Pe 21 august 2003 am nascut o fetita, dar niciodata nu m-am gandit ca-mi va fi atat de greu sa o cresc, pentru ca tatal ne-a parasit de cand eram insarcinata in 2 luni. Neavand serviciu nu beneficiez de nici un venit in afara de alocatia de stat de 2
Pe 21 august 2003 am nascut o fetita, dar niciodata nu m-am gandit ca-mi va fi atat de greu sa o cresc, pentru ca tatal ne-a parasit de cand eram insarcinata in 2 luni. Neavand serviciu nu beneficiez de nici un venit in afara de alocatia de stat de 250.000 lei si din noiembrie nu mai primesc nici cei 450.000 lei (ajutor monoparental).
Nu cred ca exista pe lumea asta durere mai mare pentru un parinte care nu-si poate hrani copilul. Nu avem casa, intr-un an ne-am mutat de cinci ori. Eu nu am pe nimeni, parintii mei au murit cu mult timp in urma. in timpul sarcinii lucram pe unde gaseam sa pot manca. Pana acum m-am descurcat si am hranit-o bine, dar nu mai vrea si nu mai poate nimeni sa ne tot ajute, reprosandu-mi ca nu-mi iau serviciu.
Mai fac menaj cand gasesc, dar nu este suficient sa lucrez, am incercat, dar nimeni nu sta cu Andreea fara sa-l platesc. Nimeni nu accepta mai putin de 75.000 lei pe zi, iar salariul este 2,8 milioane lei lunar (ca vanzatoare). Aici unde stau nu platesc decat lumina, dar bani de lemne nu am inca. Andreea sta imbracata foarte gros pentru ca este foarte frig in casa. Nu cer nimic de pomana, doar sa ma ajutati sa-mi cresc copilul, poate exista cineva care sa-mi dea de lucru acasa.
Zamfira Stanciu, Constanta


Despre autor:

Libertatea

Sursa: Libertatea


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.