Greaua mostenire

Recenta vocatie de editorialist pe care si-a descoperit-o dl. Nastase a prilejuit ieri un eveniment cu totul neasteptat: distinsul nostru fost studinte-n drept si publicist a dat la iveala un text care infiereaza rescrierea istoriei de catre actuala guvernare, dand un exemplu personal de obiectivitate analitica prin mentionarea discreta, dar fara epitete contondente a presedintelui Constantinescu.
Din prudenta, daca nu din decenta, Adrian Nastase ar fi trebuit sa se fereasca ca de tamaie de tema rescrierii istoriei. Cand il citeaza doct pe Orwell, dl. Nastase practica, de fapt, in pur sens freudian, un autodenunt prin procura. D-sa a aplicat mereu cu sarg si elan consecvent rescrierea istoriei post-decembriste patentata de Ion Iliescu. Partidul si guvernul pe care l-a condus pana mai ieri dl. Nastase a pus la cale cateva mini-revolutii culturale, de care acum il acuza, setos de sange, pe cel care l-a umilit intrecandu-l in cursa prezidentialelor. Cum se spune in popor, "rade dracul de porumbe negre si pe sine nu se vede".
Imediat dupa alegerile din 1996, PSD si tot mai adesea insusi Adrian Nastase, lansau tema "catastrofei CDR". Acest Wunderkind al masinariei de propaganda PSD implineste curand opt anisori de cand se rasfata pe micile ecrane ale patriei, a devenit de mult un poncif al culturii politice comune, fara sa dea vreun semn de epuizare. Dupa ce a hipnotizat media, electoratul CDR si chiar partidele din Conventie - specializate in uitarea propriilor succese, ceea ce le-a permis sa inlocuiasca analiza la rece a propriului bilant cu o autoflagelare generica, la fel de paguboasa ca si umflatul pesedist in pene - si a castigat astfel alegerile din 2000, s-ar fi putut crede ca aceasta lozinca va fi cat de cat lasata sa se hodineasca si ca agitpropul pesedist va fi in stare sa mai invente si altceva.
Ti-ai gasit! L-am auzit in plina campanie din 2004 pe dl. Nastase personal invocand a 1001-a oara ororile guvernarii din 1996-2000 si greaua mostenire a Conventiei, tema de care nici acum nu se desparte prea usor. Vreme de patru ani, am asistat la spectacole halucinante de apropriere fara nici o umbra de scrupul a tuturor succeselor guvernarii de coalitie, armonios imbinata cu denigrarea fara nici o limita a predecesorilor. Si, fiindca tot se refera dl. Nastase cu atata dezinvolta obiectivitate la tema politicilor legate de Marea Neagra, imi fac o neplacuta datorie colegiala in a-i aminti ca guvernul pe care l-a condus a reusit sa se umple de ridicol inaugurand a doua oara, in 2002, linia de ferry-boat Constanta-Poti, care mai fusese odata inaugurata si de presedintele Constantinescu si functionase sanatos si fara aportul nepretuit al dlui Mitrea.
Am putea crede ca viata l-a facut mai intelept pe dl. Nastase. In textul sau de ieri, de dragul polemicii cu Basescu, il aminteste pana si pe Emil Constantinescu. E drept ca o face in treacat, vag si cu o studiata indiferenta. E drept ca nu aminteste nimic de trilateralele care securizasera, intre 1996 si 2000, spatiul , strangand relatiile dintre Romania, Grecia si Turcia, dar si dintre Romania, Ucraina si Moldova - pe care guvernul Nastase le-a lasat sistematic in uitare si dispret; e drept ca nu aminteste de loc de TRACECA sau de INOGATE, organizatii in care Romania a fost admisa intre 1997 si 2000, si nici de relatiile privilegiate pe care administratia Constantinescu le stabilise cu statele transcaucaziene si caspice, de Drumul Matasii sau de conducta Baku-Constanta-Trieste, initiative pe care guvernul Nastase le-a neglijat cu trufie. E drept ca nici despre Initiativa de Cooperare sud-est europeana (SECI) si succesele ei, despre progresele Romaniei intre '96 si 2000 in Organizatia de Cooperare in Marea Neagra, OCEM - de care nu s-a mai vorbit nimic intre 2000 si 2004 - despre Pactul de Stabilitate, si in genere despre noul statut obtinut de Romania sub presedintia lui Emil Constantinescu nu sufla o vorba.
Chiar si asa insa, pot masura cat il uraste dl. Nastase pe Traian Basescu daca, pentru a-l lovi, isi calca pe inima si-l pomeneste fara epitete injurioase pe Emil Constantinescu. Vreme de patru ani, l-am tot auzit, in duet cu Mircea Geoana, invocand fantasma asa-zisei "izolari internationale a Romaniei" sub administratia Constantinescu - adica in cei patru ani in care Romania fusese vizitata de Papa, de trei capete incoronate si de printul mostenitor al Regatului Unit, de presedintele SUA, al Frantei, al Germaniei, al Cehiei, Poloniei, Ungariei, Ucrainei, Turciei, Greciei, Portugaliei, Georgiei - si as putea continua; in cei patru ani in care granita de vest a NATO si a UE s-a deplasat hotarat de pe Tisa pe Prut. Vreme de patru ani, sute de experti, de la tinerii lupi ai echipei Nastase la Andreea Marin, au fost invitati sa comenteze marile probleme de politica externa a Romaniei, de integrare NATO sau UE, de reviziuire a Constitutiei. Niciodata insa "celalalt" presedinte al Romaniei, sau macar ministrii de externe din administratia Constantinescu - semn cert al unui embargo mediatic menit sa rescrie istoria recenta. Admiterea Romaniei in NATO a fost serbata in direct de un grup restrans de bautori de sampanie cu eticheta NATO-PSD, singularizand din nou Romania in raport cu toate tarile vecine, care, in imprejurari similare, s-au prezentat cu galeria completa de sefi de stat care participasera la proces. Vreme de patru ani, l-am auzit, secondat slugarnic de eternul Geoana, cum tuna si fulgera contra grelei mosteniri lasate de administratia Constantinescu. Era evident ca nu se referea nici la deschiderea negocierilor cu UE, nici la scoaterea Romaniei, in martie 2000, de pe lista neagra a Uniunii, si nici macar la presedintia OSCE, obtinuta in 1999 si risipita zadarnic in jocuri diplomatice de culise in 2001.
"Pathemata mathemata", scria Eschil odinioara: invatam doar suferind. Daca nu l-as cunoaste pe dl. Nastase, mai ca as banui ca amara umilinta a infrangerii l-a invatat sa fie o idee mai respectuos, daca nu fata de persoane, macar fata de adevar. Din pacate si pentru mine, dar si pentru el, il cunosc.

---

Despre autor: