2 Februarie 2005
Acum exact un an paraseam postura de editorialist. Plecam din sectorul privat, unde muncisem toate zilele si noptile lungi de dupa Revolutie, si ma duceam intr-un post guvernamental. Stiam unde ma duc. Imi avertizasem cititorii ca stiu ca a lucra pen
Acum exact un an paraseam postura de editorialist. Plecam din sectorul privat, unde muncisem toate zilele si noptile lungi de dupa Revolutie, si ma duceam intr-un post guvernamental. Stiam unde ma duc. Imi avertizasem cititorii ca stiu ca a lucra pentru Guvern in Romania inseamna ca esti securist, comunist, corupt, bandit, mason, scrieti dvs. mai departe toate epitetele posibile.
S-a intamplat ce m-am asteptat. Sotia a amenintat cu divortul, prietenii s-au suparat, colegii m-au barfit, presa... ce sa mai zic. Numai cineva care este facut in toate felurile in presa poate intelege amestecul de revolta, mahnire, uimire pe care il simti cand vezi ca declaratiile tale sunt rastalmacite, iar faptele tale sunt tendentios interpretate. Nu pot povesti ce am simtit in tot acest an cand deschideam ziarele si-mi vedeam poza de mare corupt.
Dar mi-am facut treaba. Cancelaria primului-ministru s-a format. Pentru prima data in istoria Romaniei, primul-ministru are propriul sau minister. Toate autoritatile de reglementare raporteaza direct primului-ministru. Actuala coalitie de guvernare a pastrat structura, dovedita esentiala pentru functionarea normala a unui Guvern. Si chiar indispensabila pentru un Guvern de coalitie.
Am deschis linia 0800-800-300, linie gratuita, la care oamenii puteau sa-si spuna necazurile direct primului-ministru. De la necazurile oamenilor am pornit cand am preluat la Cancelaria primului-ministru directia Ministerului Finantelor Publice care se ocupa cu plata compensatiilor pentru stramutatii din Cadrilater. Exista o lege, Legea nr. 9 din 1998, care da dreptul celor care au fost stramutati fortat din judetele din Cadrilater ocupate de Bulgaria in 1941 sa-si primeasca banii inapoi. Bulgarii platisera deja banii pentru peste 9.000 de dosare aprobate. Dar Ministerul Finantelor Publice compensase in cinci ani numai vreo 1.600 de familii. Am transferat directia respectiva la Cancelarie si in patru luni am platit
aproape 1.800 de dosare. Astazi, platile continua in acelasi ritm accelerat pe care l-am impus in toamna trecuta.
De la linia deschisa am pornit cand am declansat zeci de controale in ministere, primarii, prefecturi, autoritati centrale. Oamenii spuneau ca au fost nedreptatiti, trimiteam controlul si constatam fie ca e adevarat, fie ca nu e. Situatia se rezolva sau nu, dar oamenii erau bagati in seama, cred ca pentru prima data in istoria postrevolutionara a Romaniei cineva de la cel mai inalt nivel ii asculta cu adevarat pe oamenii obisnuiti.
Dar marea realizare a fost totusi inchiderea tuturor capitolelor de negociere cu Uniunea Europeana si finalizarea primului acord stand-by cu Romania. Cancelaria primului-ministru a fost un partener esential pentru Comisia Europeana, pentru Banca Mondiala si FMI.
Intre timp am intrat in Partidul Social-Democrat, am concurat la alegerile preliminare, apoi in alegerile parlamentare si am fost ales deputat. Intr-un singur an am ajuns, din sociolog privat, reprezentantul a zeci de mii de oameni in Parlament. Sotia mea continua sa creada ca am gresit. Iar in primele zile petrecute in monstruoasa cladire a Parlamentului, inumana si bantuita de fantoma lui Ceausescu pana si la toalete (va puteti imagina birouri individuale de 400 de metri patrati?), si eu simteam la fel.
Invitatia de a ma reintoarce ca editorialist m-a bucurat mai mult decat orice in ultimul an. Am uitat de carcotelile nevestei, de privirile piezise ale unor vechi prieteni si de sentimentul de boboc nepriceput in ale luptei parlamentare.
M-am intors. Si nu mai plec.

Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.