Furtuna schimbarii bate de la dreapta la stanga

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator
Placile tectonice se misca. In forta. Conform semnalelor receptionate de noi, inca din toamna anului precedent. Acum, febra schimbarilor de substanta care poate reforma clasa politica a cuprins intreg spectrul. In mod curios, miscarea porneste din dreapta, contaminand stanga. Pentru a ramane la putere, in conditiile unei majoritati anemice, Alianta DA isi propune transformari de tip revolutionar. Si de o amploare istorica. Mai la dreapta Aliantei, pentru a-si conserva statutul, ceea ce a mai ramas din crestin-democratia traditionala, al carei portdrapel a fost PNTCD, se regrupeaza in mare viteza. Si pentru unii si pentru ceilalti, directia se pare ca este una singura: aceea a transformarii in partid popular. Mare inghesuiala in aceasta zona. Exceptia este PRM, catalogat de cei mai multi drept partid extremist de dreapta si de foarte putini, printre care ma numar, drept partid anti-sistem de stanga. PRM tace. Si se pare ca se desface. In stanga spectrului politic, ocupat de PSD, trei linii de forta se infrunta. Fiecare vizeaza reformarea partidului. Ce se va intampla cu adevarat, de la dreapta la stanga politicii romanesti? Si in cat timp?
Stim cat de necesar este un partid popular de dreapta. Stim ce suport national si international ar putea avea. Mai stim ca PNL, care traditional este un partid de centru-stanga, a facut, in realitate, o politica de dreapta, fiind absorbit de vidul de competenta si vointa care a existat in aceasta zona a spectrului politic. Mai stim ca, in batalia inegala pe care a fost silit sa o duca cu PSD, Partidul Democrat s-a deplasat, si el, mult la dreapta. Neingaduit de mult, daca tinem cont de canoanele socialistilor europeni. Motiv pentru care PSD se afla acum pe primul loc in atentia acestei familii de partide europene, in timp ce PD a devenit Cenusareasa. In aceste conditii, cel putin sub aspect teoretic si doctrinar, este relativ simplu ca cele doua partide aflate azi la putere sa se declare partide populare. Este mai usor acest lucru decat o fuziune din care sa rezulte un spanac de tip social-liberal. Care nu-si va gasi corespondent in constiinta publica romaneasca si nici in constiinta politica europeana. Si, in acest fel, ar fi evitata si competitia, care poate deveni dramatica, pentru intaietate. In ipoteza unui partid popular, ea nu s-ar mai baza pe proportionalitate, ci pe legitimitate prin reprezentativitate. Si, astfel, laboratoarele de creatie ale ambelor formatiuni au inceput sa lanseze cuvenitele baloane de incercare. Pentru membrii de partid, dar si pentru opinia publica. Congresele celor doua formatiuni urmeaza sa aiba loc curand si exista sanse ca proiectul sa poata fi finalizat. Simtind pericolul de a ramane outsideri, reprezentantii formatiunilor crestin-democrate neparlamentare incearca sa beneficieze ele insele de acest curent al schimbarii, favorabil unui partid popular. Si iata ca PNTCD, URR, PCD si Actiunea Populara se pregatesc pentru o fuziune. Si pentru a se declara partid popular. Ceea ce ar putea, dintr-un punct de vedere, simplifica lucrurile in stanga spectrului politic, iar dintr-un alt punct de vedere, poate aduce complicatii majore. Ne putem trezi, ceea ce e bine, cu un singur partid puternic in dreapta spectrului politic si care sa fie de tip popular. Acesta ar putea cotrabalansa pe termen lung, dupa model american sau britanic, unicul partid puternic de stanga, care este PSD. Complicatia rezida insa in inclinatia permanenta a liderilor de dreapta de a-si revendica, in termeni de rivalitate, prioritatea si rolul conducator.
La stanga, unde situatia va fi clarificata ceva mai tarziu - pentru ca PSD nu se afla efectiv sub o presiune de timp - batalia care se da este a reformarii partidului. Cand afirm ca se misca si acolo placile tectonice, ma bazez pe faptul ca, in opozitie fiind, PSD are sansa de a se innoi ca partid. Intr-un chip cu adevarat revolutionar. In care pluralismul de idei si existenta unor curente diferite de opinie sa poata garanta, in viitor, ca niciodata PSD nu va mai fi un partid-stat si nici de tip totalitar. Un partid care ar putea reusi sa renunte definitiv la blestemata regula a unanimitatii. Oricine poate observa ca, atunci cand in PSD unanimitatea nu mai este respectata, se produc adevarate cutremure. Ceea ce este absolut nefiresc pentru un partid democrat. Acolo, in PSD, batalia reala nu mai este intre Iliescu si Nastase. Si nici intre generatii. Si nici intre centru si filiale. Este un razboi al mentalitatilor. Al celor retrograde cu mentalitati moderne, exponente ale democratiei. Si, de aceea, nu putem exclude victoria unei a treia forte. Pe cale de a se cristaliza.
Aceasta furtuna a schimbarii, care cuprinde intreg spectrul politic, este de bun augur. Pentru ca primul an al unui ciclu electoral este singurul din cei patru in care se pot savarsi minuni.

---

Despre autor: