Iesirea din garantie

Am scris si cu alte prilejuri si nu obosesc sa repet: Directorul SRI, Radu Timofte, este una din personalitatile publice cele mai tonice din Romania. Este numai zambete, face glumite ce il amuza la culme, are dansul un ego hatru care insenineaza orice intunecime, nu spune mai nimic in vorbe lungi, sfatoase, intr-un cuvant, este un antidepresiv cu efecte garantate. E mai tare decat "Zolof"-ul lui Gabriel Liiceanu, te extrage din angoase si iesi fortificat dupa cura de umor oferita gratuit si neconditionat de Radu Timofte. Ii lipseste metafizica lui Svejk, dar e un vizionar incomparabil mai complex decat Mos Teaca al lui Bacalbasa. Timofte are o singura problema - prima si ultima: este Directorul SRI si, de aici incolo, lucrurile se complica. Nazdravaniile pe care Timofte le comite in aceasta calitate devin suspecte, chiar daca hazul sau a fost arareori o productie asa-zicand voluntara a intelectului. Un actor sarmant de varietati vanand spioni si teroristi e, totusi, o imagine cam prea tare chiar si pentru amatorii de "thriller"-uri comice.
Infipt de Ion Iliescu la carma SRI, Radu Timofte a fost, ca multi alti inalti functionari publici din Romania, un harnic spargator de cadre si canoane. De pilda, in 2001, proaspat instalat in fruntea SRI, Radu Timofte a tinut o conferinta de presa. L-a suparat insa atat de tare reflectarea mediatica a conferintei incat de patru ani n-a mai organizat niciuna. In primii doi ani de mandat, Timofte a facut publice rapoartele anuale de activitate a SRI; pentru ca acestea au starnit un hohot de ras convulsiv cu risc epidemic, si-a luat jucariile si, incepand din 2003, rapoartele anuale de activitate a SRI au fost scoase din circuitul public. In acel ultim raport pe 2002 se putea auzi un cantec de lebada ragusita. Baza de plecare era o natiune pandita de agresiuni barbare. Desi Romania se afla in plina crestere economica, SRI depistase (citez din amintitul raport) "grupuri de interese (care) au favorizat accelerarea dezagregarii sistemului economic". Datorita vigilentei SRI ar fi fost impiedicata tentativa altor "grupuri de presiune" care tinteau preluarea "controlului asupra resurselor energetice vitale". SRI isi recunoaste, totusi, si unele limite: desi s-a zbatut, n-a reusit sa impiedice "intarzierile in ceea ce priveste afirmarea unei constiinte economice nationale (sic!)". Intr-un echilibru foarte instabil erau "existenta national-statala si fundamentul ei spiritual religios". Pandacii erau "grupuri de interese care urmaresc impiedicarea afirmarii identitatii nationale". Intr-o tara normala, SRI ar fi aruncat in aer bursa afirmand, taman dupa ce sistemul bancar se calmase, ca "populatia este, in continuare, amenintata de activitati subterane prin care se urmareste acapararea si insusirea economiilor acestora". Daca un Director al CIA ar fi lansat un asemenea avertisment fara sa-l insoteasca de argumente zdrobitoare ar fi fost probabil invitat sa viziteze, desi nu in calitate de turist, celulele de maxima siguranta de la Alcatraz. Norocul lui Timofte este ca bursa romaneasca nu reactioneaza nici la napalm. Inchei citatele cu un "memento" din finalul raportului: "Securitatea devine mai importanta decat prosperitatea, iar ordinea - mai importanta decat pacea sau decat viata". N-as fi tresarit daca acest panseu ar fi fost asumat nu de Radu Timofte, ci de Iulian Vlad. Dupa ce si-a consumat intreg depozitul de alarme si predictii care, daca n-ar fi fost eminamente hilare, ar fi bagat natiunea in sperieti, Directorul SRI a decis sa schimbe registrul alegand calea schimniciei. N-a scos o vorba luni de zile. A mai avut, in iunie 2003, un singur picaj comic in contextul dezbaterilor despre certificatele ORNISS. Desi aceste documente pot fi eliberate doar dupa ce CNSAS confirma ca persoanele vizate nu au facut politie politica, Radu Timofte a executat o noua tumba in maniera sa consacrata apreciind ca "membrii CNSAS nu au avize de securitate din partea ORNISS, (ceea ce) ne pune in situatia de a nu le mai da decat dosare declasificate, nesecrete". Timofte ne-a aruncat atunci intr-un tip de absurd definit impecabil de Andrei Plesu: "Suntem in plin Caragiale. Dl. Timofte spune enormitati".
Am facut aceasta lunga introducere simtind nevoia sa sugerez ca recentele ecuatii din care a scos capul Directorul SRI Timofte sunt expresia consecventei unei politici rezumabile astfel: Timofte detoneaza un exploziv greu, da detalii putine care sporesc un mister ce va ramane inexplorabil, apoi se retrage dand de inteles ca alarma asurzitoare trasa de el nu reprezinta decat o portiune infima din fata nevazuta a aisbergului. A acelui aisberg romanesc, national, al nostru de care, consecinta a inaltului profesionalism al SRI, se zdrobesc toate Titanicele vrajmase. Timofte foloseste sintagma "siguranta nationala" mai des decat zice "mama" un copil de tata. Parea sa gaseasca impreuna cu Presedintele Basescu o solutie accesibila in ceea ce priveste accesul neingradit al CNSAS la arhiva fostei Securitati. Timofte s-a razgandit dupa cateva zile: ar fi fost prea riscant pentru, fireste, siguranta nationala. Intr-o demonstratie de amplu devotament fata de noua Administratie, Timofte anunta ca SRI detine informatii legate de pretinsa pregatire a unui atentat la viata Presedintelui. Cat de secrete erau acele informatii aflam de la Virgil Magureanu, intr-un interviu la BBC: "Pur si simplu, spune Magureanu, am fost sunat de cineva intr-o seara si mi s-a adus la cunostinta acest lucru. Il stiam deja, dar m-a mirat insistenta cu care zvonul despre un posibil atentat deja ajunsese, cum s-ar spune, in gura targului". In fine, daca enuntul privind cei doi ziaristi romani aflati in solda unor servicii secrete straine este real, Timofte l-a gestionat cu o abilitate de cofetar sau macaragiu: a incalcat articolul 169 CP divulgand o informatie prin care a adus atingere sigurantei nationale, iar daca ar fi incercat sa-i puna in garda prin mass media pe invocatii spioni, solutia lui Timofte denota o incompetenta crasa. Genul de competenta a actualului Director al SRI a venit ca o manusa guvernarii 2000-2004. Cred ca in noul context politic Radu Timofte a devenit irecuperabil din punct de vedere democratic pentru ca si-a demonstrat inaptitudinea de a conduce acest serviciu altfel decat in spiritul fostei Securitati. Adica prin alarme false, prin luarea peste picior a unor legi si institutii publice, prin pozitii de un nationalism extrem camuflate sub laitmotivul apararii sigurantei nationale, in fine, prin afisarea armatei sale de pretorieni in adancul privirii carora se poate distinge, fara prea mare efort, silueta nemuritorului Beria.

---

Despre autor: