Pentru neastamparul ludic al lui Vasile Muresan Murivale, sala de expozitie este o pedeapsa, un supliciu. Daca ar fi proprietarul unui parc, al unei ape curgatoare, al unui stadion, santier, vapor, padure, sat, sau orice are numai cer deasupra, ar face din arta lui cel mai nonconformist si polemic spectacol. Murivale nu stie ce-i tacerea. El vorbeste pe nerasuflate, convinge, se zbuciuma, de parca ar vrea sa scape de niste lanturi nevazute, se plictiseste, se autoironizeaza, se mira, devine propriul personaj intr-o lume destul de prudenta la efecte si la consecinte. Obsesiile lui n-au vicii. Sunt doar luminoase si patimase. Murivale este un artist rar pe care truda zilnica nu-l epuizeaza, ci il motiveaza. De cate ori calc in trasnita lui casa, din inima Bucurestiului, de cate ori ma impiedic (la propriu) de zecile si zecile de lucrari rezemate de ziduri, de usi, de mobilier, de tot atatea ori ma gandesc ce bine, ca Dumnezeu i-a dat harul de-a risipi atatea forme si culori fara sa-i umileasca statutul de aspirant la glorie.
Pentru ca nu are incotro, Murivale accepta si peretii conventionali ai salilor de expozitii din cand in cand, ca pe-o favoare pe care o face propriei arte.
La ora cand scriu aceste randuri, artistul isi strange de pe peretii Galeriei Caminul Artei (sala - etaj), lucrarile pe care le-a numit, provocator, SIXTINE ZERO. Am vazut expozitia si ceea ce m-a sedus a fost miscarea energica a formelor pe panza, de o framantata precizie. Un vartej de culori calde si reci, sincope de linii, intreruperi ale discursului, continuarea lui cu si mai multa voluptate, umbre si lumini de o vitalitate dramatica uneori, spaime si bucurii pe care le ofera privitorului cu o sinceritate care, ea in sine este arta. Mi-am dat seama privind peretii care pareau ridicati odata cu picturile ca, problema lui Murivale nu este cum "sa spuna", ci cum sa se opreasca, la cat de mult are de spus. Murivale a castigat si de data asta. Si-a pus intrebari cu febrilitate, a (re)inventat raspunsuri, a intrat in competitie cu o memorie culturala greu de tradat, in fine, cu hedonismul lui creator, ne-a mai oferit odata o lectie de generozitate exploziva. Pe multi poate ii nedumereste, altii sunt crispati in fata setei lui de comunicare, dar Muri isi vede mai departe de himerele lui, cand nemiscate, cand zbuciumate, cu un pret pe care-l stie numai el. Murivale este o lectie deschisa de pictura adevarata!