Bazilica paleocrestina in Romania (II)

Trebuie deopotriva revelate si importantele complexe monahale rupestre, cum este cel de la Basarabi (Murfatlar) cu 6 bisericute sapate in creta, cu marturii crestine incizate, de sec. IV. Acest important centru crestin a fost folosit in secolele urmatoare si ca refugiu in situatiile grele ale invaziilor, mai ales in secolele VII-IX, ca si sihastriile (de sec IV-V) din insula Chilia, cele din Delta, de la Sf. Gheorghe, cea de la Dinogetia-Garvan (unde era si manastire in sec. V), sau cele de la Dervent (de sec. IX), de langa vechea cetate de la Dunare.
O importanta aparte o reprezinta, dupa cum am vazut, complexul de chilii rupestre din comuna Ion Corvin (Cuzgun), in cadrul careia se afla si Pestera Sfantului Andrei. Acest locas preistoric, sfintit de prezenta primului Apostol chemat, pastreaza si azi puternica traditie locala de venerare a Sf. Andrei in colinde (impreuna cu Decebal), in legende despre minuni (facute si cu tamaduiri trupesti sau cu "legarea gurii" lupilor), in toponime, in izvoare din care a baut (dintre care patru in forma de cruce), sau in piatra cu semnul crucii (fost Sfant Altar) din fata pesterii. Toata aceasta memorie a "locului sfant", pentru romani, unde a propovaduit Sfantul Apostol Andrei, o intregesc relatarile istoricilor bisericesti crestini ca Origen, la 253, Eusebiu de Cezareea, la 330, Hypolit Romanul sau, in sec. IX, Nichifor Calist din Bizant.
Trecerea Sfantului Andrei si la Namaiesti, la biserica rupestra din Nordul Campulungului Muscel, a intrat in legenda locala. Dar traditia consemneaza prezenta Apostolului pana si pe dealurile Kievului.
Traditia dobrogeana a faptelor miraculoase ale Apostolului Andrei este regasita in intreaga tara, mai ales in ziua Sfantului, cand, dupa credinta populara, Sfantul Andrei (sau Undrea) ne apara de lupii si strigoii ce apar in noaptea de 30 noiembrie. Orasul Galati chiar are ca patron pe Sfantul Andrei.
Atestarea unui crestinism apostolic, timpuriu, in Dacia Pontica este completata si de nenumaratele obiecte cu caracter crestin sau numai cu insemne crestine, frecvente de sec. IV-V (precum: tezaur euharistic din argint, opaite din ceramica, cruciulite din bronz, plumb, argint, de la Sucidava; stele de calcar cu porumbel, cu peste, cu semnul cercului cu sase raze, opaite din ceramica, aghiazmatar din marmura, placa de cancelii cu cruce, discul de aur al episcopului Paternus de la Tomis...; amfora de la Noviodonum, opaite ceramice de la Dinogetia, Capidava, amforele de la Histria...), dar si cele mai vechi (de sec. III), cum este marturia epigrafica crestina, pe piatra, de la Tomis, sau gema Abrasax de la Dinogetia... insa cel mai vechi document arheologic, de factura crestina, gasit in Romania ramane, deocamdata, gema (de sec. II) cu scena Rastignirii Domnului, avand deasupra inscriptia IHTYS, gasita la Tomis (azi in British Museum din Londra).
In mileniul ce a urmat parasirii Daciei de catre imparatul Aurelian la anul 271, teritoriul legitim al autohtonilor sedentari daco-romani, adica al stra-romanilor crestini, a fost supus la peste 25 de invazii succesive devastatoare ale migratorilor (multe cu reveniri), cel putin doua pe fiecare generatie.
Actiuni cotropitoare, care nu numai ca lasau in urma atatea drame omenesti, ruine ale cetatilor, ale cladirilor civile si de cult, ale podurilor si pana la orase intregi, ci distrugeau si treceau prin foc realizarile arhitecturii lemnului, precum si tot inventarul interior mobil, inclusiv biblioteci, arhive, documente... adica martorii scrisi ai unei civilizatii. In aceasta situatie ireversibila pentru istoria Romaniei, situatie pe care nu au trait-o tari europene terminus, precum Franta, Anglia, cele din Scandinavia... in carenta de marturii scrise, mai ales pentru secolele IV-VIII, cea mai veridica prezenta ramane cea in piatra (sau caramida, cu stampila legiunilor romane) pe care o ofera arhitectura, azi ruine, temelii sau fundatii. Aceasta, desigur, in afara distrugerilor inerente trecerii timpului, celor datorate suprapunerilor de structuri impuse anume (feudale, de exemplu) peste cele mai reprezentative edificii dacice, romane, sau voievodale romanesti, sau celor rezultate din dezvoltarea oraselor, ori febra de castig a unor "colectionari".

---

Despre autor: