a ajuns in mana unor terti presupusul mesaj electronic, trimis de Radu Calin Cristea, care, din lipsa de competenta manageriala, refuza asa-zisa propunere de a trece la carma TVR. Inutil de subliniat ca acesti terti nu s-au aratat catusi de putin dezinteresati sa dea publicitatii informatii de natura sa lezeze masiv imaginea Presedintiei. Care din motive ce-ar trebui elucidate si ele, nu se bucura deloc de intervalul de gratie firesc de 100 de zile debutand o data cu investitura.
Cum a transpirat asadar mesajul, daca e-mailul impricinat e autentic? Sa fi fost pus si Radu Calin Cristea sub supravegherea serviciilor secrete? In conditiile date, nimic, din nefericire nu poate exclude aceasta ipoteza, desi e posibil ca intregul scandal sa nu fie pana la urma decat consecinta unor orgolii inflamate, a unor vanitati umflate sau, mai probabil, a unor indiscretii involuntare. O furtuna, deci, intr-un pahar cu apa nedat pe gat de un ziarist care numai infatuat nu pare a fi?
Clar e ca problema nu e nici Traian Basescu, nici consilierii sai si cu atat mai putin Radu Calin Cristea, care s-a declarat socat si a sustinut pozitia presedintelui, chiar daca nu se intelege de ce anumite chestiuni delicate se dezbat in mesaje electronice, nicicand la adapost de cooperativa ochiul si urechea. E limpede, concomitent, ca Romania continua sa fie bolnava. Si ca leacul in care romanii si-au investit toate sperantele prin alegerile din toamna anului trecut intarzie sa functioneze. Tamaduirea n-o poate aduce decat reforma democratica profunda, lupta la sange impotriva coruptiei si indepartarea din posturi cheie a reprezentantilor mafiei securisto-nomenclaturiste care a dominat si blocat Romania postceausista din 1990 incoace. Presedintele a promis o restructurare de amploare si nimic nu indica deocamdata ca Traian Basescu si-ar fi abandonat intentia de a-si asuma sarcina imensa si stringenta de a curata, in fine, grajdurile lui Augias. Dar herculeana misiune e in pericol. Cata vreme parghiile unor institutii publice de interes strategic, precum televiziunea publica, ori serviciile secrete raman la cheremul unor clienti aserviti intereselor fostului partid-stat.
Prestatie jalnica a TVR
Dat fiind jalnica prestatie, una eminamente antidemocratica, a TVR si a postului de radio public, care s-au pliat total, inainte de alegeri, intereselor puterii pesediste, e firesc ca soarta lor sa intre in atentia presedintelui. La fel de normal e ca Basescu s-o discute cu experti priceputi si onesti precum Radu Calin Cristea. Ori ca presedintele sa caute un inlocuitor apt sa conduca serviciile secrete, indiferent cat de util s-ar fi dovedit ele in lupta antiterorista si cata satisfactie ar fi iscat SRI-ul peste ocean.
Credibilitatea si legitimitatea unica de care se bucura seful statului nu-i dau dreptul, fireste, sa adopte masuri situate in afara legalitatii. Democratia nu se poate construi cu mijloace opuse ei. Dar pentru ca sultanismul si imixtiunile politice ilegale sa dispara e nevoie de un maturoi de fier. Traian Basescu are nu doar dreptul, ci, data fiind vointa natiunii exprimata net in alegeri, are chiar datoria de a se folosi la maximum de prerogativele sale executive permise de Constitutie, pentru a edifica institutii publice puternice si legitime. Altminteri, presedintele ar impartasi pana la urma esecul lamentabil al unui Emil Constantinescu, ajuns, dupa 4 ani de mandat sa admita rusinat ca l-au invins "structurile". Naufragiul, si in acest caz, n-ar fi doar al actualului sef al statului. Ci, mult mai grav, al Romaniei.
Anticipatele, ca solutie
Deocamdata presedintele e mult prea singur. Atacurile in tromba impotriva lui urmaresc tocmai scopul de a mentine presedintia izolata de celelalte institutii publice, de puterea judecatoreasca, legislativa si de cea guvernamentala, de a-l lega pe Basescu la maini si la picioare si de a salvgarda astfel statul mafiot creat inlauntrul statului romanesc. Daca pana acum i se poate reprosa presedintelui, cu adevarat, vreo eroare grava de calcul, e necontracararea din capul locului a acestei scheme de atac, in speta reticenta inexlicabila din debutul sau de mandat de a decreta alegeri anticipate. Doar ele ar fi mantuit Parlamentul si Guvernul de riscul oricarui santaj, ducand la constituirea unui for legislativ si a unui cabinet deopotriva autentic reprezentative, credibile si capabile sa sutina cursul prezidential al innoirii tarii.
Intertitlurile apartin redactiei

---

Despre autor: