Razboinicii spartani obisnuiau sa ucida chiar din primele zile de viata copiii nascuti bolnavi sau cu diverse handicapuri. intre timp, ne place sa credem ca lumea a evoluat si cu totii am invatat ca si persoanele cu dezabilitati fizice sau mentale su
Razboinicii spartani obisnuiau sa ucida chiar din primele zile de viata copiii nascuti bolnavi sau cu diverse handicapuri. intre timp, ne place sa credem ca lumea a evoluat si cu totii am invatat ca si persoanele cu dezabilitati fizice sau mentale sunt oameni si trebuie, suntem chiar obligati, parca de legi invizibile, sa le respectam dreptul la viata. Multi dintre noi, oameni normali, ii privim ca pe niste ciudatenii si ne ferim, poate inconstient, de ei. Dar nu trebuie in nici un caz sa-i privim cu mila. Pentru ca admiratia e singurul sentiment demn de ei. Daca vrei sa inveti care este reteta pentru un regim de viata optimist, daca vrei sa stii cum e sa pierzi o batalie dar sa castigi un mare razboi, in fine, daca vrei sa intelegi ce inseamna sa te iei la modul obraznic la tranta cu viata, atunci trebuie sa cauti acolo unde durerea se vindeca greu si unde suferinta inca mai bate incapatanata la portile sufletului. Galateanul Aurel Berbec este unul dintre romanii pentru care destinul a fost la un moment dat doar o gluma proasta dar care a stiut cand, unde si cum sa faca pentru a trece relativ usor peste handicapul suferit in copilarie. A avut permanent incredere in reusita unei actiuni fara a pierde bunul simt, a gasit solutii acolo unde altii s-au resemnat, a avut curajul sa strabata neprevazutul si sa provoace la lupta misterul. "Asta inseamna ca manifesti o gandire pozitiva. Port proteza la piciorul stang inca din copilarie, dar asta nu m-a descurajat niciodata. intotdeauna am stiut ca voi reusi. Din primul moment cand am citit o carte despre culturism si am pasit intr-o sala de sport. Aveam atunci 12 ani", spune Aurel Berbec.
Timpul a trecut si acum este antrenorul lotului national de culturism pentru persoane cu dezabilitati si incearca sa lase celor de-o suferinta cu el cat mai mult din tainele acestui straniu sport. Detine cea mai apreciata sala de culturism din Galati si se mandreste cu faptul ca "mi-am educat clientii astfel incat, aici, pana si cei mai ai dracu' derbedei de pe strada devin sfinti, politicosi si civilizati". "Culturismul poate fi un sport dificil chiar si pentru un om normal, dar pentru noi, cei care avem tot felul de handicapuri, poate fi ca o imensa gura de oxigen. Eu am vrut si am reusit sa demonstrez ca se poate reusi, iar cariera mea, chiar daca nu e atat de cunoscuta, dovedeste acest lucru". Un frumos loc 10 la Mondialele de la Dubai, mai multe titluri nationale, trei Jocuri Olimpice (Atlanta 1996, Sidney 2000, Atena 2004), campionate europene, realizari ce s-au pierdut in negura anonimatului, dar care pentru el valoreaza cat o mie de medalii de aur.
La 30 de ani, Corina Custura iti poate demonstra in numai cateva cuvinte ce inseamna sa pierzi totul in viata, sau aproape totul si cum e sa transformi un esec usturator, ce-ti poate mutila trupul si sufletul intr-un mod stramb si nedrept, intr-o viitoare ipotetica victorie. "Sunt o persoana puternica si perfect sanatoasa. Viata mea nu s-a oprit atunci", spune ea simplu, sec, tragand o linie clara, distincta intre trecut si prezent. in urma cu doi ani si-a pierdut ambele picioare intr-un stupid accident de tren, cateva clipe de neatentie, graba, poate, de ce nu, destinul, o serie de miscari aiurea si cativa pasi gresit calculati i-au demonstrat, in ceea ce a fost cea mai fatidica zi a vietii ei, cat de usor poti pierde trenul vietii. Ambele picioare i-au fost retezate si de atunci se afla imobilizata intr-un scaun cu rotile.
Corina a acceptat sa vina la sala de antrenament la insistentele lui Aurel. "Acesta este cel mai greu si mai delicat pas. De modul in care sunt tratati si de atmosfera de acolo depinde foarte mult daca ei vor mai veni sau nu. Din 50 de persoane care vin pentru prima oara intr-o sala de sport vor mai veni a doua oara maxim cinci. Dintre acestia din urma, doi sau trei se decid sa continue programul sportiv. Din experienta mea va pot spune ca numai unul, maxim doi vor ajunge campioni, sub o forma sau alta. Deci e vorba de o munca titanica", explica Aurel Berbec.
De cate ori ii permite serviciul, de profesie inginera, Corina vine la sala si "munceste" ca un rob pentru a-si indeplini visul, acela de a participa si concura la Jocurile Olimpice. Dar pana acolo, trebuie sa convinga in campionatele nationale, europene sau mondiale, doar de aici putand lua, prin intermediul rezultatelor, tichetul castigator spre Olimpiada. Este legitimata la Clubul Sporting din Galati si deja gandeste ca un veritabil campion. "Voi reusi pentru ca eu vreau acest lucru si stiu ce pot. imi place ce fac si nimic nu-mi va sta in cale pana cand nu voi veni acasa cu o medalie pe piept". inceputul a fost facut, Corina fiind deja multipla campioana nationala la culturism, fapt dovedit si de "eficienta" maxima pe care o dovedeste in sala de antrenament. impinge la piept cu peste 70 kg si isi propune ca pana la viitoarele Jocuri Olimpice sa ridice pragul la 100 kg, o performanta care chiar si pentru un barbat este destul de greu de atins.
Un castig cert pentru lotul national e si exemplul lui Adrian Sandu, care desi sufera de o parapareza a uimit asistenta la JO de la Atena reusind performanta de a ridica 175 de kilograme. "A fost un moment unic, eu unul nu am vazut asa ceva in toata cariera mea. Exercitiile au fost executate cu o asa acuratete tehnica incat au lipsit doar aplauzele din partea arbitrilor", spune Aurel.

Libertatea

Sursa: Libertatea



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.